sweeney

Ma asteptam sa imi placa acest film insa mi-a intrecut asteptarile cu mult. Ma emotionat deseori si amuzat teribil, filmul reusind cu brio sa gaseasca un echilibru intre aceste doua stari de spirit. Povestea are un potential aparent minim insa cumva acest lucru este scos din calcul. Din fericire filmul gaseste reteta magica, un punct de plecare iar pe toata durata reuseste sa fie simpati, usor romantic si amuzant la greu. Un aport important in reusita acestui film il aduc actorii implicati. Jason Sudeikis este foarte carismatic de fel insa in acest film mi-a placut mai mult ca niciodata. El este sufletul acestui film, acesta aducand la viata un personaj plin de entuziasm si cu niste replici mortale. Mi-a placut si de Alison Brie, pe care prima data am remarcat-o in Get Hard. Acolo ma enervat putin insa de aceasta data chiar am apreciat-o. Intre aceasta si Sudeikis exista o chimie evidenta, fapt ce ajuta de asemenea destul de mult. Intr-un rol minor o regasim si pe Katherine Waterston, actrita pe care o stiu din Inherit Vice si Steve Jobs. Sleeping With Other People este o comedie foarte buna care merita din plin o vizionare. Super incantat de acest film, de povestea si personajele simpatice , de actorii implicati. Este previzibil insa nici nu mai conteaza acest lucru. Acest fapt poate fi trecut cu vederea cu mare usurinta.

Chiar mi-a placut mult acest film si in general apreciez reusitele lui Woody Allen insa Hannah and Her Sisters mi s-a parut ceva deosebit. Excelent scris si regizat, filmul de fata ma captivat inca din primele minute. Defapt din prima clipa cand am vazut-o pe Barbara Hershey. Iar modul in care a continuat povestea mi-a starnit o multime de emotii. Filmul este extrem de complex prin diversitatea temelor abordate si prin personajele foarte bine conturate care sunt capabile sa sustina fara ezitare toata aceasta complexitate a filmului. Fara aceste personaje bine creionate cu siguranta lucrurile ar fi stat mai prost. Interpretarile actorilor sunt la superlativ iar distributia cuprinde niste actori teribili de buni si cunoscuti. M-am bucurat enorm ca am descoperit-o pe Mia Farrow, nestiind exact daca am mai vazut-o si in alte filme. Acelasi lucru si despre frumoasa Barbara Hershey. Hannah and Her Sisters este amuzant, inteligent, usor trist si in mare parte reprezinta o ampla perspectiva asupra vietii de zi cu zi. De asemenea remarc si acele momente in care maestrul inca odata arata cat de frumos este New York-ul. Film foarte frumos si ma bucur ca l-am vazut.

Film foarte popular prin prisma firului narativ. De asemenea foarte interesanta abordarea regizoriala, m-a surprins enorm datorita unor scene foarte violente, necaracteristice acelor ani. Iar per total este un film mai mult decat ok. Povestea mi-a placut desigur, cei doi protagonisti avand un sarm aparte si o chimie deosebita. Momentele de actiune au fost intense iar ritmul unul destul de alert. Povestea este construita atent, mult accent pe dezvoltarea celor doua personaje centrale si desigur relatia acestora. Faye Dunaway este absolut superba in acest rol, in fiecare cadru uimeste cu frumusetea si naturaletea ei. Iar Warren Beatty foarte chipes si cred ca este pentru prima data cand vad un film cu acesta, cel putin cand stiu de la bun inceput de prezenta acestuia. Mi- a placut imterpretarea actorului, una plina de energie si entuziasm. In regia lui Arthur Penn, Bonnie & Clyde este cu desavarsire un titlu interesant care merita din plin o vizionare. Sunt foarte multe motive care indeamna vizionarea acestei realizari cinematografice clasice. Un 7 pentru acest film, chiar daca cuvintele mele parca descriu o capodopera.

Un thriller interesant, atent construit si foarte imprevizibil. Probabil la inceput fiecare incearca sa anticipeze cum vor sta lucrurile insa cu greu poti ghicii directia si deznodamantul filmului. Foarte atenta la fiecare detaliu, regia mi s-a parut ok si trebuie sa il mentionez pe Joel Edgerton, cel care isi asuma aceasta sarcina. O surpriza placuta din partea australianului care astfel se afla la primul film regizat. Mi-a placut modul in care lucrurile prind contur, usor lent insa foarte intens. Spre final ritmul devine mai alert, detaliu nu neaparat pozitiv. Vizual nu a fost neaparat ceva special insa nu acest lucru conteaza. Unde trebuia sa marcheze, acest film a facut-o fara ezitare. The Gift in primul rand este sustinut de trei personaje bine conturate, pline de secrete si cu o poveste intunecata in spate. Acest lucru este foarte evident in cazul personajelor interpretate de Bateman si Edgerton. In cazul simpaticei Rebecca Hall situatia este usor diferita iar personajul acesteia mi s-a parut esential, cel care alimenteaza curiozitatea filmului. Mi-a placut foarte mult interpretarea acesteia si de foarte mult timp nu am mai vazut un film cu Rebecca Hall. Chiar am apreciat acest film pentru ideiile interesante si deloc comune. Merita din plin o vizionare pentru firul narativ imprevizibil si trebuie sa ii oferim aplauze lui Edgerton pentru munca uriasa depusa in realizarea acestui thriller psihologic.

Aceasta continuare este in nota primului Rocky, urmeaza acelasi tipar ca primul film. Asadar pentru mine inca nimic impresionant din partea acestor prime doua filme ale seriei. Povestea mi s-a parut usor neinteresanta si foarte previzibila. O prima ora in care actiunea lipseste cu desavarsire, punandu-se mare accent pe drama si construirea personajului, insa acest plan nu functioneaza atat de bine. Unele mici detalii pozitive in plus pentru acest film insa de asememea si anumite minusuri. Dar mare diferenta intre cele doua filme nu este. Nota 7 si pentru acest Rocky II. P.S. Sylvester Stallone tocmai ce a castigat "globul de aur" pentru interpretarea lui din Creed, film care cum probabil stiti apartine acestei longevive serii. Ma uimeste mult aceasta stire si ma face si mai curios fata de Creed.

Mereu mi-am dorit sa vad aceasta serie iar aceasta dorinta a fost accelerata de aparitia noului film Creed, care imi starneste un entuziasm fantastic. Cu mult timp in urma am vazut Rocky Balboa insa nu stiu cat de mult am ramas impresionat de acel film si nici nu imi aduc aminte foarte multe detalii despre acesta. Cat despre Rocky, acesta mi s-a parut film ok insa nu chiar asa de mare pe cat ma asteptam. O poveste cat de cat frumoasa insa nu foarte bine legata, nu foarte inteligenta. Filmul are spirit, entuziasm si energie iar astfel compenseaza unele lipsuri. Nu sunt nici cel mai mic fan al lui Stallone si mereu o sa am impresia ca acesta este un actor nu foarte priceput. Interpretarea acestuia aici a fost una macar decenta, nu mi s-a parut nimic iesit din comun. Regia este ok per total insa cand vine vorba de scenele din ring, pur si simplu vorbim despre amatorism. Nota 7 pentru Rocky si astept sa vad cum evolueaza povestea acestui personaj. Foarte curand o sa vad si urmatoarea parte.

Filmul mi-a atras atentia cu ceva timp in urma datorita celor trei nume importante aflate in distributie. La prima vedere parea un film interesant insa acum dupa ce l-am vazut nu pot sa mai spun acelasi lucru. Din pacate filmul sufera la capitolul imaginatie si nu reuseste in niciun moment sa fie foarte interesant. Actiunea pleaca de la o premiza deja intalnita si in alte productii iar lucrurile evolueaza intr-un tipar cunoscut si previzibil. Absolut nimic de notat la nivelul scenariului. Vizual, filmul da in cateva momente cateva semne de viata, unele cadre fiind frumos surprinse. Cum regizorul a abordat prezentarea actiunii lasa de dorit, acesta reusind sa nu aduca deloc tensiune filmului si sa-l lipseasca de emotie. Si actorii sunt la fel de neinspirati si este si vina acestora in oarecum esecul filmului. Margot Robbie este chiar penibila in multe momente, de asemenea si Chiwetel Ejiofor. Z For Zachariah mi s-a parut un film slabut, nimic interesant si nu ma asteptam chiar la asa ceva. Speram sa fie mai interesant, macar ceva de nota 6-7. Nici nu am inteles in mare masura de la ce vine titlul filmului pana acum cand am citit un articol despre acest film... Desigur ca nu il recomand.

Un titlu interesant prin prisma numelui ales, celor doi actori principali si cel mai important datorita nominalizarii obtinute la "globurile de aur". Aceasta realizare a adus si mai multa popularitate filmului, eu afland de acest film doar datorita acestui aspect. Infinitely Polar Bear din pacate nu mi-a atins asteptarile care oarecum au fost usor ridicate. Nu m-a emotionat teribil asa cum ma asteptam insa este un film placut, dulce-amarui care ofera spectatorului o nu foarte ampla priveliste asupra neajunsurilor, dificultatilor si despre ce inseamna familia si dragostea din sanul acesteia. Mark Ruffalo interpreteaza aici un personaj dificil, cu o anumita conditie iar pentru acesta munca recompensa acestuia a fost una mai mult decat generoasa. Insa pe mine nu m-a impresionat chiar atat de mult rolul oferit de catre acesta. De asemenea chimia dintre Ruffalo si Zoe Saldana este aproape zero iar acest impediment isi poate pune amprenta asupra anumitor spectatori. Ca aspecte pozitive remarc coloana sonora foarte bine aleasa, durata medie si ritmul destul de ok. Regia mi s-a parut una decenta cu cateva cadre frumoase iar povestea este spusa intr-o maniera simpatica. Un film decent pe care in nici un caz nu il regret. Mi-as fi dorit un 7 dar totusi e in regula si asa. Asadar un 6 pentru aceasta comedie/drama.

As putea sa caracterizez acest film drept o uriasa dezamagire insa acest lucru s-ar intampla doar daca as spune ca l-am asteptat cu sufletul la gura in toata aceasta perioada. Iar acest lucru nu s-a intamplat nicidecum pentru ca The Force Awakens niciodata nu mi-a trezit un entuziasm fantastic. In mare parte nici nu mi-am fi dorit sa il vad atat de repede dar acest lucru s-a intamplat cumva. Star Wars: The Force Awakens mi s-a parut un film sec, lipsit de intensitate, chiar superficial prin abordarea actiunii iar povestea este extrem de penibila si simpla. Pur si simplu nu exista magie in acest film. Personajele noi introduse in acest univers sunt foarte slab conturate, neinteresante iar aceasta lipsa s-a simtit cel mai dureros la nivelul personajelor negative. Motivatia acestora este penibila si slab redata, nici o poveste in spate care sa sustina faptele acestora si mentalitatea intunecata si de asemenea nici pic de urma de emotie in acestea. Kylo Ren arata bine doar vizual pentru ca in rest este unul dintre cele mai penibile personaje negative pe care le-am intalnit vreodata. Mai bine nu renunta niciodata la masca pentru ca Adam Driver a fost absolut penibil, o alegere teribila pentru acest rol. Filmul in doar cateva secvente reuseste sa fie ok la nivel vizual. Cateva cadre bine surprinse de regizor insa cu siguranta mult prea putin. Momentele de actiune sunt chiar stupide, lipsite de ritm si coordonare. J.J. Abrams ofera o regie modesta in opinia mea si nu a reusit sa reinsufleteasca indeajuns aceasta serie, fiind foarte superficial la nivelul scenariului cat si la nivel vizual. Noii actorii sunt neinspirati alesi in frunte cu Domhnall Gleeson si Adam Driver. Nu mi-a placut deloc de Oscar Isaac iar Daisy Ridley pare extrem de fragila si niciodata nu ofera veridicitate. Nu inteleg de ce filmul este atat de aplaudat. Clar este super-apreciat iar imensa publicitate de care a benificiat a contribuit din plin la acest lucru. Pentru mine este un film slab avand in vedere asteptariile imense care ar trebui livrate de un astfel de film, chiar daca eu nu sunt fan Star Wars. Nota 5 pentru acest fapt.

Aveam mereu impresia ca pentru a vedea acest film trebuie sa nu fi obosit si chiar asa este. Necesita concentrare maxima sau altfel te pierde si te plictiseste teribil, poate fi extenuant prin abordarea vizuala dar in acelasi timp daca aceste probleme nu apar cred ca vizionarea acestui film poate fi una deosebita. Filmul este super interesant, consider ca este alcatuit din doua parti, fiecare parte avand o abordare mentala diferita. Prima jumatate este mai mult concentrata asupra naratiunii si nu pare atat de complexa. Totusi exista o sexualitate iesita din comun in aceste momente, descoperim un personaj foarte expresiv si carismatic. Intr-o mare masura personajul central, interpetat foarte ok de catre Roy Scheider, iti castiga intr-o mare masura simpatia, ramai destul de surprins de situatia acestuia si de modul in care jongleaza cu anumite situatii. Imaginea vizuala se rezuma foarte mult la coregrafii, la intesitatea si senzualitatea acestora, desigur si decorurile fiind importante, chiar si vestimentatia. Lucrurile stau complet diferit in final, cand filmul isi asuma o noua identitate si devine cu mult mai complex si intens. O ampla tema si acea acceptarea treceri in nefiinta, este abordata foarte straniu in acest film, pe de o parte te lasa rece insa ciudat si alte sentimente diferite prind viata. Acceptata cu zambetul pe buze si pe un dans nebun, moartea are un chip angelic, cel al actritei Jessica Lange. Ultimul cadru filmat pur si simplu m-a lasat masca, m-a blocat complet, m-a luat cu fiori. All That Jazz mi s-a parut un film foarte interesant si nici nu aveam idee cat de diferit va fi. Ma asteptam sa fie oarecum trist si cumva depresiv insa nici gand. Oricum un film foarte ok pe care am incercat sa il inteleg cat mai bine posibil. Apreciez cateva detalii foarte importante la acesta, mi-a placut la nebunie erotismul. Merita din plin atentia unui cinefil care cauta desigur altceva.

Am pastrat acest film special pentru aceasta zi plina de semnificatie. L-am ratat anul trecut la cinema insa mai mult ca probabil nici nu am dorit foarte mult sa reusesc acest lucru. Imi amintesc cu drag de celelalte doua filme ale seriei chiar daca acestea nu m-au impresionat enorm. Insa cand vine vorba de concluzia acestei trilogii lucrurile stau foarte prost. Acest ultim film m-a dezamagit complet, foarte neinspirat din multe puncte de vedere. Nu ma asteptam nici la foarte mult dar totusi sa fiu atat de neimpresionat, chiar mi se pare ciudat. In primul rand, detaliul care cred ca a fost cel mai important la aceste trei filme, imaginea vizuala este absolut superficiala in acest film. Cadre surprinse neinspirat, care nu transmit nimic si par pe deasupra si stupide. Efecte speciale chiar teribile si chiar am ramas surprins de acest detaliu. Povestea este chiar simpla si foarte previzibila. Nu surprinde cu nimic. Momente moarte si trase de par, momente de actiune prost gestionate. Un ritm destul de ok si cele peste putin doua ore trec nu foarte greu. Oricum am fost si plictisit in anumite momente. Consider ''The Battle of the Five Armies'' o usoara dezamagire. Nu aveam mari asteptari insa ma gandeam ca va fi in nota celorlalte doua filme. Absolut nimic nu m-a impresionat la acest film si ii acord doar 6 pentru ca este Craciunul.

Un film foarte dragut, perfect pentru aceste zile pline de semnificatie. Filmul are ceva magic care il face extrem de placut si distractiv. Totul incepe cu siguranta cu eroul nostru care este plin de energie si entuziasm iar celelalte detalii construiesc filmul foarte ok. Ritmul este foarte alert, actiunea nu are nevoie de o introducere ampla iar astfel dupa 15-20 de minute lucrurile deja prind contur. Filmul nu isi asuma pauze, doar glume simpatice, momente usor emotionale si o morala destul de interesanta pentru cei mici. Din punct de vedere vizual productia arata foarte bine. Mi-a placut foarte mult cum au aratat cei trei ursi insa regizorul a avut ochi pentru multe alte lucruri. Paddington este un film de familie excelent, mai ales pentru cei mici. Are tot ce este nevoie pentru a fi pe placul acestora. Daca incerci sa fi atent la toate detaliile cu siguranta gasesti si anumite minusuri insa nu vad rostul unei asemenea actiuni. Desigur nu este nici un film de 10, nici de 8, dar nu conteaza. Trebuie tratat ca atare iar astfel il vei aprecia cu adevarat si vei gasi cele putin peste 90 de minute foarte relaxante.

Imi doream sa vad acest film in special pentru interpretarea monstruoasa reusita de Fassbender. Review-urile sunt extrem de favorabile si clar acest aspect m-a multumit si entuziasmat. Lasandu-l la o parte pe Fassbender, chiar nu stiam la ca sa ma astept din partea regizorului sau din partea celorlalti actori insa spre marea mea surprindere lucrurile au stat exceptional. Regia filmului este impecabila, grozava editarea sunetului si coloana sonora, vizual surprinde enorm cand chiar nu te gandesti ca acest lucru se poate intampla, acting-ul general foarte intens. Actiunea filmului este interesanta si inspirata structurata iar din pricina acestui detaliu cred ca filmul a castigat enorm. Direct la subiect in trei momente cheie din viata personajului, filmul nu isi pierde niciodata ritmul si de asemenea nu se abate spre neinteresant. Dialogul excelent scris este esential si mentine acel ritm alert si ajuta la intensificarea emotiilor. Datorita interactiunii personajului central cu celelalte personaje putem descoperi, judeca si intelege ce fel de caracter a fost cu adevarat Steve Jobs. Un personaj foarte complex cu o mentalitate si inteligenta iesita din comun insa desigur cu defectele lui, ca orice om. O minte stralucita si o inima rea. Sunt cateva momente in care ii oferi toata recunostinta sau simpatia insa in mare parte te intimideaza. Are postura unui anti-erou in acest film. Fassbender reuseste o interpretare foarte intensa si bine controlata. Chiar fascinant modul in care acest intra in pielea personajului. Nominalizarea acestuia la Golden Globes este bine meritata. Kate Winslet de asemenea reusete un rol foarte bun, drept dovada si ea este nominalizata. Personajul acesteia este probabil cel mai emotional din acest film, persoana pe care chiar o simpatizezi cu adevarat din intregul film. Nici nu mi-am dat seama de aparitia acesteia in primele 10 minute, make-up-ul fiind excelent realizat. Surprinde enorm Seth Rogen iar Jeff Daniels chiar este agreabil. Steve Jobs mi s-a parut un film remarcabil. Nu ma asteptam sa imi placa atat de mult din cateva motive bine intemeiate. Nu am avut nicidoata o urma de regret fata de moartea omului, nici nu stiam cine este pana in acel moment. Deci niciodata nu am stiut cu adevarat cine este pana in momentul de fata cand chiar am aflat niste lucruri intime si emotionale. Il apreciez mai mult acum pentru omul care a fost, nu vizionarul, pentru greselile pe care le-a facut, pentru regretele acestuia. Danny Boyle un regizor excelent pe care il apreciez desigur insa nu pot spune ca este unul dintre preferati mei. Chiar nu stiam la ce sa ma astept din partea acestuia, care v-a fi viziunea acestuia asupra acelor evenimente, stilul vizual. Insa privind in trecut la filme precum 127 Hours sau Trance nu stiu oare de ce mi-am pus acele intrebari. Filmul merita toata recunostina si merita din plin vazut din atatea motive. Nu trebuie sa iti placa sau sa il apreciezi pe Steve Jobs ca sa vezi acest film, trebuie doar sa-ti placa Michael Fassbender sau Kate Wislet... Ma bucur ca l-am vazut, a fost o experienta cinematografica intensa din care am aprofundat cateva lucruri noi si foarte interesante. Filmul are o latura emotionala deosebit de bine dezvoltata iar astfel asisti la derularea unei pelicule intense. Nota 9 din partea mea.

Nu am fost niciodata cuprins de un entuziasm fantastic cand a venit vorba de acest nou film al lui Spilberg. Cu toate astea am reusit sa il vad in aceasta perioada cand chiar nu ma gandeam ca acest lucru se va mai intampla. Experienta cinematografica a fost ceva special, atat filmul in sine cat si sentimentul deosebit pe care l-am avut stand alaturi de un prieten drag. Bridge of Spies este o productie clasica Steven Spilberg si urmareste in mare parte aceasi constructie si reteta ca ultimele doua filme realizate de cineast. Asadar pelicula dispune de o poveste interesanta cu un nivel emotional foarte ridicat iar cand vine vorba de stilul vizual este clar la ce sa te astepti din partea unui astfel de film. Adaugam si interpretarile foarte ok ale actorilor iar astfel Bridge of Spies devine teoretic un film extrem de valoros. Insa sunt si cateva mici detalii usor negative pe care le scot in evidenta. Mi s-a parut ca filmul nu isi asuma aproape deloc anumite riscuri care ar fi dinamitat complet atmosfera generala. Constructia actiunii este liniara si meticulosa, duraza ceva timp pana sa apara scanteia care sa accelereze si intensifice derularea povestii. Ultimele 40-50 de minute sunt cu adevarat speciale si chiar m-au impresionat si emotionat. Trailer-ul filmului lasa foarte multe detalii sa iasa la iveala si astfel filmul isi pierde usor din farmec. Situatia finala are totusi o mica surpriza. Filmul are doar o nominalizare la "globuri" , una cat de cat importanta iar aceasta absenta nu ma surprinde cu nimic. Nu stiu care sunt exact sansele actorului Mark Rylance pentru a-si adjudeca premiul pentru actor secundar (drama) insa prezenta acestuia pe acea lista ma surprinde oarecum, de fapt toate numele de acolo m-a surprind oarecum, lipsa lui Hardy fiind un mare ? Bridge of Spies este un film cu caracter istoric care are capacitatea sa-ti atraga complet atentia. Poate plictisi usor in prima parte insa nu neaparat, depinde daca apreciezi marea atentie acordata fiecarui detaliu. Uneori se simt o lipsa de durata a intensitatii, momente anoste in care nici dialogul nu prea ajuta foarte mult. Dar in foarte multe momente sunt cateva replici uimitoare rostite, dialogul fiind defapt un atu al productiei. Per total mi se pare un film de nota 8. Se putea cred putin mai diferit,o abordare mai riscanta. Nu se simte aproape deloc tensiunea razboiului rece. Un aspect care daca era remediat cu siguranta ar fi facut diferenta.

Un film super interesant din foarte multe puncte de vedere. Inca din primele clipe am simitit un sentiment diferit urmarind acest film si nici nu stiam exact la ce sa ma astept in continuare. A Most Violent Year surprinde extrem de mult cu o poveste intensa care chiar daca are unele mici defecte, tot reuseste sa fie interesanta, diferita si imprevizibila. Sa ramana pe toata durata pe directia corecta, fara sa deraieze spre ridicol si neinteresant. Faptul ca personajele implicate sunt foarte bine creionate si puse in valoare face ca tot firul narativ sa fie atat de valoros. Cel mai mult ies in evidenta cele doua personaje centrale jucate foarte precis de catre Oscar Isaac si Jessica Chastain. Uimitor personajul lui Isaac, care este de o eleganta iesita din comun, niste replici foarte inteligente si o mentalitate de castigator absolut fara sa isi asume riscuri inutile. Iar langa un astfel de barbat intotdeauna gasim si o femeie la fel de puternica. Anna Morales isi asuma riscurile, ia deciziile impulsiv si la fel de mult isi protejeaza afacerea, familia si statutul. Jessica Chastain ii ofera acestui personaj o frumusete luxurianta si chiar am ramas uimit de acest detaliu. Cinematografia este pur si simplu extraordinara. Am apreciat stilul vizual, modul in care atmosfera anilor 80 este redata, New York-ul acelor ani. Cand vine vorba de desfasurarea actiunii, regizorul chiar daca impune un ritm nu foarte alert, reuseste prin acest detaliu sa aduca si mai multa tensiune in situatiile aparute si intre personaje. Lucrurile acestea siguranta si-au pus amprenta asupra mea. Un film deosebit care m-a surprins foarte mult. Nici nu ma gandeam ca v-a primi atata recunostinta din partea mea, chiar daca la prima vedere lucrurile despre acest film arata excelent. O poveste captivanta, personaje complexe, abordarea regizoriala uimitoare, Isaac la superlativ iar acestea sunt doar cateva din plusurile acestui film. Din partea mea nota 9 si sunt foarte bucuros ca in sfarsit am decis sa il vad. Daca nu l-ati vazut inca, va sfatuiesc cu mare entuziasm sa o faceti cat mai repede.

Unul dintre titlurile anului acesta pe care le asteptam cel mai mult. Initial trebuia sa aibe premiera in primavara insa oarecum premiera a fost amanata pana acum pentru a avea o sansa la sezonul premiilor acordate in aceasta iarna. Acest detaliu mi s-a parut dulce-amarui, fiind usor trist ca a fost amanat insa de asemenea increzator ca v-a fi ceva uimitor. Totusi in ultima sapatamana au aparut review-urile la acest film si acestea nu au fost chiar atat de elogioase. Astfel si mie asteptarile mi-au scazut putin In The Heart Of The Sea mi s-a parut un film ok, nu atat de grozav pe cat credeam initial. Totusi a fost o poveste interesanta care usor poate fi impartita in doua secvente. Prima mi s-a parut usor lipsita de intensitate insa focusata mai mult pe actiune si aventura pe cand a doua jumatate devine o ampla poveste de suprvietuire. Mi-a placut mult mai mult aceasta a doua secventa care este clar mult mai intensa si dramatica. Finalul a fost unul ok, o concluzie rationala a unei aventuri teribile. Firul narativ este prezentat in flashback-uri fapt pe care la inceput l-am blamat insa treptat isi descopera un rol esential in intregul acestui film. Punctul forte al acestui film este reprezentat de regie, prin nivelul vizual foarte ridicat. Sunt o sumedenie de cadre uimitoare surprinse de regizor, imagini care nu au cum sa nu-ti starneasca anumite reactii. Pe langa acest foarte important detaliu, Ron Howard reuseste intr-o mare masura sa fie si coerent in povestire, sa nu plictiseasca si sa implice emotional publicul. Nu m-au surprins momentele de actiune, nici nu m-a deranajat acest lucru si nici nu sunt foarte multe momente de acest fel. Am apreciat mai mult modul in care personajele au primit importanta, relatia dintre acestea, modul in care toate aceste evenimente tragice au fost percepute de un copil. Distributia cuprinde foarte multe nume cunoscute mie. Desigur ca australianul Chris Hemsworth este in prim planul actiunii care impresioneaza la sfarsit cu o transformare fizica destul de reusita. Tom Holland mi-a placut poate cel mai mult din intreaga distributie. Am apreciat cele cateva aparitii ale superbei Charlotte Riley. Ii remarc desigur si pe britanicii Cillian Murphy, Brendan Gleeson, Ben Whishaw. In The Heart Of The Sea este o aventura interesanta prin prisma ideii centrale care sta la baza acestui film. Totusi filmul se remarca cu un nivel vizual super ridicat, cu o regie excelenta si mai putin cu povestea, care devine cu adevarat interesanta in ultimele 50-60 de minute. Mi-a placut desigur doar ca ma asteptam la ceva mult mai deosebit. Probabil ca dupa excelenta colaborare dintre Hemsworth si Howard din urma cu doi ani ma asteptam la acelasi lucru si de la filmul de fata. Oricum nota 8 si clar o recomandare.

Filmul pare foarte interesant la prima vedere si chiar este. Sunt cateva detalii foarte importante legate de acest film insa de asemenea exista si anumite elemente care m-au deranjat sau nemultumit. Pare promitator in primele minute insa imediat apare fisura. De cand De Niro incepe sa se scalambe si sa bolboroseasca cateva cuvinte pur si simplu am fost usor neinteresat de evolutia firului narativ. Pe de alta parte mi-a placut enorm tranzitia regretatului Philip Seymour Hoffman. Asa ca exista un contrast foarte vizibil in perceptia mea cand vine vorba de cele doua interpretari iar cand cei doi au impartit scena pur si simplu De Niro este eclipsat total si nu exista nici o chimie sau legatura intre cele doua personaje. Ideea centrala a povesti este super interesanta insa numai ca nu a fost adusa in prim plan in cel mai bun mod posibil. Au existat si aspecte pozitive legate de acest lucru insa prea putine in opinia mea. Un film despre prietenii imposibile si improbabile la prima vedere datorita mentalitatii, prejudecarii, orgoliului sau diferentelor sociale. Cand aceste cuvinte sunt indepartate poate rasari dragoste intre oricine iar filmul de fata ne arata acest lucru foarte clar. Flawless este fara dar si poate un film cu defecte. Ma enereveaza oarecum ideea ca se putea mult mai bine. Am apreciat din plin valoarea morala a acestui film. Este o lectie importanta pe care noi toti treptat incepem sa o neglijam serios. In ziua de azi exista din ce ce mai multa discrepanta intre clasele sociale, religia si razboiul aduc la suprafata si mai multa ura care se revarsa pretutindeni ... Flawless este un film de 6 pentru tema povestii si pentru interpretarea foarte intensa a lui P.S. Hoffman.

Primul film nu m-a incantat foarte mult insa cu toate astea nu am pus la indoiala vizionarea si acestei continuari. Stiam ca nici acest film nu imi v-a place foarte mult insa chiar din acest motiv l-am si vazut. Nu aveam chef de un film foarte intens. Pitch Perfect 2 este in aceasi nota ca si prima productie. Pentru mine nimic deosebit. Au fost cateva momente mai amuzante insa de asemenea si faze total neinspirate. M-a plactisit deseori, enervat nu prea dar anumite momente muzicale nu le-am apreciat deloc. Am vazut-o acum cateva zile pe Anna Kendrick in musical-ul Disney "Into the Woods" si nici acolo nu prea mi-a surprins. Iar dupa acest Pitch Perfect 2 pot spune ca o detest pe aceasta actrita. Nota 5 fara prea mult zgomot.

Nu aveam mari asteptari din partea acestui musical. Imi doream de foarte mult timp sa vizionez insa am decis sa il las pentru perioada sarbatorilor de iarna care se apropie cu repeziciune. Into the Woods mi s-a parut un film foarte interesant in prima parte insa dupa am ramas dezamagit de modul in care lucrurile au evoluat. In prima ora filmul are o energie debordanta si un entuziasm fantastic. Povestea pare foarte interesanta, cu niste personaje simpatice. Mi-a placut la nebunie scurta aparitie a lui Depp si chiar am ramas dezamgit de iesirea rapida a acestuia din scena. Vizual nu m-a impresionat in mod special si chiar ma gandeam ca acest lucru se v-a intampla. Momentele muzicale au fost asa si asa, unele ok si amuzante iar altele chiar enervante. Actorii de asemenea au facut o treaba nu foarte grozava. Regia nu iese cu foarte multe lucruri pozitive in evidenta. Nota 6 doar pentru faptul ca nu m-a enervat si plictisit. Pentru Depp si Emily Blunt. Mi-au placut cei doi copii care sunt foarte dragalasi.

Filmul mi-a atras atentia cu cateva detalii pe care le-am considerat foarte interesante. In primul rand am socotit prezenta britanicei Felicity Jones foarte importanta, regia ii apartine lui Drake Doremus, cunoscut pentru Like Crazy. De asemenea in distributie ii mai regasim pe Guy Pearce, Amy Ryan si Mackenzie Davis. Consider Breathe In un film destul de ok, interesant prin abordarea aleasa, foarte linistit si calm. Cele putin peste 90 de minute par sa fie mult mai multe, ritmul povestirii fiind unul lent insa pe mine nu m-a deranjat cu nimic acest lucru. Nu m-a plictisit si obosit deloc chiar daca l-am vazut la o ora foarte tarzie. Povestea pare sa fie previzibila inca din primele minute insa lucurile se incapataneaza sa nu fie exact atat de usor de citit. Cateva momente tensionante spre sfarsit, atunci cand siutatia se complica drastic. Un final pe care il consider trist dar si cel corect, avand in vedere temele abordate de subiectul filmului. O coloana sonora perfecta integrata in atmosfera filmului. Mi-a placut foarte mult melodia pusa pe genericul de sfarsit. Cele patru nume din distributie mentionate mai sus au oferit niste prestatii credibile, astfel personajele acestora nu au suferit la capitolul realism. Mi-a placut mult de Mackenzie Davis iar Felicity Jones incepe sa imi placa din ce in ce mai mult. Breathe In mi s-a parut un film placut, o drama usora, nu foarte incarcata dar foarte bine concluzionata. Dintr-o anumita perspectica cred ca usor ne putem regasi in anumite aspecte ale povesti, varsta spectatorului fiind neimportanta insa mentalitatea acestuia contand enorm.