silverstar

Daca e sa privim filmul din perspectiva unei morale sanatoase, pelicula ar trebui considerata ca fiind cea mai reusita din 2015. Familia este pe primul loc, iar impotriva acestui adevar nu'i poate sta nici Statele Unite ale Banilor. Tot ce incearca OMG'urile, protectia copilului si sistemul acesta nesimtit, nu face decat sa distruga copiii si viitoarea lor tinerete aducandu'i la amnezie spirituala. Dragostea unui parinte poate insa vindeca si peste timp, prin amintire, decaderea copilului sau. Un film cutremurator de emotionant si un Russell Crowe minunat.

„Își poartă singurătatea ca pe o medalie de onoare și spune mai multe cu privirea decât în cuvinte”, a scris USA Today despre interpretarea lui Sylvester Stallone.

Circa 95 000 000 de americani nativi (indieni) din 115 000 000 au fost uciși în diferite forme în perioada colonizării Americii 1491 - 1879 acest genocid reprezentând cel mai mare și cel mai longeviv masacru din istorie.

Nu mai conteaza viata sau moartea cand dragostea depaseste ratiunea si materialismul. Aceasta ar fi concluzia de final a filmului, o extraordinara poveste realista unde tragismul, umorul si afectiunea impletesc parca in taina o mare bucurie, neasteptata.

Trecand peste emotiile nonrealiste ale filmului care, specific ”vestului salbatic” manevreaza intreaga distribuitie sa arate sarcastic ca sa scoata un personaj cat de cat sensibil, astia de la Cannes ar trebui sa-si dea seama ca javrofilia este o boala ce trebuie tratata. Iubirea exagerata de animale iti poate compromite dragostea de parinti, in cazul fetitei incapatanate din film, altora trezindu-le fantezii pedofile, ca si in cazul lui Mihnea Columbeanu zis Pitbull, ”mare” critic de film pe cinemagia. Dragi romani, nu mai tineti gura cascata la flegmele frumos ambalate ce le arunca occidentul in constiintele inca sanatoase. Astia n-au reusit prin metodele lor psihiatrice sa vindece nici homosexualitatea (pt ca pana in 1986 chiar si SUA considera deviatiile sexuale boli psihice) si au gasit solutia ”legalizarilor”, ceea ce a facut mult rau indivizilor in cauza acordandu-li-se dreptul iluzoriu ca sunt oameni normali. Mai corect ar fi fost sa spui despre un om bolnav de cancer sau sida ca poate trai normal pentru ca acestia nu ar fi facut asa mult rau celor din jur. Dovada unei minti demente este sa crezi ca esti normal afirmandu-te liber prin parade. Si inca ceva: Iubitori de animale sunt cei ce nu mananca carne... Fara discriminare. PS: Cand nu vor mai fi copii abandonati si oameni sarmani care mor prin spitale fiindca nu au bani sa-si plateasca tratamentul, abia atunci ne vom putea ocupa si de cainii maidanezi. Asta mi se se pare o mentalitate inteleapta si rezonabila.

Iar filmele cu jidani sunt premiate. Adevarul e ca n-a existat nici un holocaust. Totul e o minciuna evreiasca. Holocaust a fost cand evreii si scursurile Europei au masacrat pe amerindieni, cand francezii au ucis pe africani, cand turcii au omorat milioane de armeni, cand americanii au facut genocidul din Japonia, cand englezii au exterminat India din Orient sau cand austro-ungarii au omorat mii de romani din Ardeal. Despre acestia nu se fac filme. Concluzia: Sionismul evreiesc conduce si lumea filmului. Iar romanii prostiti inghit cu gura cascata mizeriile asa zisilor semiti, lupi imbracati la costum.

Situatii neprevazute in urma unor actiuni filantropice au aparut intotdeauna, dar Gary Grant, romanticul caritabil, ne uimeste placut in acest film sacrificand iubirea care trece si contribuind tot mai bine la construirea catedralei din sufletul unei familii.

Constrans de puterea neingaduitoare a timpului un tata lupta pana la sacrificiu total pentru viata propriului copil ramas intre doua lumi, separate de imprevizibilul evenimentelor. Un thriller de familie, un exemplu de iubire ce vine si are continuitate dincolo de moarte.

Cel putin secventa cu eutanasia nu are nimic in comun cu spiritul crestin. Cred ca s-a vrut cu acest film o denaturare nu numai istorica a evenimentelor, dar si din punct de vedere religios, regizorii apropiind voit credinta crestina de sionism. De altfel, in ultimul timp, apar tot felul de filme cu referinta in acest sens.

O impresionantă gafă a cinematografiei americane care a mai avut si sansa să fie premiată probabil de ceva profesionisti in sex oral a căror minte le-a rămas pironită-n pantaloni si care din cauza scenariului greu in care s-au băgat cu avant au uitat de sentimentul moral curat ce-l simte o familie adevărată. O tampenie generală incepand de la caracterul darz al personajului principal care a culminat intr-o eroare afectivă - nonumanistă si de compromis nebunatic. Un film periculos, nerecomandabil.

Se spune ca paganii convertiti la crestinism pot fi mai practicanti prin caracterul lor decat crestinii dintotdeauna. Pentru ca nu intamplator apar si in acest film icoanele si crucea, simbolul suprem al sacrificiului, aceasta noua capodopera coreeana ne arata spiritul constiincios al unui pugilist, bataus de strada si recuperator, care saturat de viata rea ce o dusese o perioada se hotaraste sa fie un om din ce in ce mai bun. Pe acest drum al indreptarii ii apare un inger nevazator care va contribui semnificativ prin dragostea sa la elucidarea unei constiinte care tinde sa straluceasca tot mai mult. Pentru ca vinovatia era o povara prea grea este aleasa calea sacrificiului total dupa posibilitate, care va vindeca impresionant tot raul de care era posedat. Este interesanta abordarea divinitatii tacit, atunci cand egoismul este tinut la o limita luminata de forta iubirii. Omul fiindca crede in continuare ca nu merita sa fie iertat chiar si dupa actul jertfelnic, tace nearatandu-si personalitatea compromisa, dar nici nu respinge aripa iubirii care in cele din urma il poate cuprinde pentru totdeauna.

Cineva spunea ca America s-a format din rebuturile Europei, iar aceasta pelicula prin interpretarea plina de sarm a lui Johnny Depp se vrea a fi o parodie, ce-i drept destul de adevarata, la modul cum a decurs in istorie progresul acestei natii fara strabuni pe oasele si sangele unor oameni nedreptatiti de soarta. Nu ma mira faptul ca in America acest film este considerat drept un esec cinematografic. Pentru mine este o capodopera, o istorie adevarata pentru adulti si copii indulcita cu actiune de buna calitate, efecte vizuale si nu putin umor...destul de negru. Mesajul principal evidentiat de cateva ori ”Nu e bine sa-ti scoti masca” este o aluzie la cei care mai vor sa-si pastreze umanitatea nearatand-o profitorilor care pot sa o schimbe dupa viziunile lor vicioase. Pana nu demult o maxima celebra a Americii spunea ca ”Un indian bun este unul mort”. Eu cred ca un indian bun este unul aratat corect de istorie.

un film in regia MELCU

Dialogurile, prestatia actorilor, suspansul deloc incitat de coloana sonora si naturaletea actiunii au reusit o capodopera care din pacate astazi ne lipsesc. Merita 10 !

In general oamenii traiesc cu parerea ca toti doctorii sunt buni. Mai ales atunci cand boala ii duce la stadiu de panica. Adevarul despre doctori, insa poate fi diferit.

Prea multe filme si un elogiu exagerat de referinta pentru poporul evreu care nu este singurul care a suferit in decursul istoriei. Cred ca mai plauzibili si evidenti au fost oamenii martirizati in propria tara, pentru ca nu ai cum sa fii erou cand umbli cu cortul sa-ti lasi perciunii si palaria in cuiul din cuierul vecinului. Sunt exemple mult mai frumoase imprimate curat in lume de o alta categorie de oameni.

Filmul prezinta drama realista a vietii conturata in mrejele viciului firii umane cazute, la care credinta purtata in lumina rugaciunii mai poate face minuni neasteptate. Mesajul esential... Orice pacatos trebuie lasat sa traiasca fiindca nu stii cand acesta poate face un mare bine ! O alta capodopera de care urechile astupate de casti made in America si UE n-au cum sa auda. Romanie, mergi in Vest, ca de-acolo-ti vine nesimtirea ! PS - Asta inseamna sinopsis pentru voi ? Sa povestiti tot filmul ?

E primul film al lui Stallone in rol principal, destul de captivant chiar dacă filmările nu s-au efectuat la nivel de profesionisti. Ideea prezintă oroarea si indignarea populatiei americane fată de războiul din Vietnam si biografia lui Jerry Savage (Sylvester Stallone) unul dintre cei mai înversunati tineri care se opuneau sistemului politic de atunci. O drama cu destul suspans, chiar si o poveste de dragoste si un Stallone cu plete la varsta de 24 ani.

Dur, dar realist. Ceea ce se intampla in Anglia prin anii 70-80, se intampla si la noi, odata cu trecerea in epoca capitalista. Justitia e la cheremul bogatasilor viciosi dornici de putere si dominare, iar puscariile ii fac pe oameni mai rau decat sunt. Nu intamplator unul din detinuti cere o celula unde sa fie singur cu constiinta sa, separat de gastile din inchisoare pe seama carora sistemul corectional se distreaza. Se demonstreaza apoi ca de fapt in inchisori se intampla mai multe faradelegi decat afara, ceea ce surprinde pe tortionarii care nu pot realiza ca violenta nu are cum vindeca un nefericit al societatii. Din pacate plaga asta intunecata e acum peste tot in lume.

Ca un maestru printre tablouri, regizorul aseaza momente ale vietii in imagini pictând drama realista a unei iubiri omenesti care nu atinge cerul, dar nici nu abdica la pamant. In centrul acestor cadre ce transmit maiestuos o latura sensibila ce ne este vitala tuturor, chipul unei frumoase femei apare proeminent purtand parca prin ea esentialul profund al artei. Un film ce imbina fara exagerari pasiunea cu iubirea si increderea cu resemnarea.