toporenia

nu a fost tocmai ce ma asteptam. superficial si destul de previzibil, insa totusi, nu pot spune ca e un film prost; ca atmosfera e destul de misto, doar ca ma asteptam la putina veridicitate din partea personajelor, care par a fi voit conturate de o alura misterioasa cam dubioasa, as spune. prea mult "badass" si frica aproape deloc.. ah, ba da, din partea doctorului, care de fapt la sfarsit se dovedeste a fi durul-durilor, marele criminal- whoot?

penibil. as prefera sa stau la coada la supermarket decat sa revad acest film. mi s-a parut de prost gust, lipsit de finete, foarte tras de par, un fel de: "hai sa facem un film din nimic si sa exploatam ideea asta pana-n panzele albe". nu e nici thriller, nici comedie, nici film de dragoste, ci o incercare de a le combina pe toate intr-un mod ambiguu astfel incat rezultatul final sa fie un mare rateu. singurul lucru care mi-a placut la acest film a fost imaginea ravasitoare a christinei ricci, pe care o compatimesc ca a facut parte din distributia acestui lamentabil esec, si totodata cateva piese de pe fundal, cum ar fi lamb-gabriel. mediocru...

awesome! rad cu lacrimi la acest serial si mi se intampla rareori sa ma amuz atat de tare, insa tipul de umor absolut stupid ma copleseste. acest serial face haz din orice, pana si un telefon mobil "cameraphone"(adica un telefon cu un aparat foto lipite intre ele cu banda izolatoare) este teribil de amuzant. exploateaza un gen de umor impulsiv, ca atunci cand iti vine sa faci ceva total lipsit de sens, de o stupiditate atat hilara incat nu te poti stapani. iar datorita faptului ca ma regasesc atat de tare in acest tip de umor ii dau nota 10.

exceptional. cate blanchett a jucat fara cusur. un rol de o naturalete ireprosabila; a fost mai "barbat" decat orice actor de sex masculin care a jucat in film, si asta fara sa para masculina in mod fortat- pur si simplu am simtit personajul. faptul ca imi place muzica lui bob dylan si stiam cate ceva despre viata sa de dinainte de a viziona filmul ma face sa mai acord un plus filmului. de asemenea, sa nu uit sa mentionez faptul ca mi-a placut la nebunie felul in care s-a facut montajul filmului. cu toate ca tinde sa par putin monoton, e o intreaga atmosfera pe care o genereaza; genul de film pe care l-as revedea intr-o dimineata de vara, cu perdelele trase, asezata intr-un fotoliu comod, izolata de caldura de afara si orice contact cu exteriorul. asta imi sugereaza.

totodata ca sursa de inspiratie pentru mihail sadoveanu este mitul egiptean al zeitei isis si al lui osiris. zeul osiris a foat ucis de catre seth, care l-a taiat in bucati si l-a imprastiat prin lume. in cautarea lui a pornit sotia sa, isis, impreuna cu fiul lor, horus, in ajutorul lor intervenind cainele anubis. o alta sursa de inspiratie a reprezentat o discutie auzita de sadoveanu de la doi ciobani care vorbeau despre o crima in lumea pastorala. astea, pe langa balada "miorita".

un film de-un realism de-a dreptul crud. m-a emotionat foarte tare rolul lui niculae, cat si relatia acestuia cu celalalte personaje. 10, 10 pt intreg filmul, cat si pentru interpretarea lui victor rebengiuc.

tot auzisem de la altii cat de misto e filmul, iar probabil din cauza ca asteptarile mele erau foarte mari m-a dezamagit atat de tare. ceva i-a lipsit acestui film cu desavarsire, si nu-mi dau seama ce. putea fi "wow", dar din cauza acelui "ceva" pe care nu reusesc sa-l identific ramane un film mediocru din punctul meu de vedere.

desi filmul nu a fost unul extraordinar, m-a impresionat coloana sonora si problemele pe care m-a facut sa mi le pun dupa vizionare avand in vedere ca ma invart si eu in domeniul picturii. prezentarea felului in care te macina cercurile vicioase ale artistilor a fost cam de suprafata, insa nu as putea spune ca a fost mediocra, deoarece a surprins prin nepenetrarea adanca a etapelor de decadere mai multe faze prin care poate trece un artist datorita faimei, saraciei, snobismului, abuzurilor, prietenilor sau lipsa acestora...etc. pentru feelingul pe care mi l-a transmis, ii dau 10; nu cred ca era nevoie neaparata de zbucium si disperare ca filmul sa transmita ce a reusit sa transmita asa, static fiind.

frumos. ellen page nu dezamageste niciodata cu prestatiile sale, iar drew barrymore a regizat cu succes filmul si totodata a avut un rol impecabil. merita vazut.

tocmai am venit de la film. nu e tocmai ceea ce ma asteptam sa fie, a fost putin prea previzibil si mai slabut decat celalalte filme, si oarecum putin lipsit de atmosfera, tragand putin inspre cliseu. insa filmul merita vazut, indeosebi pt efectele de sunet, dupa parerea mea. m-a amuzat teribil un anumit lucru,(n-as vrea sa fie considerat spoiler, dar...) faptul ca gradinita copiilor se afla undeva intr-un camp pustiu la o distanta destul de mare de casele lor. de ce sa-ti inscrii copilul la o astfel de gradinita? asta e clar o cale sigura sa intalneasca un personaj a la freddy kruger:)) pot spune ca abia astept sa revad filmul, asta pt ca am senzatia ca am surprins o greseala de montaj si sunt foarte curioasa daca am dreptate. dupa ce il voi revedea, voi reveni pe aceasta pagina sa fac anuntul; daca intr-adevar s-a produs o greseala la montaj, sau nu:))

mie personal imi place foarte mult acest film deoarece imi aminteste de copilarie, de perioada cand era unul dintre filmele mele preferate. l-am revazut de mai multe ori de atunci si cu toate ca nu e o capodopera cinematografica, datorita sentimentului pe care il trezeste in mine datorat valorii sale sentimentale, mi se pare in continuare un film excelent. 9.

am ramas impresionata de interpretarea micutei romance, iar faptul ca e "de-a noastra" a trezit in mine un sentiment pe care l-a putea asocia cu mandria:)) totodata povestea e impresionanta. il recomand. 10.

un film absolut extraordinar care m-a tinut in priza pana la sfarsit. genul de film care te macina pe parcurs si te face sa-ti pui intrebari dupa. o drama psihologica de exceptie care se remarca prin prestatii actoricesti impecabile. m-au dat pe spate efectele de deformare si ritmul alert exploatate in unele scene. nota 10!

sincer, m-a impresionat mai tare trailerul filmului decat filmul in sine. filmul m-a prins la inceput, insa dupa 15 minute in care a continuat sa se desfasoare la fel de monoton mi-am cam pierdut entuziasmul pe care il manifestam la inceput. cu toate astea, filmul chiar merita vazut datorita subiectului pe care il abordeaza, a prestatiei impecabile a lui sean penn si totodata a decorurilor bine puse la punct care genereza o atmosfera calda, aproape intima. ma asteptam sa fie mai frenetic, sa fie genul de film care sa te indemne sa te implici odata cu personajul, dar nu a fost. oscilez in a-l nota cu 7.5 sau 8.