sansiro1980

Personal cred ca este un film de o rara sensibilitate. Incredibila maiestrie regizorala ca dintr-un film care contine scene extrem de violente, sa iasa in final un film atat de sensibil. De altfel se leaga de profunde dileme umane, portretizate de adevarate personaje tip: cel supus, care urmeaza caile prescrise de societatea conventionala, cel cuminte, inocent si emotionant de nestiuitor in nebunia lui de a excela, de a se ridica la nivelul fiintelor pe care le iubea, chiar platind pretul suprem; si nu in ultimul rand rebelul, cel care nu poate fi stavilit, pornit sa se infrunte cu fortele naturii insele, cu destinul, cu oprelistile de orice fel. De ce dileme? Imi aduc aminte de scena in care fratele cel mare (senzationalul Aidan Quin) spune cu lacrimi in ochi la mormantul sotiei sale - marul discordiei intre cei trei frati, nefericita sirena de la care pleaca fatidic toate nenorocirile familiei Ludlow - "am respectat toate regulile...si totusi pe tine te-a iubit mai mult".Amara cugetare marturisita de acesta fratelui si din pacate, rivalului sau, Tristan. "Niciodata in viata nu primim ce ni se pare ca meritam. La ce bun sa mai urmam toate regulile?", pare a fi intrebarea muta pe care ne-o adreseaza Aidan Quin prin personajul sau. Tristan, cel care incercand sa i protejeze pe cei care i iubea nu resusea in final decat sa i zdrobeasca de pietul sau intr-o imbratisare prea navalnica. Tristan, tipul celui care desi inzestrat cu toate calitatile nu reuseste decat sa lase in urma morti, dezamagiri si rani adanci. Ca un facut, cel mai iubit dintre toi fiii sai de catre magnificul Col. Ludlow/Anthony Hopkins. Dr nu numai de tatal sau. De toata lumea. Un magnet de carisma aducatoare de nenorocire celor atrasi in vartejul incrediblei puteri de atractie a acestui om. Lumina orbitoare in care sfarsesc arsi toi fluturii care nu se pot tine departe de ea. Pare blestemat acest personaj. Se casatoreste, are o familie pe care o iubeste si care pare inchegata pentru totdeauna, strans ancorata de stanca ce pare a fi Tristan. Din nenorocire, de acesta stanca pare ca in cele din urma se zdrobeste fragila corabie a tinerei familii. Clar, nu i este scris acestui Turin Turambar al epocii moderne sa se bucure de statornicie. Cum sa fii in viatza? cine dintre cei trei frati ai dori sa iti fie model? Pe care sa il invidiezi? cu cine sa te asemeni?Iata dilema.Concluzia? Omul ramane o biata frunza purtata de curentii de necontrolat ai unui destin capricios. Incredibil de bine plasat acel narator piele-rosie, care ne povesteste epopeea lui Tristan amestecand-o cu motive si legende ale unui popor condamnat la uitare si la dureroasa topire in disparitie. Fenomenal Anthony Hopkins. Colonelul, lovit si el de blestemul care pare sa fi venit adus de pe marile vietii de sirena Julia Ormond, decrepit, bolnav si nefericit, gaseste puterea sa lupte pentru familia lui, sa se bucure de intoarcerea ambilor fii, care mai de care mai risipitori si sa devina singurul personaj implinit dupa cascada de nefericire si moarte care arproape l-au doborat. Oscar! Oscar!! OSCAR!!!! O fresca a framantarii umane, pusa mereu sub semnul unui destin aparent de neinfrant. Personal, consider ca filmul merita nota 20. (re)vizionare placuta (Eu l-am vazut de 3-4 ori, numai)

Emotionant. Dincolo de fantasticul rol pe care il face Chazz Palminteri, nu se poate sa nu remarce privitorul sensibilitatea povestii. Cu atat mai mult cu cat ea vorbeste despre o lume in care sensibilitatea se poate dovedi un defect mortal pentru cel pe care il bantuie. O lume dura plina de ura, sange si crima, in care desi aparent pierdut, un tanar ajunge totusi sa se regaseasca si sa se maturizeze.Realizarea care impresioneaza prin realism (fara cosmetizari romantate cu iz de prostie dulceaga) este un merit care nu i se poate tagadui regizorului: marele De Niro, ale carui calitati de actor au marcat aproape un secol de cinematografie. Parca si titlul filmului are darul de a atrage atentia: "poveste" [din Bronx]. Cati Calogeri, Sony sau Lorenzi nu se lupta zi de zi sa creasca respectivi sa traiasca sanatos sau in stil mare, dupa caz, intr-un iad al crimei si luptei aproape animalice pentru putere bruta si influenta in lumea Bronx-ului, astfel descrisa incat pare in toalitate interlopa? Filmul practic nu se vrea descrierea unei drame de familie, ci povestea unei lumi intregi, cate se poate de complexe: Bronx

Un film grandios. Drama sensibila a unei societati japoneze aflate in pragul schimbarii care o sa se mentina prin efecte aproape 260 de ani, magnific intretesuta cu drama personala a unui om care a ajuns sa iubeasca ceea ce nu a cerut sa i se dea, mai mult ceea ce i-a fost impus. Asfel, de la silinta pe care a trebuit sa si-o dea pentru a salva existenta unei mari case nobiliare, acest nimeni favorizat de soarta printr-o asemanare incredibila cu marele Takeda, ajunge sa isi puna intregul suflet si trup in slujba unei cauze, insufletit de o iubire pe care a invatat-o. Indragostit de ideea de a apartine cuiva si la ceva, eroul dobandeste in final calitatea de OM, evoluand de la nivelul pur instinctual la acela de fiinta inzestrata cu emotie si capabila sa poarte in sine un ideal. Decrurile, si eforturile de punere in scena a unui episod istoric insemnat din istoria unei natiuni marete, fac din aceasta realizare a lui Kurosawa unul dintre cele mai stralucite filme istorice realizate pana astazi. Aceasta, chiar daca in fapt contextul istoric este doar background-ul unei drame umane personale, surprinsa de marele re gizor cu multa sensibilitate.

Buna seara. Am sa incerc sa respect pe cat posibil toate punctele din regulamentul de pareri. Sper sa nu gresesc. Am trait acest film cu multa emotie si am fost insufletit de o adanca bucurie. Cele doua personaje puternic conturate intr-una dintre cele mai remarcabile realizari ale lui AKIRA KUROSAWA, au avut darul de a introduce spectatorul intr-o atmosfera extrem de realista a Japoniei imediat dupa Cel de-al Doilea Razboi Mondial. Prima colaborare dintre cei doi titani ai celei de-a saptea arte japoneze, regizorul Akira Kurosawa si starul descoperit de acesta, Toshiro Mifune, vine sa seduca spectatorul cu o deosebita demostratie de sensibilitate. Se poate iesi dintr-o lume intunecata, murdara, supusa unei decadente morale accentuate, cu conditia ca lupta si efortul in acest sens sa fie sustinute pana la capat. Fara a intoduce vreun "spoiler", pot spune ca un incredibil Takashi Shimura da viatza unui "inger" care paradoxal sufera de o patima: patima alcoolului. Cu toate acestea, o astfel de slabiciune, pur omeneasca, ce vine sa dezvaluie dincolo de orice indoiala ca "ingerul" este om, il aduce pe acesta mai aproape de lumea plina de mizerie - "fizica" si morala - lume pe care nu o abandoneaza in efortul sau de a o mantui. Presarat si cu o subtire ironie si criticand voalat tendintele vestice de "modernizare" a unei Japonii traditionaliste infrante, filmul se vrea si un semnal de alarma cu privire la importul lipsit de discernamant a tot ceea ce vine din Occident. Un actor fantastic acest Takashi Shimura, "instrumentul" de expresie a unei largi palete de expreie dramatica, folosit cu neegalata maiestrie de marele Akira Kurosowa. Un film impresionant, sensibil si dincolo de orice, cu adevarat valoros.