stef_ionesco

Jim este un pilot care testează avioane. Soţia sa, Ann, şi prietenul său cel mai bun, Gunner, încearcă din răsputeri să-l ţină cu picioarele pe pământ. Dar pasiunea acestuia pentru ceea ce face este mult prea mare iar riscurile acestei meserii sunt enorme.

O frumoasă ţigancă se îndrăgosteşte de un soldat şi-l face să renunţe la serviciul său, transformându-i viaţa.

Am urmărit filmul cu o curiozitate de cinefil, știind că a luat deja Ursul de Argint de la Berlin de anul acesta, și mai e și pe lista de filme eligibile pentru Oscarul de anul viitor. Rămâne de văzut dacă va reuși să primească și nominalizarea. Povestea nu e una remarcabilă. Mai convingătoare mi s-a părut caracterizarea societății și culturii românești a secolului al XIX-lea. Limbajul, plin de arhaisme plăcute urechii, oferă filmului un plus de autenticitate, chiar dacă pe alocuri devine puțin cam "buruienos" pentru gustul meu. Imaginea alb-negru încearcă să dea filmului o notă arhaică, și chiar reuşeşte, deși personal, consider că s-ar fi putut ajunge la același rezultat și dacă era "colorat", dar ajutat de o coloană sonoră adecvată și mult mai bogată. Scena de la han ar fi putut astfel să se transforme într-una memorabilă. Nenumăratele cadre largi, cu peisaje, ar fi avut cu siguranță un alt impact. Cel mai mare neajuns al filmului însă, după părerea mea, este sonorizarea slabă. Sunt momente în care replicile efectiv nu se înțeleg, și asta nu pe motive de popcorn, chipsuri, sau alte surse de "zgomote de fond", întâlnite frecvent la vizionări. Concluzie: Mi-a plăcut - limbajul arhaic, scenografie, decoruri, costume și tot ceea ce reușește să recreeze atmosfera de la 1834. Nu mi-a plăcut - sunet, coloana sonoră, linia narativă prea simplă. După părerea mea, un film de nota 6, pe care nu l-aş mai revedea.

Face parte din capitolul "Amintiri din copilărie". Comedie uşoară, stilul caracteristic al filmelor cu Piedone.

Nu vreau să comentez calitatea fimului, a scenariului şi a multor alte lucruri despre care s-a tot spus aici. Pe mine m-a amuzat şi are o doză mărită de realitate, ceea ce a fost suficient. Ce nu mi-a plăcut, şi asta e valabil cred la majoritatea filmelor româneşti de după '89, nici acest film nu are un final. Şi nu mă refer la un final Hollywoodian sau la un happy-end mulţumitor pentru toată lumea în care totul se termină cu bine şi toţi pleacă acasă liniştiţi. Nu, fraţilor. Acest film Nu se termină. NU are un sfârşit. Exact cum spuneam... Ca majoritatea filmelor româneşti post-decembriste. Oare sunt singurul care a observat acest lucru?

Îmi plac filmele cu întoarceri în timp, bucle temporale, etc... Îmi place să găsesc o logică, acel "Ce-ar fi dacă..." Ei bine, în filmul ăsta n-am găsit-o. De fapt nici nu mi-am dat dat seama despre ce e vorba în primele 45 de minute. Şi când tocmai începea să aibă vreun sens, s-a terminat. Spunea cineva mai sus că ar trebui văzut de vreo câteva ori pentru a fi bine înţeles. Oare de asta l-au făcut atât de scurt? Să-l poţi vedea de două ori, una după alta? Atunci poate ar fi fi mai uşor de înţeles?

Am ales să mă uit la acest film pentru că vizitasem castelul Vianden, unul dintre cele două castele în care s-a filmat. Castelul e minunat, şi am dorit să văd cum ar arăta şi într-un film. Cu multe modificări, dar e OK.

Eva supravieţuieşte unui naufragiu şi sunt trimişi doi piloţi pentru a o salva dar vor rămâne cu toţii blocaţi într-o zonă a oceanului, numită Triunghiul Diavolului.

Un alt rol impecabil al lui Sir Anthony Hopkins. Un machiaj pe măsura interpretării, într-o poveste clasică de revăzut iar şi iar.

După Războiul Civil, doi fraţi sunt angajaţi de un proprietar, agresiv şi ambiţios, să aducă o turmă de vite din Texas în Montana, prin teritoriile pline de indienii. Drumul e lung şi plin de conflicte, agravate de faptul că fratele său mai mare, Ben, e o persoană foarte agresivă.

După cel de-al Doilea Război Mondial, mulţi americanei ajung în Italia, iar tinerii italieni îi iau ca exemplu pentru libertatea de exprimare şi dezinvoltura acestora. Unul dintre aceşti tineri italieni este Ferdinando Mericoni, care visează America cu ochii dechişi. Obsedat de dorinţa de a vedea America, Ferdinando îşi crează la Roma o mică Americă a sa, în care crede cu fanatism, şi în care implică pe toţi cei din jurul său, în special părinţii.

Din ce ne este prezentat în acest documentar, nu există absolut nimic acuzator la adresa soţilor Ceauşescu. Dar dacă suntem atenţi şi la titlul documentarului, "Autobiografia", atunci poate am putea lua ca o viziune personală a lui Ceauşescu asupra vieţii sale. La urma urmei nu a făcut niciun rău, sau cel puţin aşa reiese din documentar. Poate asta ar fi spus el în apărarea sa, în faţa Marii Adunări Naţionale, atunci, în decembrie 1989.

O realizare impecabilă, realizat în alb-negru pentru o parcă şi mai mare autenticitate a acţiunilor. Celor care le plac filmele cu război, au ocazia să savureze o capodoperă.

Uitându-te la film, nici nu spui că e unul dintre filmele maestrului suspansului Hitchcock. Filmul este calm, romantic, neavând nimic din specificul marelui regizor. După nunta fiicei sale, un văduv trecut de prima tinereţe, proprietarul unei ferme profitabile, decide să se recăsătorească. Doar că găsirea cuiva care să se potrivească cu cerinţele sale se dovedeşte a fi o acţiune destul de dificilă.

Giovanni Alberti, un afacerist fără prea mult noroc, e nevoit să ducă un stil de viaţă foarte modern, pentru a-şi satisface soţia. În încercarea de a-şi rezolva aceste probleme şi de a scăpa de datorii, după ce a cerut ajutor tuturor cunoştinţelor sale, decide sa-şi vândă un ochi.

Filmul nu mai e de mult in productie. A iesit si in DVD. Poate aduce la zi cineva informatiile despre el. Nu e rau filmul. Nicola Palmieri e profesor de matematică şi un iubitor de muzică. Frontman e un muzician vizionar şi visează să ajungă să cânte pe o scenă adevărată. Salvatore e un student la medicină, facultate pe care nu a reuşit niciodată să o termine, datorită pasiunii sale pentru chitară. Franco, pescar amator, este un sentimentalist, părăsit de zeci de ori de femeia iubită. Rocoo e un nimeni, doritor însă de celebritate. Cu toţii, se hotărăsc să tranverseze Basilicata cu un concert improvizat, însoţiţi fiind şi de o ziaristă fără idei şi inspiraţie. Toată călătoria lor se va transforma într-un haos, din care însă fiecare se va alege cu învăţăturile sale.

Antonio Buonocore munceşte ca portar într-o clădire, are o soţie cam ciudată şi duce o viaţă banală. Toate astea până într-o zi, când găseşte un pachet cu hârtii filigramate, folosite pentru tipărirea bancnotelor. Împreună cu ajutorul a doi amici ai săi, Lo Turco, tipograf de meserie, şi Cardone, pictor, plini şi aceştia de datorii precum Antonio, se vor apuca să tipărească bancnote de 10.000 de lire.

Jackie este sărac şi locuieşte cu mama sa văduvă. El visează să se căsătorească cu Kitty, o fată simplă pe care îi iubeşte. În încercarea de a scăpa de capcana sărăciei, el este de acord să participe la un jaf, care însă nu va merge aşa cum plănuiseră iar totul se va termina cu un stagiu de trei ani în Borstal. Acolo va întâlni diferite personaje, împreună cu care vor pune la punct un plan de evadare, şi, deşi iniţial sceptic, va fi convins de Alfie să se alăture echipei.

Acţiunea filmului se petrece în secolul XVII, în contextul unei vieţi politice agitate în Moldova (lupta pentru putere dintre Ştefan Tomşa şi Constantin Movilă). Eroul este Tudor Şoimaru, oştean în armata voievodului Tomşa. Povestea se concentrează în jurul lui Tudor Şoimaru care se aventurează în salvarea prinţesei Magda, rapită de hatmanul cazac Vasca. Tudor Şoimaru este ajutat de prietenii săi. (SURSA: Wikipedia)

Judy Foster şi Carol Pringle sunt două tinere, foarte bune prietene, a căror prietenie este pusă la grea încercare atunci când acestea se vor îndrăgosti de acelaşi bărbat, Stephen Andrews. Această situaţie este deosebit de supărătoare pentru Judy, care are deja un iubit, "Oogie" Pringle, fratele lui Carol.