Rudolfo

In trecut, cuvantul "changeling" denumea copilul schimbat la nastere cu un altul. In filmul lui Eastwood, o mama este disperata cand fiul ei este rapit. Autoritatile dau de urma copilului, iar ziua cand acesta se intoarce acasa este cea mai fericita din viata mamei. Dar curand apar tot mai multe indicii ca de fapt baiatul nu este de fapt al ei. Cine este de vina, politia sau altcineva? Inspirat din realitate...

Locotenentul de aviatie Chris Burnett (Owen Wilson) este nemultumit de faptul cã strategiile politice îl împiedicã sã facã ceea ce stie cel mai bine – sã piloteze avioane F/A-18 Superhornet. „Noi mai mult stãm si privim, decât luptãm.” se plânge el amiralului Reigart (Gene Hackman), care însã nu este de acord cu aceastã atitudine si considerã cã Burnett nu întelege spiritul unei vieti de militar de carierã. În timpul unei misiuni de recunoastere de rutinã, Burnett fotografiazã un obiectiv strict secret si este doborât. Aflat în spatele liniilor inamice, el este nevoit sã lupte pentru supravietuire, având pe urmele sale niste urmãritori nemilosi. Cum timpul trece si Burnett nu reuseste sã se întoarcã la trupele sale, amiralul Reigart decide sã încalce regulile stricte ale strategiei militare si organizeazã o misiune de salvare. Astfel, Reigart îsi pune în pericol propria carierã pentru a salva viata unui singur soldat. Twentieth Century Fox prezintã filmul Behind Enemy Lines / În spatele liniilor inamice, o productie Davis Entertainment Company. Filmul este regizat de John Moore si produs de John Davis. În rolurile principale sunt Owen Wilson si Gene Hackman. Din distributie mai fac parte Joaquim De Almeida, David Keith si Olek Krupa. Producãtori executivi sunt Stephanie Austin si Wyck Godfrey. Scenariul este realizat de David Veloz si Zak Penn, dupã un subiect de James Thomas si John Thomas. Imaginea este semnatã de Brendan Galvin, iar scenografia de Nathan Crowley. Montajul este realizat de Paul Martin Smith. Coloana sonorã este compusã de Don Davis.

Primul imparat chinez, Qin Shi Huang, este cel cu care trebuie sa lupte Rick si fiul sau Alex in acest al doilea sequel al aventurilor arheologului cu inclinatii spre dezgropat lucruri periculoase. Dupa al doilea Razboi Mondial, cei doi sunt atrasi de mormintele interzise din China. In muntii Himalaya ei dau fara sa vrea peste o mumie care-si poate schimba forma din cauza blestemului unei vrajitoare. O fi imparatul Qin?

Un admirator fanatic se transforma in agresor, atunci cand are senzatia ca jucatorul pe care-l idolatriza l-a dezamagit. Colericul Gil Renard (Robert De Niro) are o fosta sotie care-l uraste, un fiu care se teme de el si o slujba pe care o va pierde in curand. Singurul lucru pe care poate conta acest ghinionist comis voiajor e baseball-ul. El e un fan loial, impatimit al acestui sport si, mai ales, al jucatorului sau favorit, Bobby Rayburn (Wesley Snipes). Renard i-a urmarit cariera acestuia din primul moment si e mai mult decat incantat atunci cand Rayburn semneaza pentru San Francisco Giants, echipa orasului sau natal. Atunci cand Rayburn are un sezon prost, cel mai mare fan al sau decide sa-l sprijine prin orice mijloace. Insa cand jucatorul descopera pana unde a fost in stare sa mearga admiratorul sau pentru a-l ajuta, incepe sa se teama de Renard. Deziluzionat de eroul sau, Renard isi canalizeaza agresivitatea spre Rayburn si familia sa. De Niro e sinistru si amenintator in rolul hartuitorului psihopat care se insinueaza in viata victimei, fortand-o sa-i fie recunoscatoare.

Cum ar fi daca ai primi un telefon pe mobilul tau de la cineva complet strain, cu o voce frenetica care iti cere sa-i salvezi viata? Ai inchide imediat gandind ca este o greseala? Cum ar fi daca ar exista chiar si o mica sansa ca cel ce suna sa fie serios si tu sa ramai singura lui speranta? Ce ai face? Un apel gresit, cu totul intamplator, pe celularul sau, il trimite pe un tanar intr-o cursa contra cronometru pentru a salva viata unei femei in filmul de actiune CELULARUL. Castigatoarea premiului Oscar, Kim Basinger interpreteaza personajul Jessica Martin, o profesoara la liceu si mama a carei viata linistita este intorsa pe dos cand ea este rapita din casa ei de 5 agresori necunoscuti si dusa intr-un loc misterios. Ingrijorata pentru viata ei si complet nestiutoare a motivelor rapirii sale, Jessica reuseste sa puna in functiune un telefon distrus si sa apeleze un numar necunoscut ca o ultima incercare de a se salva. Ryan (Chris Evans), tanarul care raspunde apelului panicat, se trezeste dintr-o data ca este singura speranta a Jessicai. Neavand nici o cunostinta despre Jessica in afara sotului ei si a vocei inspaimantate de la celalalt capat al conexiunii telefonice, Ryan este repede aruncat intr-o lume a deceptiei si crimei, intr-o frenetica incercare de a o gasi si a o salva.

RICHARD GERE joacã rolul ziaristului John Klein, de la Washington Post. La doi ani dupã moartea sotiei sale (DEBRA MESSING) în urma unui ciudat accident de masinã, Klein se trezeste rãtãcit în localitatea Point Pleasant, fãrã a-si aminti cum a ajuns acolo. Bãtând dupã ajutor la prima usã care-i iese în cale, este întâmpinat de un bãrbat cu o puscã (WILL PATTON), acesta pretinzând cã ziaristul îi pândeste casa de mai multe nopti. În curând, Klein aflã de la un ofiter al politiei locale (LAURA LINNEY), cã întâmplãrile inexplicabile sunt ceva obisnuit în acest oras. Mai multi oameni au vãzut niste aparitii cu aripi, care par sã prevadã catastrofe globale. Ceea ce e si mai înfiorãtor, este cã desenele fãcute de oamenii care au vãzut aceste creaturi cu ochii rosii, asemãnãtoare unor molii uriase, sunt identice cu desenele fãcute de sotia sa înainte de a muri. Filmul se bazeazã pe fapte reale – numeroase aparitii care au avut loc în Point Pleasant în anii ’60 – relatate de ziaristul John A. Keel în cartea sa din 1974 “The Mothman Prophecies”. În acel deceniu, ziarele locale anuntau cu titluri de o schioapã: “S-a vãzut ceva… o creaturã… o pasãre de mãrimea unui om!”, “Monstru! – Nu-i de glumã pentru cei ce l-au vãzut”, “O pasãre uriasã a urmãrit un automobil în timpul unei furtuni”. Mai mult de 100 de persoane au raportat la politie cã au vãzut o creaturã înaltã de aproape 3 metri, neagrã, cu aripi si cu ochii rosii si strãlucitori. Aceastã creaturã le-a vorbit unora, prezicând un dezastru iminent. Un an mai târziu, podul de peste râul Ohio, care lega Point Pleasant de Ohio, s-a prãbusit, iar 47 de oameni au murit. Ziaristul John A. Keel, acum în vârstã de 72 de ani, îsi aminteste: “Când podul s-a prãbusit, a fost îngrozitor… M-am hotârât sã aflu un rãspuns la acest mister, dar pe mãsurã ce înaintam cu cercetãrile, eram din ce în ce mai uimit. Mi-a luat mult timp sã-mi dau seama cã am de a face cu ceva ce mintea omeneascã nu poate întelege. Sunt multe lucruri pe care nu le vom afla niciodatã.” Într-adevãr, nimeni nu stie ce au vãzut oamenii în acele nopti, în West Virginia. Unii spun cã acea creaturã i-a fugãrit, iar altora le-au sângerat ochii dupã ce au vãzut-o. Multi n-au mai dormit bine niciodatã dupã aceea. Nu dupã multã vreme, reporterul local Mary Hyre, care îsi dedicase mult timp investigãrii acestor evenimente, a murit brusc. O explicatie ar fi cã oamenii au vãzut o macara uriasã de nisip care a deviat de la cursul ei. Alta, cã ar fi vorba de o bufnitã uriasã, mutantã. Iar altã teorie ar fi cã, pur si simplu, oamenii au cãzut pradã unei isterii de masã, cã ar fi fost drogati sau beti. Pe de altã parte, triburile de indieni din zonã aveau de mult legende despre pãsãri cu ochii mari si rosii, pe care le numeau “capete zburãtoare”.

Dupa sase sezoane, serialul Sex and the City s-a mutat pe marele ecran. Trebuie sa recunosc ca nu sunt un fan infocat al acestui serial; de fapt, nu sunt nici macar fan. Am urmarit cateva episoade haotic din seriile mai vechi si aproape jumatate din ultima serie. Unele au fost simpatice, altele slabe si neinteresante. Tot timpul am avut impresia ca Sex and the City este un fel de ecranizare a revistelor pentru femei: sex talk, fashion, shopping si reclame, plus o gramada de sfaturi cu iz de filosofari despre relatii, despre cum sa gasesti barbatul perfect (pe care, de fapt, in urma unei cautari ce se intinde pe sase sezoane si 20 de ani, nici una din cele patru nu il gaseste, toate ajung sa-si accepte barbatii asa cum sunt, cu defecte... ca orice om).

Povestea pierde mare parte din esential - dragostea. Ni se da episodic pasiunea epistolara de 4 ani si multe posturi telegrafice distanta, nu vedem prea mult din dragostea "oficiala" dintre Fermina si Dr. Juvenal Urbino (Benjamin Bratt), care este in realitate adevarata dragoste care dureaza jumatate de secol, cea cu dublu sens. Cei 51 de ani, 9 luni si 4 zile trec fara sa-i vezi decat in parul din ce in ce mai rar si alb al lui Florentino. Timpul realismului magic i-a cam tras presul de sub picioare scenaristului, care s-a incalcit in cronologia neregulata a cartii si a facut un film de dragoste frumusel, dar... atat.

Probabil ca cel mai mare merit al filmului nu se gaseste insa in tema, ci in cele cateva scene care, chiar daca nu-ti ridica parul in cap in maniera Saw, iti dau un sentiment de stranietate destul de intens. Pe scurt, daca vreti fiori intensi si senzatii tari brute, Mirrors nu va fi pe gustul vostru; daca preferati insa o spoiala de parapsihologie cu ceva psihiatrie condimentate cu scene stranii (desi uneori previzibile), veti petrece o seara placuta cu Mirrors.

Nici personajele inteligente nu o duc mai bine. Osbourne Cox (John Malkovich), un functionar al CIA care tocmai a fost concediat pentru ca ar fi avut o problema cu bautura, se apuca sa isi scrie memoriile. Acestea sunt arse pe un CD de catre sotia sa, a cold bitch, (Tilda Swinton) pentru a putea fi folosite ca dovada in procesul de divort cu care aceasta planuieste sa-i dea lovitura de gratie. Insa CD-ul ajunge pe mainile lui Chad (Brad Pitt), angajat la aceeasi sala de fitness ca si Linda si chiar mai batut in cap decat aceasta. Astfel ca brusc visele Lindei se pot implini printr-o simpla recompensa pentru un bun samaritean, adica printr-un santaj. Personajul lui Pitt este cel mai amuzant, naivitatea si relaxarea lui totala aduncandu-mi un pic aminte de The Big Lebowski. Planul de santaj al celor doi se transforma intr-o incurcatura de toata frumusetea, cu impuscaturi, cadavre si pierderea mintilor, dar nu foarte amuzanta, ci mai degraba sinistra si careia nici macar CIA-ul nu-i poate da de cap. Tot ce pot face mai marii agentiei este sa excalme: Jesus, what a cluster fuck! Nu degeaba se zice ca ce face un prost nici 10 destepti nu pot descurca sau ca Intelligence is relative. Nu e cel mai bun film al fratilor Coen si in nici un caz o comedie spumoasa, dar merita vazut pentru colectia impresionanta de actori mari si care joaca excelent.

Saw ajunge un fel de serial american. Imediat dupa ce am vizionat a cincea parte, am facut o legatura cel putin ciudata, cu Tanar si Nelinistit. Atunci cand cineva moare, automat alt personaj apare in prim plan.Ma asteptam la mai mult din partea acestei parti...poate sunt doar exigent, insa raman la parerea ca Saw 3 trebuia sa ramana ultimul capitol al acestei trilogii.

Nu stiu la ce se asteapta majoritatea oamenilor de la ultimul film Bond, insa eu am intrat in sala de cinema cu niste asteptari clare: adrenalina, multe scene de actiune, fete frumoase, costume elegante si masini scumpe care in scenele de actiune sa fie facute praf fara nici un pic de remuscare si cu mult, mult stil, iar la sfarsit (la fel cum se arunca maslina intr-un pahar cu martini) replica: Bond, James Bond.

Jason Statham va intra din nou in pielea soferului de mercenar, Frank, in a treia parte a seriei Transporter. Actorul va face din nou echipa cu Francois Berleand, iar noii distributii i se va alatura Robert Knepper, cunoscut din serialul Prison Break. Transporter 3 va fi regizat de Olivier Megaton (Exit, The Red Siren), care a facut parte din echipa de realizatori a filmului Hitman: Rau necesar. Pelicula, produsa de compania de filme a lui Luc Besson, va intra in productie in acest an, iar filmarile vor avea loc in aceasta vara, in Rusia si Franta si vor dura 16 saptamani. Realizatorii lui Transporter 3 spera ca si a treia parte sa aiba la fel de mult succes ca si precedentele si chiar sa depaseasca incasarile internationale ale celor doua parti anterioare.

Povestea in sine este cam slabuta, parca prea S.F. chiar si pentru Indiana Jones, si totusi nu asta este buba majora. Chestia e daca ai vazut cateva episoade din Stargate, atunci risti sa experimentezi o senzatie de deja vu, doar ca in alta locatie. Scenariul este absolut lipsit de suspans, iar multe scene de actiune sunt atat de absurde, incat nici pentru o clipa nu mi-a trecut prin cap ca eroii nostri ar putea pati ceva. Adica inca de la inceput Indy supravietuieste, la cel putin 60 de ani, unei explozii nucleare. Cu ce ar putea sa se confrunte care sa fie mai periculos de atat, cateva curse mecanice primitive, maya? Totusi, tot ce a dat specia umana mai rau din ea este aceasta bomba nucleara. In fine...

Cred ca Jason Statham si-a strecurat o clauza in contract, ca nu poate sa mai joace in filme care sunt cat de cat bune. Death Race este un film pe care eu cel putin il aseman cu Lichidati-i, Crank si alte filme de actiune mai nou care sunt din familia: "daca ne gasim publicul bun, totul e ok". Are masini rapide, focuri de arma si femei frumoase. Ah, si pe Statham bineinteles, pupa-i-as chelia.;))

Imi pare rau sa spun asta dar Evolution ramane pana la urma cel mai bun film X-files. :) Aceasta ultima incercare din partea lui Chris Carter (omul din spatele fenomenului Dosarelor X) nu este decat un efort rece si neinspirat care nu reuseste decat sa-i aduca pe Mulder si pe Scully in sfarsit impreuna din toate punctele de vedere. Din pacate insa, drama personala care se desfasoara intre ei ajunge sa fie mai interesanta decat misterul de la baza filmului, mister care imi pare rau sa te anunt ca nu are nici o legatura cu extraterestri sau conspiratii secrete. In general, legaturile cu un deceniu de X Files sunt foarte slabute, si oricine poate intelege actiunea, indiferent daca s-a uitat la serial sau nu. Insa, nu oricine poate sa aprecieze relatia dintre Mulder si Scully. Niciodata nu am fost un "shipper" al acestei relatii, dar mi-a parut bine sa-i vad pe copiii astia doi impreuna, in calitate de cuplu... A fost una dinrte putinele surse de placere pe care le-am avut in decursul vizionarii filmului. La inceputul filmului, o agenta FBI este rapita. Imediat m-am gandit ca trebuie sa fie cineva mare si important daca rapeste o agenta FBI si astfel toata brigada de batausi cu acte in regula a lui J. Edgar Hoover sa vina pe capul lui. Un preot suna la FBI si spune ca a avut viziuni cu fata rapita, ceea ce-i inspira pe agenti sa-l cheme pe nimeni altul decat Fox Mulder ca sa determine el daca preotul e mediu pe bune sau nu. Mulder nu face mare lucru ca sa confere credibilitate preotului si petrece o buna parte a filmului intr-un fel de indoiala cuvioasa, insotit de Scully. Ea insa are alte probleme la spitalul unde acum lucreaza de cand s-a lasat de meseria de agent FBI. Faptul ca Mulder lucreaza la acest nou caz ajunge sa o enerveze la un moment dat, pentru ca Scully nu mai vrea sa aiba de-a face cu "intunericul" asociat muncii lor de alta data. Cea mai mare dezamagire pentru mine a fost elementul antitetic sau "the bad guys", care nu fac parte din nici o conspiratie guvernamentala. Sunt hoti de organe din Rusia. That is so 90's. Niciodata nu se explica cum au ajuns idiotii astia in Statele Unite ale Americii sau orice altceva relevant despre ei decat ca fura organe si sunt fani ai doctorului Frankenstein. Acum nu vreau sa exagerez, X Files nu s-a referit doar la extraterestri ci la o mare varietate de evenimente care nu pot fi explicate. Insa povestea ultimului film are doar vagi tente supranaturale si in esenta ar fi putut fi povestea oricarui film SF mediocru, daca nu ii avea pe Scully si Mulder. Actiune propriu-zisa in ideea de crash-boom-bang lipseste cu desarvarsire si avem in schimb cateva scene de urmarire cam obosite. Desi pacingul povestii te atrage in lumea rece si dezolata a filmului, punctul culminant lasa multe de dorit tocmai datorita lipsei de actiune mentionata. Nu exista nimic cu advevarat excitant in aceasta ora si jumatate decat obsesia cu care este pusa intrebarea: "Cred sau nu?". Nu ma refer aici la credinta in Dumnezeu, Steaua sau dreptul oricarui american de a avea TiVo. Din cate mi-am dat eu seama, Mulder si Scully vor neaparat sa creada ca weird shit just happens... uneori. Doar daca iti pasa de personajele astea fictionale cu adevarat, atunci merita sa vezi filmul macar ca sa te reintalnesti cu ei si sa te asiguri ca nu au lasat intunericul sa-i inghita si au o viata decenta impreuna. Fara alieni si alti bazdabaci.

Cursa a inceput. Cursa filmelor bazate pe benzi desenate vreau sa spun. E in toi de cativa ani deja, de cand si-a dat Hollywood seama ca a ramas fara idei si ca benzile desenate insemna in esenta 60 de ani de idei condensate si nevalorificate. In umbra acestui val de supereroi si baieti in colanti a rasarit o ciupercuta mica pe nume Superhero Movie care se vrea a fi o parodie. A nu se confunda cu filmul Despre Supereroi si alte aiureli, care in ciuda titlului... era mai mult o parodie dupa Chronicles of Narnia. Sa va spun despre povestea din Superhero Movie ar insemna sa repet doar povestea filmului Spiderman. Doar numele si evident, tonul povestii, sunt schimbate. In loc de Peter Parker, il avem pe Rick Riker care este muscat de o libelula radioactiva (ia ghici ce se intampla dupa). In loc de Mary Jane Watson, o avem pe Jill Johnson. In loc de Norman Osbourne il avem pe Lou Landers si asa mai departe. O gluma draguta este faptul ca toate personajele principale au prima si a doua initiala identice, una dintre conventiile numelor de supereroi (Peter Parker, Bruce Banner, Matt Murdock etc). Ai sentimentul ca acest film a venit un pic cam prea tarziu, avand in vedere ca primul Spiderman a aparut acum vreo 6 ani. Superhero movie insa mai parodiaza si alte filme cu supereroi precum X-men, Batman Begins si Fantastic Four. 80% insa este o parodie a lui Spiderman. Mi se pare mult prea putin avand in vedere cate filme cu supereroi s-au lansat si cate dintre ele chiar merita sa fie parodiate. Umorul variaza de la scarbos la destul de loial sursei originale, benzile desenate. Drake Bell cred ca ar putea sa interpreteze un Peter Parker destul de bun, datorita faptului ca a reusit sa fie o clona Spiderman haioasa. Simtul umorului din pacate nu a fost niciodata punctul forte al lui Tobey Maguire. Filmele Spiderman au fost uimitor de sece in privinta poantelor facute de Spiderman, al carui talent de a glumi in toiul luptei l-a transformat in personajul ultra-popular care poposeste astazi pe toate tricourile baieteilor intre 4 si 10 ani. In afara de superdrame si colanti, filmul isi mai bate joc de multe dintre lucrurile care sunt momentan la moda, care insa nu au nici o legatura cu subiectul de baza. In pura traditie a parodiei moderne, scenaristii au parerea ca daca baga cat mai multe referinte si cat mai diverse filmul o sa fie cat mai amuzant. Doar pentru ca in film apare un Stephen Hawking lookalike nu inseamna ca mi se va parea amuzant. In general nu mi se pare amuzant sa razi de Stephen Hawking. Insa tipul care l-a mimat pe Tom Cruise a fost genial! Christopher McDonald s-a distrat de minune in rolul lui Lou Landers, geniul malefic rezident, desi cred ca murit de cald in costumul lui de plastic. Unchiul lui Riker este interpretat de monstrul sacru al parodiilor, inegalabilul Leslie Nielsen. La 80 de ani, he's still funny! Posibil sa fi pictat un tablou mai roz al Superhero Movie decat ar fi trebuit. Sa nu ma amagesc singura, este un film foarte stupid dar destul ca sa te faca sa chicotesti de doua-trei ori. In mod suspicios, nu apare Carmen Electra... dar apare Pamela Anderson pe post de femeie invizibila. Stai calm, nu ramane invizibila tot filmul. :D Nu ii dai Pamelei un rol pentru vocea-i intelectuala.

Comedia de actiune "Get Smart" ni-l prezinta pe Maxwell Smart (Steve Carell), agentul operativ al agentiei CONTROL, in cea mai importanta si periculoasa misiune a sa: el trebuie sa zadarniceasca intentia de dominatie mondiala a sindicatului crimei, cunoscut sub numele de KAOS. Aceasta este si prima sa misiune. In momentul in care este atacat sediul agentiei americane de spionaj CONTROL, iar identitatea agentilor sai este compromisa, seful Agentiei (Alan Arkin) nu mai are de ales. El trebuie sa-l trimita in lupta pe analistul Maxwell Smart, care visa sa lucreze si el pe teren, alaturi de idolul sau, superstar-ul Agent 23 (Dwayne Johnson). Dar in loc sa se intample asa, Smart primeste drept coechipier pe singurul agent a carui identitate nu fusese deconspirata, pe frumoasa dar letala Agenta 99 (Anne Hathaway). Pe masura ce Smart si 99 incep sa descalceasca master-planul celor de la KAOS - si sa se cunoasca unul pe altul - ei descopera ca agentul operativ numarul 1 al KAOS, Siegfried (Terence Stamp) si acolitul lui, Shtarker (Ken Davitian), planuiesc sa dea lovitura impreuna cu reteaua lor de teroristi. Fara pic de experienta operativa si fara prea mult timp la dispozitie, Smart - inarmat cu doar cateva gadget-uri tehnice, specifice spionilor, si un entuziasm nestavilit - trebuie sa infanga KAOS, pentru a preveni dezastrul. Warner Bros. Pictures prezinta, in asociere cu Village Roadshow Pictures, productia Mosaic Media Group/Mad Chance/Callahan Filmworks, filmul lui Peter Segal: "Get Smart," cu Steve Carell, Anne Hathaway, Dwayne Johnson, Alan Arkin, Terence Stamp si James Caan. Filmul este regizat de Peter Segal dupa un scenariu de Tom J. Astle & Matt Ember, fiind inspirat de personajele create de Mel Brooks si Buck Henry. Andrew Lazar, Charles Roven, Alex Gartner si Michael Ewing sunt producatorii; Peter Segal, Steve Carell, Brent O’Connor, Jimmy Miller, Dana Goldberg si Bruce Berman indeplinesc rolul de producatori executivi. Echipa de creatie ii include pe directorul de imagine Dean Semler ("Dances with Wolves"), castigatorul premiului Academiei de film, pe scenograful Wynn Thomas ("A Beautiful Mind"), editorul Richard Pearson ("United 93"), nominalizat la premiul Academiei, si designer-ul de costume Deborah Scott ("Titanic"), premianta a Academiei. Muzica este compusa de compozitorul Trevor Rabin (Yes music video "90125 Live"), nominalizat, la randul sau, la premiul Grammy. "Get Smart" va fi difuzat international de catre Warner Bros. Pictures, o companie Warner Bros. Entertainment si in anumite tari de catre Village Roadshow Pictures.

Tropic Thunder este una dintre cele mai indraznete parodii din ultima vreme. Reuseste sa ia peste picior toate filmele ce au tratat cu seriozitate povestile eroice despre razboiul din Vietnam. Este complet pe langa orice notiune de corectitudine politica. Si calca in picioare tot ce este inocent si inofesiv, cum ar fi ursii panda si copiii.

Glumele in mare parte sunt foarte reusite, te trezesti razand cu pofta la cele mai mici chestii, iar Jack Black reuseste sa faca din Po un urs extrem de simpatic, mentinandu-l departe de orice fel de glume subtirele. Filmul nu beneficiaza nici de prea multe referinte ce pot fi intelese doar de cei mari, fiind un film usurel, de weekend, bun pentru toata familia. Si pentru cei cu suflet de copil. Si pentru cei carora le plac comediile.