saskiul

In acest documentar are o scurta aparitie si (pe atunci) actorul Dragos Paslaru, victima a violentelor din 13-15 iunie 1990. Dupa acel incident dramatic, el s-a retras treptat din lumea teatrului si filmului (unde a interpretat, nu o data, roluri premonitorii) si s-a calugarit. Semnificative si antologice sunt colaborarile sale cu regizorii: Dan Micu (KARAMAZOVII, CUM VA PLACE) la Teatrul Nottara, Alexander Hausvater (...AU PUS CATUSE FLORILOR). In film, rolurile din OCHI DE URS; PRUNCUL, PETROLUL SI ARDELENII; UMBRELE SOARELUI; DOMNISOARA CHRISTINA; CANTONUL PARASIT; FII CU OCHII PE FERICIRE.

Observatie: filmul a avut premiera in 1989 (data de pe imdb referitoare la anul premierei acestui film e gresita). Va rog corectati pe site.

Incununare a unei perioade faste din creatia regizorului Dan Pita din anii 80. Desi inspirat din mediul muncitoresc (industrial), filmul are un stil foarte bine conturat. Personajele iubesc, se dispretuiesc, muncesc sau vor sa munceasca (dar - zice Ghita - "nu pot sa muncesc pana nu e liniste-n mine!"), tradeaza sau sunt tradati in dragoste (vezi personajul casnicia lui Bob) si, in general, vor sa alunge prefixul "ne" din titulatura lor de "nefamilisti". Imaginea (Marian Stanciu) e bogata in simboluri, taieturile de montaj pun accentele intr-un anumit fel, muzica e un fel de oda adusa vointei de a trai (muzica originala: Adrian Enescu, citate din oratoriul "Creatiunea" de Joseph Haydn, plus o prelucrare dupa melodia populara banateana "Frumoasa vecina noastra"). Finalul alegoric aminteste de ultima secventa din ALL THAT JAZZ. Imediat dupa premiera in tara au fost difuzate copii cenzurate ale filmului. In vreo cinci locuri s-au scurtat unele secvente (scena de dragoste de la dus; visul lui Ghita; incaierarea de pe trepte spre final), iar altele au fost taiate cu totul (cele doua scene cu Ghita la dus, cand - dezinhibat - poate spune tare ce are de zis, dar n-a putut rosti in plenul sedintei). Un film alegoric, dificil (insa nu imposibil de inteles), care necesita multa atentie si a carui estetica are un rost ce se cere deslusit...

Replica personala, in cheie tragi-comica, la CALAUZA tarkovskiana. Scenariul dateaza de la inceputul anilor 70, insa Dan Pita a fost mereu impiedicat sa intre in productie. Padurea-viata si orientarea - deloc turistica, ci etica, morala, duhovniceasca - sunt temele acestui opus de zile mari realizat de o echipa de profesionisti. Pe langa actori, foarte aproape de intentiile regizorului sunt: compozitorul Adrian Enescu (o muzica electronica de atmosfera, a la Vangelis / JM Jarre) si operatorul de imagine Vlad Paunescu. Unul din filmele elogiate de monahul de la Rohia, Nicolae Steinhardt (vezi volumul sau Critica la persoana intai). Dupa vizionare, o intrebare persista: Cine e Pustiul, cine e calauza Concursului?

Opera insolita, extrem de rar difuzata, ce incheie cariera regizorala din Romania a lui Mircea Saucan. Influente ale "noului val francez", Antonioni etc. subtil prelucrate de o viziune regizorala matura, foarte personala. Intr-un rol de june prim, Ion Dichiseanu se joaca pe sine, fara masca de super-erou, de amorez sau de vedeta de muzica pop. Ileana Popovici intr-un rol cel putin la fel de izbutit ca acela din RECONSTITUIREA. Dan Nutu continua tipul de angry young man (tanar furios) din MEANDRE, DIMINETILE UNUI BAIAT CUMINTE etc. Unul din cele mai frumoase, mai autentice, mai revolutionare (in sensul innoirii limbajului cinematografic) filme din Romania, ingropat de viu. Cenzura ideologica a vremii, ajutata de personalitatile marcante ale momentului (S. Nicolaescu, Mircea Dragan etc. - vezi cartea Iuliei Blaga despre Saucan), l-a desfiintat. Posteritatea, daca se vor gasi cinefili influenti sensibili la estetica lui Saucan (unica in cinema-ul autohton), il va redescoperi, asa cum - asemenea MEANDRELOR (1966), puse si ele sub obroc inca de la premiera - merita pe deplin.

...al acestui film este Dan Pita. Mircea Veroiu a regizat seria a doua, ARTISTA, DOLARII SI ARDELENII.

Film inegal, cu o distributie impresionanta, BIETUL IOANIDE este neimplinit mai ales datorita apatiei interpretului (pictorul Ion Pacea, dublat la post sincron de George Constantin) si jumatatilor de masura cu care este reconstituita "facerea lumii" (trecerea de la 'infernul' societatii burgheze la 'paradisul' socialist). Reusite galerii de personaje, interpretari antologice, decoruri (Virgil Moise) si muzica (Adrian Enescu) de rezonanta viscontiana.

Un padurar cauta (impreuna cu apriga sa mama) sa scape de starea depresiva provocata de moartea subita a sotiei, imediat dupa nasterea fiului lor. Viziteaza o vrajitoare care incearca sa-l vindece de "farmece", insa doar un pustnic intelept ii va gasi leac la suferinta: prin citirea psalmilor si prin rugaciune, inchis in cabana sa din varf de munte isi va exorciza viata si va dobandi putere sa biruie "ochiul de urs" (diavolul) care nu-i dadea pace.

Un furt pe plaja (victima: un chirurg excesiv de vanitos) duce la o ancheta intreprinsa de doctor pe cont propriu (are si veleitati de detectiv) si mai ales reliefeaza taria de caracter a celui care este, pe nedrept, invinuit ca ar fi comis furtul: un tanar muncitor strungar. Astfel, Pustiul este arestat si, dupa o vreme eliberat din lipsa de probe, insa doctorul continua sa-l banuiasca de ceea ce acesta n-a facut. Filmul a fost aspru criticat in conferinta de la Mangalia pe probleme de cultura. Nicolae Ceausescu a facut din FALEZE... calul de bataie al cuvantarii sale pentru ca muncitorimea comunista era prezentata "necorespunzator" si altfel decat o cereau canoanele realismului socialist. Interpretari stralucite, costume (Doina Levinta), imagine (Vlad Paunescu) si muzica (Adrian Enescu) de *****.