ThaThug

Un film din care poti alege doua variante: poate sa-ti placa si sa rezisti sa-l vezi pana la sfarsit, sau poate sa te plictiseasca si sa adormi dupa 15 minute de vizionare. Totul depinde de puterea de concentrare si rabdarea fiecaruia. Kubrick impresioneaza, ca in fiecare film al sau, si se indeparteaza de SF-urile (multe dintre ele penibile) anilor '60 prin implementarea unor elemente originale genului. Povestea nu este printre cele mai grozave, dar este spusa intr-un mod atat de subtil incat este aproape imposibil sa nu-ti provoace o stare "filozofala" pe parcursul vizionarii filmului. Dialog este putin, atat cat e necesar, deoarece acest spectacol cinematografic nu are nevoie de altceva in afara de muzica clasica si efectele vizuale (revolutionare pentru acea perioada) pentru a induce spectatorul intr-o stare si atmosfera surealista. O capodopera cinematografica, un SF care a schimbat felul in care este privit genul, un film original rar intalnit azi!

Siropeala de zile mari, scrisa si regizata de o femeie cu ideologii de doi lei. Si nu, nu sunt misogin, dar atata fantezie n-am mai vazut de mult intr-un film. Si LOTR pare mai credibil decat abrambureala asta, unde fiecare personaj traieste in lumea lui de vis. Daca nu ar fi avut aceasta distributie, as fi jurat ca ma uit la un film produs de Hallmark, unde lacrimile sunt personajele principale iar servetelele cele secundare. Dezamagitor.

Trebuie sa recunosc, de mult nu am vazut un film mai siropos si mai dezamagitor ca si cel de fata. La 7 ani de la aclamatul "Moulin Rouge", regizorul Baz Luhrmann ne aduce "Australia", o pelicula care incearca prea mult sa fie ceva ce nu este. Ar fi avut un potential enorm, dar cu un scenariu bazat pe clisee, dialoguri banale si umor de mana a doua, prea multe nu au fost de facut. Cand ai replici de genul: "Yes, mrs. Boss" si "No, mr. Boss", ajungi sa-ti pui intrebari legate de talentul scenaristului respectiv. Si cum toate astea n-ar fi fost de ajuns, domnul Luhrmann ne incanta privirile cu scene imprumutate ,ca sa nu zic furate, din filme ca "Once Upon a Time in the West" sau "The Good, the Bad & the Ugly". Inteleg, se voia a fi un omagiu adus acelor filme, dar s-a ajuns mult mai departe si s-a creat o poveste bazata pe aceste pelicule, lipsita de originalitate, plictisitoare si lunga. Pana si scena cand cei doi se intalnesc la bal este asemanatoarea, daca nu exacta, cu cea dintr-un film anterior al lui Luhrmann, si anume, "Romeo + Juliet" (partea cu acvariul, daca-si mai aminteste cineva). Singurele parti pozitive, de altfel si singurele pt. care pot puncta filmul, sunt cele tehnice, adica regia (intr-o oarecare masura), cinematografia (care este superba, intr-adevar) si coloana sonora. La final mi-a lasat un gust sec, de film turnat pt. a impaca cat mai multi spectatori si nu pt. a reprezenta ceva artistic si inedit. Daca "Titanic"-ul vi s-a parut a fi o dulcegarie, va provoc sa vedeti filmul de fata. Sunt sigur ca, la finalul sau, veti ajunge diabetici cu totii.

Filmul nu este unul rau, dar nici nu poate fi catalogat drept o capodopera a genului sau. Actiunea este destul de lineara, regia ma asteptam sa contina mai multe elemente artistice, la fel pot spune si despre decoruri si coloana sonora. Probabil, surplusul de nominalizari si-a lasat amprenta asupra asteptarilor pe care le aveam de la acest film. In schimb, foarte surprinzator este tanarul David Kross, care face un rol aproape la fel de bun cu cel al magnificei Kate Winslet. La fel este si cinematografia filmului, care te introduce in acea perioada in care se desfasoara actiunea. Totusi, sunt de parere ca Winslet ar fi meritat mai degraba o nominalizare la Oscar pt. rolul facut in "Revolutionary Road", decat pt. cel de fata. Per total este un film bun, care merita vizionat macar o data.

O aberatie cinematografica fara cusur, de o valoare echivalenta cu cea a unei hartii igienice de mana a doua. Doi regizori (Aaron Seltzer, Jason Friedberg) care cu siguranta si-au gresit vocatia, un amalgam de personaje limitate dpdv cerebral, un scenariu scris de catre rudele noastre indepartate, adica primatele, si o sumedenie de scene pline de "glume" cu si despre rahati, picioare si alte minunate ramificatii ale umorului de scara de bloc: acesta este, doamnelor si domnilor, minunatul film, pe care sunt sigur ca multi il asteptau cu sufletul la gura. Cu o suprema convingere spun ca numarul celor care l-au gasit ca fiind un film "foarte tare frate", este unul alarmant de ridicat, luand in calcul nota de pe site. Nu-i nicio problema, pana la urma, domniilor voastre, cei cu punga de seminte si pieptenul in buzunar , va sunt adresate aceste filme. Simtiti-va flatati, aveti o gramada de motive. Va urez la cat mai multe seminte sparte, gantere ridicate, capodopere de genul si, nu in ultimul rand, cat mai multe comentarii pline de agramatism. Fara numar, frate!

O excelenta comedie clasica plina de umor fin, joc actoricesc la superlativ, muzica de calitate si nu in ultimul rand, cu fascinanta si seducatoarea Marilyn Monroe. Din pacate, se pare ca dialogurile au fost prea subtile si "complicate" pt. majoritatea, ori sunt prea batuti in cap pt. a concepe valoarea cinematografica a acestei pelicule. Pt. cei care ati dat note mici: nu fiti tristi, va inteleg ca v-ati nascut mai "speciali", dar ramaneti va rog in continuare la filmele porno dupa care tanjiti atat de mult. Un clasic pe care il recomand tuturor celor care stiu sa aprecieze un film de calitate.

Daca asteptati sa vedeti mafioti imbracati elegant, gelati si cu un garaj plin de masini lucioase, ei bine, puteti sa va luati gandul. Filmul de fata prezinta realitatea cruda, slinoasa si mizerabila a mafiei italiene moderne. Este un film lent care are la baza mai multe povestiri scurte, spuse mai degraba prin intermediul imaginilor vizuale decat prin dialog, dandu-i astfel un aer de semi-documentar si plasand spectatorul in mijlocul aceastei lumi intunecate si corupte. Il recomand in special celor care sunt in cautarea unui film non-comercial si realist.

Luand in calcul adaptarile anterioare ale unor jocuri video, pot spune ca filmul de fata este ceva mai presus de acestea. Totusi, lipsa metaforelor si a naratiunii personajului principal aduc un mare minus peliculei, toate acestea fiind prezente in joc. Dialogurile sunt oarecum infantile si prea putin dezvoltate iar anumiti asa-zisi actori parca nu-si au locul in decor (ex: Amaury Nolasco, Chris O'Donnell, Ludacris...uhm...Nelly Furtado?). In schimb, un mare plus il reprezinta cinematografia, care este superba si atribuie un ton intunecat si suprarealist, de film noir, povestirii. Per total, un film de actiune decent.

Cu toate ca nu este o capodopera a genului si nici nu aduce multe elemente in plus fata de cele prezentate si in restul filmelor asemanatoare ("The Kingdom", "24"), pelicula de fata reuseste sa se evidentieze prin rolul bun creat de Don Cheadle, dar si prin complexitatea si inteligenta cu care este tratat personajul principal de-a lungul filmului. Un mare minus este titlul, care prezinta inca dinaintea inceperii peliculei ceea ce ar fi putut fi o intorsatura de situatie destul de interesanta, as zice eu. Un film destul de cliseic dar foarte entertaining, care merita vazut.

Un film de actiune tipic, fara prea multe dialoguri sau rasturnari de situatie spectaculoase. Intr-un ton mai exagerat, ne este prezentat universul crud al traficului de carne vie si devotamentul unui tata in a-si recupera fiica din mainile jegoase ale traficantilor. Pelicula nu se vrea a fi vreo capodopera si ofera exact ceea ce se asteapta de la ea: actiune, adrenalina si multe cadavre pe metru patrat. Nu pot spune ca m-a dat pe spate prestatia lui Liam Neeson (nici nu avea cu ce), dar rolul i s-a potrivit ca o manusa. Cu toate ca actiunea este trasa de par (nici Batman nu reusea sa evite atatea gloante) si multe dintre momentele filmului iti ofera un sentiment de deja vu, "Taken" merita vazut.

Omagiul lui George Clooney fata de inceputurile fotbalului american profesionist si umorul "slapstick". Cu toate ca prima parte, cea cu fotbalul, nu mi-a starnit niciun fel de interes, ce mi-a placut la el a fost atmosfera tipica anilor '20, coloana sonora si prestatia lui Renee Zellweger, in rolul femeii fatale. Cinematografia a fost superba iar Clooney s-a descurcat binisor in postura de regizor si actor. Merita aruncata o privire peste el.

O drama cu accente comice, simpatica si indrazneata, care prezinta viata unei familii de intelectuali (spun americanii - mediocri, striga restul lumii). Aflati intr-o continua stagnare si manifestand un dezinteres total pt. viata sociala, filmul de fata ne dezvaluie intamplarile prin care trece familia Wetherhold pt. a se reintegra in societate. Per ansamblu, m-a surprins rolul facut de Dennis Quaid, era si cazul, avand in vedere asa-numitele filme in care a jucat in ultima perioada ("Yours, Mine and Ours", "Cold Creek Manor", etc.). Un film relaxant, care merita vazut o data.

Un mesaj profund, incorporat intr-o animatie simpatica, cu personaje haioase si cu un soundtrack semnat Hans Zimmer. O lectie de viata pt. cei mici despre ceea ce inseamna onoare, perseverenta si realizarea propriilor vise. Umorul este decent, mentinandu-se in limita bunului simt si fiind lipsit de obscenitati sau alte caracteristici vulgare, intalnite tot mai des in productiile de genul. Actorii au facut o treaba excelenta in aducerea personajelor la viata, Dustin Hoffman suprinzand prin vocea atribuita maestrului Shifu. O pelicula pt. toate varstele, in special pt. copilul din noi, care, la randul sau, a avut si el anumite planuri pt. viitor. Daca le-a realizat sau nu, eh, asta ramane la considerarea fiecaruia.

Lasand sarcasmul si umorul negru (cu care este tratat filmul) deoparte, as putea spune ca-i lipseste ceva. Un lucru foarte important cu care ne-au obisnuit fratii Coen si anume, complexitatea si dezvoltarea ideii principale. Cu toate ca am fost amuzat si intrigat pana la final, am fost lasat cu impresia ca ceva nu este la locul sau: neexploatarea scenariului, care ar fi avut un potential mai mare decat ceea ce ne-a fost oferit. Dar, in comparatie cu filmele de gen ale anului curent, "Burn After Reading" este ca o ciorba acra dupa o noapte salbatica. Per total, un film bun, cu personaje mai mult sau mai putin exagerate, dar interpretate la nivel inalt. Aviz pasionatilor de comedii infantile cu adolescenti: filmul de fata este adresat celor cu un simt al umorului mai fin si mai dezvoltat.

O impresionanta analiza sociologica a unui tanar urmarit de fantomele trecutului. Punctele forte ale filmului stau la baza scenariului complex, alaturi de uimitoarele prestatii facute de Andrew Garfield si Peter Mullan. O poveste tragica spusa intr-o mod artistic. Recomand!

Poate daca ar fi fost lansat acum 10 ani ar fi avut un impact mai puternic asupra mea, dar asa l-am privit ca fiind INCA un film de aventura/actiune, care nu se diferentiaza prea mult de gloata peliculelor acestui gen. Si spun asta deoarece sta foarte prost la capitolul scenariu, fiind plin de clisee, glume rasuflate, dialoguri limitate si puerile. Filmul este ok pt. genul pe care-l reprezinta, dar ma asteptam la mai mult, avand in vedere echipa care s-a ocupat de producerea sa (Spielberg-Lucas). In rest, CGI-uri la greu, o poveste destul de interesanta (dar neexploatata), acting cam absent si multe cadre cu posteriorul feciorasului LaBeouf (aviz doamnelor/don'soarelor). Din punctul meu de vedere nu era necesara aceasta continuare, dar fani sunt destui iar banii in plus sunt intotdeauna bineveniti. Nu-i asa, nene Spielberg?

Cu toate ca pe alocuri pare a fi neslefuit, regia fiind amatoriceasca, "Felon" este genul de film pe care il urmaresti pt. relaxare. Scenariul este liniar, fara vreo intorsatura de situatie sau vreo scena surpriza, bugetul este extrem de limitat, iar actorii sunt starurile de ieri (unele nu foarte mari) readuse pe scena pt. o ultima ovationare din partea publicului. Totusi, pelicula se ridica din categoria celor de duzina prin realismul si violenta cu care este tratata, lasandu-ti impresia ca urmaresti mai degraba un documentar, decat un film artistic. De asemenea, si jocul actorilor este destul de impresionant, Val Kilmer reusind sa faca o prestatie surprinzatoare, iar Stephen Dorff reuseste sa iasa din plafonarea cu care ne-a obisnuit. Per total, un film decent despre viata in puscarie si importanta familiei.

Horror nu este cu siguranta, insa poate fi catalogat drept un thriller atmosferic, care se axeaza mai mult pe efectele auditive decat pe cele vizuale pt. a induce nesiguranta si frica in subconstientul spectatorului. Avand in vedere ca este debutul directorial al lui Bryan Bertino, regia e oarecum mediocra, camera fiind tremuranda in majoritatea scenelor, iar unele unghiuri de filmare fiind destul de ciudat alese (da, l-am analizat mai mult decat trebuia). Prezenta cliseelor nu este trecuta nici ea cu vederea, insa este mai diminuata fata de restul thriller/horror-urilor vazute anul acesta. Liv Tyler face un rol bunicel, dar, cu toate acestea, filmul este mult prea lung (si cand te gandesti ca are doar 85 de minute cu tot cu credite...) iar suspansul pare prea tras de par la un moment dat. O pelicula care ar trebui vazuta cand sunteti odihniti, altfel s-ar putea sa va gasiti sforaind, cum a fost in cazul meu.

Comedie agreabila cu si despre lumea supermarket-urilor. Cu toate ca nu contine multe scene amuzante, filmul este usor de vizionat si foarte relaxant.

Un thriller in stil Hitchcock-ian, bazat pe o poveste reala, Transsiberian este unul dintre filmele bune ale genului, vazute anul acesta. Acting-ul este de inalta clasa din partea intregii distributii, atmosfera si peisajele iernatice ale Rusiei sunt surealiste, intunecate si monocolore, iar tensiunea creata pe parcursul filmului atinge cote maxime in deznodamantul povestirii. Chiar daca actiunea sa este mai lenta, pelicula ofera o satisfactie totala dupa vizionare. Recomand!