sinradu

„Half a league half a league,/ Half a league onward,/ All in the valley of Death/ Rode the six hundred/ 'Forward, the Light Brigade!/ Charge for the guns' he said:/ Into the valley of Death/ Rode the six hundred.”

Mi se pare doar mie sau prezentarea filmului sună a engleză tradusă mot-a-mot ? Ce să mai zic de faptul că e o prezentare strict faptică, evenimenţială, fără a vedea cu ce se mănîncă filmul cît de cît ? După o asemenea prezentare, eu nu prea aş vrea să văd filmul, şi nu aş şti ce pierd.

Comedie calchiată pe seria American Pie, care are un singur atu, anume faptul că face panaramă de marea idioţenie numită 300. În rest, umor american de calitate inferioară cu părţi în care o jegoşenie specifică genului riscă oarecum să dea pe afară. Dacă se găsesc patru gaguri reuşite în film e mult.

Din partea mea, filmul primește un 6, datorită lui Franco și PREZENȚEI (nu prestației) Winonei Ryder.

Haios film, nu la modul șampanie, ci liniștit, un film care vorbește de fapt despre alegerile noastre și minciunile pe care ni le servim zilnic între noi, inserția în realitate făcîndu-se, în cazul de față, prin Ned, fratele idiot social. Cînd oare am luat ultima oară doar ce este bun de la cei din jur ?

Gura voastră de comuniști... Nota de pînă acum a filmului arată foarte clar nivelul de inteligență al omenirii și cît de ușor poți spăla un creier nu cu forța, ci cu zăhărelul. Doamne, cît m-a scos din sărite filmul ăsta...

Titlul în limba română: Inimi nobile şi alese. Asta deși nu am găsit nicăieri traducerea poeziei lui Tennyson. Poate că ar fi cazul să introduceți titlul românesc ca titlu secundar.

Oare ce mai rămăsese neexploatat în ideea Crăciunului ? A, da, renii, de mult n-au mai fost băgaţi în seamă. Aşa că hai să facem un film cu şi despre reni, şi să fie mai animat, aşa, ca pentru copii. Ei bine, n-a ieşit. Îi înţeleg pe finlandezi că au făcut un film despre reni, dar să faci un remake american... Plus că animaţia e urîtă, iar personajele care ar trebui să-ţi fie simpatice (aşa cum există în orice film), anume Julius şi Wilma, sînt monocolore. Pierdere de timp cu un film insipid.

Descrierea e făcută clar de cineva care nu prea a văzut filmul. Sau poate că l-a văzut pe sărite.

Eu aş vrea să se hotărască odată. Nu filmul, ci descrierea. „Dupa ce a razbunat moartea violenta a familiei sale, Wales este urmarit de o banda de ucigasi. El calatoreste singur, dar un grup de nelegiuiti dau peste el. Wales nu-si va lasa insa neprotejata familia pe care o iubeste atat de mult. ” Deci a răzbunat moartea familiei, dar nu poate lăsa neprotejată aceeaşi familie ?

Nu o să comentez, pentru că nu e nimic de comentat la un asemenea film. Vreau doar să spun că cel mai tare m-am amuzat văzînd-o pe fătuca aia blondă făcînd-o pe ghidul montan. Pentru asta, felicitări. În momentul în care o să văd pe cineva în realitate doar purtînd rucsacul ca ea, mă las de trekking.

Nu o să comentez, pentru că nu e nimic de comentat la un asemenea film. Vreau doar să spun că cel mai tare m-am amuzat văzînd-o pe fătuca aia blondă făcînd-o pe ghidul montan. Pentru asta, felicitări. În momentul în care o să văd pe cineva în realitate doar purtînd rucsacul ca ea, mă las de trekking.

Mă enervează filmele care, sub pretextul că „fac un cadou celor mici”, vin cu idei răsuflate exprimate în forme răsuflate, profitînd de un succes anterior, de la care preiau numai forma (desen, culoare, personaje) - precum este cazul cu filmul de faţă. Oricum, un film de nişă, căci, la numărul mare de cîntece pe care le conţine, ar fi cam greu de tradus măcar acceptabil. Ca să nu mai amintesc de dublările stupide care se fac în România, ceea ce ar distruge şi infinitezimala picătură de farmec pe care (cel puţin teoretic) o conţine filmul.

Un film care ar merita foarte multe lucruri spuse despre el, asupra căruia sper să revin cu un comentariu larg, un film frumos, stricat puţin de cîteva mici accente patetice, dar de care nu se abuzează, un film căruia i-aş fi dat 10, dacă nu ar fi avut o serie de mici probleme. Un film ca un gînd strecurat noaptea către persoana iubită, confesiune şi speranţă, mirare şi ură de sine, pierdere şi sinucidere în regăsire, toate sub imperiul strîmbei mărturisiri.

Oarecum amuzant, dar mult prea multe clişee şi poante vechi forţate să intre pe subiect. Plus că, să fim serioşi, tocmai muşte ? Cam groase tuşele pentru mine. Singurul lucru care m-a surprins a fost apariţia, la finalul filmului, a lui Buzz Aldrin - filmat, iar nu animat. Pentru asta, dau filmului o jumătate de punct în plus.

Filmul este jucat anume pe linia dintre documentar, dramă şi film de acţiune. Din păcate, în mare măsură eşuează în ultima categorie. Din fericire, ceea ce mai rămîne îl face să merite o vizionare. Surprinde bine o anumită disoluţie societară, care face să se treacă nu peste diferenţa socială, ci peste substanţa personală, în dorinţa de a accede într-un univers paralel. Şi cum această dorinţă duce la ruperea barierelor şi trezirea în neant a temerarului. Cum joaca de-a puterea (de)generează în putere, pe care nu ştii şi nu eşti pregătit să o gestionezi. Cum responsabilitatea nu se naşte din excese, ci din raţiune. Şi cum un sfîrşit tragic poate surveni oricînd acolo unde apăruse floarea speranţei.

Tare aduce aminte filmul ăsta de cele produse în anii '60-'70 la Hong Kong: prost făcute, joc actoricesc zero, dublate total aiurea, finalmente contează bătaia, nu pseudo-lecţia care ni se dă privind morala, etica, disciplina sau mai ştiu eu ce. Pe de altă parte, aduce aminte de filmele propagandistice sovietice (şi româneşti, de altminteri, că nici noi nu ne facem de ruşine la capitolul ăsta), privind măreţia şi destinul propriei ţări şi cum numai împreună, oamenii vor reuşi să îi dea afară pe invadatorii străini... Şi cum altfel, dacă nu prin bătaie, cu mai mulţi adversari deodată încă ! De, poporul chinez poate mai mult decît oricare altul. Iar scena cu dialogul „marilor popoare asiatice” şi cu ridicolul simulacru de ceremonie a ceaiului este pur şi simplu o tîmpenie. Îmi pare rău, dar ăsta este cuvîntul. Tot bla-bla-ul ce ni se serveşte privind onoare este dureros de dezonorant.

Ideea filmului este preluată din filmele de categorie B ale anilor '80 şi, parţial, din serialele S.F. proaste din anii '90. Iar actorii fac cinste acestei genealogii. Dincolo de efecte, care îţi trezesc fiori numai în primă fază, mai interesant poate fi doar jocul lumină-întuneric. Poate fi, dar nu este.

S-o fi gîndit şi Kevin Spacey să joace într-un film legat de Crăciun. Ideea este bună, interesantă, multilateral dezvoltată sau cum mai doriţi. Dar tot practica ne omoară. Dacă tot s-a hotărît la o asemeena intreprindere, putea măcar să aleagă un scenariu care să promită ceva. Nu-i vorbă, personajul lui este cel mai bine creionat, iar din punct de vedere al interpretării dă clasă celorlalte, dar... dar comparaţia nu se face aşa, intern, ci contextualizînd. Pentru că dacă ar fi jucat dintotdeauna în asemenea producţii, n-am fi auzit de numele său (dar atunci nici n-am fi avut ce regreta). Film de evitat, cu cele aproape două ore, cît durează, puteţi face ceva constructiv. La naiba, şi să staţi lăţiţi pe spate şi tot este ceva constructiv, faţă de a urmări hiperproducţia prezentă.

Un desen ce se vrea occidental, dar cu extrem de multe trăsături manga, prezintă o aventură de doi bani, ruptă din filmele de categorie B şi transpusă în animaţie. Ce-or fi găsit unii fascinant la asta, nu pot să pricep şi, sincer, nici nu mă interesează.