Vlad G.
@vlad_g
Gamer care apreciază și filmele bune. Acțiune și SF, always.

Okay, deci filmul ăsta e ca și cum ai lua cea mai dramatică scenă dintr-un thriller psihologic, o bagi într-un apartament cu apă până la tavan și apoi spui „asta e sfârșitul lumii". Și știi ce? Funcționează mai bine decât te-ai aștepta. „Marele potop" e un fel de hybrid ciudat între disaster movie și dramă de cameră. Regizorul coreean ăsta a avut curajul să spună o povestire apocaliptică fără să facă pe grozavul cu efecte speciale la fiecare 5 secunde. În schimb, tensiunea vine din interacțiunile între personaje — din ce faci când ești literalmente blocat cu descompunerea umană pentru fund. Actorii dau totul, asta trebuie recunoscut. Scena de după scena, în spaiul ăla firav inundat, e ca un joc de șah cu moartea. Totuși, unele răsuciri de plot mă au întrebat dacă scenaristul nu a sărit prea mult între ideile geniale și chestiile care nu prea au sens. Filmul nu-i pentru toți — dacă vrei explozii și oameni care sară din clădiri, du-te la Hollywood. Dar pentru o poveste inteligentă și claustrofobă? Merită.