Vladutzz

2 PAC joacă în filme,adică este şi actor sau doar unul născut peste noapte? Cred că da,se poate.Mai toţi oamenii muzicii de stradă trebuie să scoată pe lângă celebrele videoclipuri care prezintă realitatea vieţii de ghetou şi câte un film în care să ilustreze perfect din ce s-a ridicat.

Două lucruri admir cu adevărat din creaţiile lui Andrei Konchalovsky,unul dintre ele fiind creaţia cinematografică de excepţie,spun eu,The Last Station. The Nutcracker in 3D nu l-am vizionat până acuma şi nici nu o voi face de acum înainte însă este acel al doilea lucru pe care îl admir,şi anume îndrăzneala de a adapta filmul,nu prea reuşită întradevăr ,dar totuşi merită o încurajare.Nici măcar nu voi nota acest film,îi las pe alţii ce nu se tem să-şi irosească timpul.

Aştia chiar au scos şi Anaconda 4.Zic wow şi trec mai departe-fără să mai las vreo notă-căci trei erau de ajuns.

Un serial cu si despre copilaria lui Bruce Wayne (Batman-pentru necunoscatori), ce-i drept, cu aproape deloc elemente science fiction prezente, fata de cum ne-a obisnuit Christopher Nolan cu predecesoarele capodopere ale lui, si dupa mine cele mai reusite creatii cinematografice ce il implica pe Batman,The Dark Knight si The Dark Knight Rises. Este captivant, pana intr-o anumita masura, scenariu indraznet si mereu surprinzator. Un Gotham negru si foarte bine conturat din acest punct de vedere de catre T.J. Scott si Bruno Heller, dar parca de fiecare data cand vizionez un nou episod,apare dorinta de a se insista mai mult asupra evolutiei lui Bruce Wayne si nu asupra orasului,nedreptatii si crimei organizate, insa se pare caci tot uit ce e cel mai important, e un serial despre Gotham si nu despre Batman.

Tocmai atunci cand lumea se întreba dacă maestrul mai poate regiza asa cum o făcea odată,Ridley Scott revine pe marile ecrane cu o nouă "specialitate" de-a sa, un science fiction cu un Matt Damon complex , perfect adaptat rolului, si foarte carismatic pe deasupra. Asteptarea mi-a fost răsplătită când am ajuns în sala de cinema si am văzut sala plină(ceea ce nu mă așteptam), plus un public ce a stiut să "guste" din esenta filmului, alternând de la stări de tristețe la râsete în hohote neîntrerupte cauzate de finețea cu care Matt Damon a interpretat rolul. Poate nu se vrea a fii printre cele mai bune realizări ale lui Ridley Scott dar cu siguranță e printre puținele filme S.F. din ultima vreme ce a reușit să schimbe tiparul standardizat si rutina filmelor în gen , alăturându-se "Interstellar"-ului lui Nolan. Cel mai mare plus al acestui film, din privinta mea, este Matt Damon, posibil, cu una dintre cele mai bune interpretări din ultima perioadă. Un film de văzut si revăzut. 9/10

Cu siguranţă nu se poate compara măreţele serii Star Wars care au făcut istorie cu acest Star Wars de 2008. În plus acţiunea şi povestea de bază,adevărată aici capătă mici şi chiar mari distorsiuni. E de urmărit pentru cei mici căci măcar ei au de urmărit o animaţie foarte colorată fără să le pese câtuşi de puţin şi de alte amănunte.

Un film de seara care se vrea comic si chiar reuseste ceea ce isi propune,nu intr-un mod exceptional totusi,avand in vedere faptul ca actori de renume ai cinematografiei hollywoodiene precum Gerard Butler,Uma Thurman sau Catherine Zeta-Jones au avut si prestatii mai bune.Dezamagit de ei nu sunt,pentru ca in acest "preparat" a lui Gabriele Muccino ei nu au fost decat simple "ingrediente" ,insa de la un regizor care se poate mandrii cu capodopere cinematografice precum "The Pursuit of Happyness" sau "Seven Pounds" parca te astepti la ceva mai mult,talent insa pe care nu si l-a etalat tot atat de pronuntat si in acest "Playing for Keeps".Ramane insa doar un film comic american ca multe altele in gen la care se potrivesc cel mai bine niste " tovarasi" de vizionare si o punga de floricele.

Desi nu se poate lauda caci exceleaza la originalitate,acest Dark Shadows a lui Tim Burton merita pe deplin efortul de a-i vedea pe Johnny Depp impreuna cu Eva Green cum pot transforma o poveste destul de comuna in lumea filmelor intr-o comedie care,dupa cum am vazut,a reusit sa stoarca de la intreaga sala de cinema,inclusiv de la mine multe hohote de ras."Se vede ca e mana maestrului Burton ..."mi-am zis.Ceea ce le face speciale filmele comice ale lui Johnny Depp se datoreaza in mare parte modului in care reuseste sa ne transmita noua din spatele ecranelor nu un simplu simt al umorului ci un cocktail de senzatie amuzanta cu tenta usor psihopatica.Nu trebuie insa ca toti sa-l perceapa ca mine.

Experința 3D cu care te alegi de pe urma vizionării este marele plus a acestei continuări,completat de un scenariu cu” fără prea mari pretenții”,ușor de digerat de către toate categoriile de cinefili.Nici replicile amuzante nu lipsesc ,fiind presărate pe ici pe colo cât să-ți mențină atenția până la sfârșitul acestuia.Un film care este gustat cel mai bine de către cinefilii începători,sau împreună cu aceștia.

Direct din categoria ”filmelor cu umor negru”,2010 ne mai oferă încă o porție pe cinste de ”râs pe burtă” amestecat cu dramatism,Four Lions concurând la acest capitol cu Wild Target ale aceluiași an.Însă părerea mea este că acești jihadişti britanici și-au jucat rolurile la perfecție( acelea de incompetenţi şi neîndemânatici),scenariul fiind presărat de subtilități,însă tocmai acest factor îi conferă statulul de umor negru.M-ai țin să adaug pentru cei care nu au ochi să vadă și urechi să audă,acest gen de filme este de obicei specializat,nu toți beneficiază de calitatea de a le înțelege,însă dacă tu nu o poți face atunci nu-ți exprima o părere aberantă pe o pagină în care toți ceilalți văd totul cu alți ochi.De urmărit seara pentru cei ce caută un film comic și plin de replici greu de disecat.Nota mea 8!

O poveste controversată,abordată cu o deosebită măestrie și conturată până în cele mai mici detalii,transfigurată de către Spielberg într-o formulă mai adecvată,destinată tuturor cinefililor doritori să urmărească 164 de minute dintr-o dramă istorică cu puternice tendințe psihologice dar și o reprezentare în miniatură a vieții ce ne "înghite".

Ca la orice film de acțiune prefer să încep mai întâi cu partea bună ,cele două plusuri ale filmului:Saoirse Ronan și bineînțeles soundtrack-urile(impecabil la acest capitol) care împreună cu acțiunea s-au contopit de minune.Singurul deficient al filmului îl reprezintă,așa cum mai toți au remarcat,scenariul,aruncat parcă la întâmplare și filtrat printr-o minte de copilaș. Deși pe mine m-a încântat,pentru unii Hanna se numără printre filme de acțiune cu un început grozav de bun,dar care,din păcate, se "decolorează" brusc,intervenind atunci,datorită unui scenariu destul de "sărăcuț" și nedezvoltat ,sentimentul de "deja-vu",care la mulți este urmat și de plictiseală. Adunând totuși plusurile și minusurile Hanna merită cele 111 minute atâta timp cât nu-ți pasă de scenariu.

Dom'le...românii chiar au talent Un acting memorabil din partea tuturor actorilor plus un scenariu decupat din realitate completează un film a lui 2010 pe care îți este interzis să-l ratezi.

Dacă spun cutremurător de bun tot nu-i de ajuns."...În lumea asta există două feluri de oameni.Oameni buni şi oameni răi...".Ce învăţătură frumoasă din care izvorăşte numai adevărul.Până şi vibraţia cuvintelor a reuşit să-mi producă fiori infiltraţi adânc până la inimă.Nici nu vreau să cred căci după ce am vizionat această superbă dar şi surprinzătoare creaţie cinematografică a mai rămas ascuns în mine vreun sentiment de ură,nici măcar nu-mi imaginez că cineva,vizionând acest film să mai poată alimenta un asemenea sentiment,ţinându-l în viaţă.Suntem totuşi oameni,iar pentru unii dintre noi acest film reprezintă depăşirea unei bariere sentimentale,o încărcătură emoţională mult mai mare decât putem noi duce în mod obişnuit.

I believe I can fly.I believe I can touch the sky.I believe...I believe..I believe... Astai omu' meu....intruchipare de nesanatos.,..:))) 10/10

Am încercat să mă plasez în aceiaşi situaţie ca şi el,m-am aşezat comod şi am închis ochii preţ de câteva secunde.N-am mai fost atât de liniştit sufleteşte şi împăcat cu mine însumi încă de când eram foarte mic copil,şi credeţi-mă,este cel mai plăcut sentiment.Foarte adevărat totuşi,avem vise diferite însă acest film mi-a reamintit căci încă ne permitem să visăm.Îl recomand celor care nu mai au curajul sau au uitat cum e să visezi,căci la urma urmei cu asta ne hrănim,asta ne face puternici îndemnându-ne să mergem mai departe.

Lăcomia şi necesitatea permanentă de satisfacere a nevoilor au fost dintotdeauna două dintre cele mai mari defecte ale omului , defecte care de altfel au condus la cele mai dezastruoase urmări de degradare a socetăţii dar şi a umanităţii. The Joneses,este o dramă,un concept mai modern a ceea ce am adăugat mai sus,puţin cam predictibilă pe alături însă care nu te plictiseşte,ci care din contră,îţi canalizează atenţia cu un scenariu destul de plăcut.E de văzut,măcar o dată.

2009 a fost un an bogat,interesant,creativ şi foarte complex dacă e să-l analizăm din perspectiva care ne interesează cel mai mult,cinematografică.Cum spuneam,complexitatea,ingeniozitatea şi ilustrele minţi ale regizorilor şi-au spus cuvântul prin filme ca:Avatar ,Hachiko:A Dog's Story,Harry Potter and the Half-Blood Prince ,The Girl with the Dragon Tattoo şi şirul poate continua mult şi bine,pe lângă toate acele însă 2009 se poate lăuda şi cu acest Adam,un film simplu şi modest,fără prea multe pretenţii însă făcut cu cap,creat cu un scop şi reuşind să-şi atingă ţelul,acela de a ajunge la inima omului.O comedie-romantică,însă aceasta nefăcând parte din grupul acelor filme care se îşi iau zborul complet ,desprinzându-se de realitate,nu,această comedie-romantică e îmbrăcată în realitate şi pot afirma că îi ''stă'' destul de bine,mai ales căci a ales să aducă în faţă şi tema despre sindromul Asperger,fără de care filmul ar fi fost o altă comedie-romantică dramă obişnuită ca toate celelalte.

Da.După 23 de ani ,Wall Street se trezeşte din somn încercând o nouă continuare,o continuare care de altfel ,până la urmă m-a încântat şi surprins într-un mod cu totul pozitiv şi plăcut.Puţin mai diluat şi nu atât de concentrat faţă de primul pe subiectul principal,Wall Street,acest sequel din 2010,a avut însă şi alte efecte asupra mea,mai ales bucuria produsă în momentul revenirii lui Michael Douglas,atât pe marile ecrane ,cât şi ''la viaţă'',după acea grea încercare peste care a trecut. Rămâne un film de peisaj,ce prezintă doar o parte a realităţii,jocul,jocul pe care banii ne obligă să-l jucăm.Merită vizionat ,iar dacă nu l-ai perceput ,datorită numeroşilor termeni economici de care mulţi s-au plâns că s-au lovit,mai încearcă încă o dată.Un 9 mi se pare că ar fi calificativul cel mai cinstit.

Orice,absolut orice,însă când e vorba de familie... Un film cu un aer de modernitate,însă regizat cu cea mai mare îndemânare şi pricepere,''Tomorrow, When the War Began'' deşi nu este un film comercial şi nu se poate lăuda cu o publicitate extinsă, a reuşit totuşi să ajungă în mâinile mele,iar spre uimirea mea mi-a oferit mai multe decât mă aşteptam .