siminup

Oare si-a dat seama cineva ca titlul este un citat incomplet din Hamlet? To sleep, perchance to dream [...] For in that sleep of death what dreams may come... Nu exista titlu mai frumos pentru un film decat un citat incomplet. :)

N-o sa spun ca, dupa trailer, imi pare pretentios, haotic, putin credibil si lipsit de substrat. Dupa cum n-am sa spun ca mi se pare putin probabil ca dupa ce ma uit la film sa fiu mai luminata, sau macar mai informata despre Carol-omul, Carol-regele sau insasi istoria noastra. Mi-e frica sa-l vad, dar am sa-l vad. Mai mult din sadism decat din curiozitate patriotica.

un film pentru cei care, la fel ca Florya, refuza sa asculte sfatul - si neabatuti sa continue sa sape. sa sape. fiindca unele lucruri, ingropate de o istorie inrosita de sange si de rusine in fata moralitatii, unele lucruri, dureroase, trebuie scoase la suprafata, cu brutalitate dar cu candoarea inocentei, cu concizie dar cu rabdare, cu asumarea deplina a gestului ireversibil. Idi i smotri e personificarea vointei de a dezgropa oroarea pentru a preveni oroarea.

daca n-as fi stiut ce inseamna teatru de revista poate as fi dat o nota mai mare. muzica si coregrafia, imi pare rau s-o spun, n-au facut altceva decat sa traga filmul in jos, spre neconvingator. contrastul dintre haine, afise, cuvinte, evenimente istorice pe de-o parte si tot ce a tinut de "revista" pe de alta parte este pur si simplu caraghios. ceea ce a salvat filmul a fost desigur jocul foarte bun al majoritatii actorilor - si acolo unde nu a fost neaparat convingator, macar savuros. exceptand scenele in care se moare, desigur, unde parca am intrat in alt film. un inceput promitator, un sfarsit stangaci, iar intre ele o cantitate semnificativa de scene redundante, exagerari, excese de tot felul venite din poate prea mult zel cinematografic/ dorinta de a face pe plac mamei Rusia. Dar repet, chapeau bas actorilor. Toma Caragiu a salvat filmul.

Daca nu erau Pfeiffer si Pacino aproape ca mi-ar fi fost rusine sa spun ca mi-a placut un film romantic. PFF! :)

It's more than meets the eye to this film. Sunt atatea detalii incat trebuie neaparat sa-l vezi de mai multe ori ca sa intelegi mesajul cu claritate. Mesajele subliminale, ca cel de pe banca din statie, deja-vu-urile contradictorii, etc. Cel mai bine descrie filmul insasi scena in care "the art teacher" apreciaza gresit jurnalul lui Enid ca fiind doar o forma superficiala de amuzament. Gresit. Si filmul poate fi considerat, la fel de gresit, o comedie "usurica". (Si poate nu intamplator, bazat pe o serie de benzi desenate "underground", filmul este declaratia de independenta a acestei forme de arta.)