vsn_60

Nu stiu cine a facut "scurta descriere" a filmului...dar Matthew Scudder nu prea este ajutat de nimeni...face totul singur...chiar spune la un moment dat ca nu-i plac partenerii... Elaine...fosta lui colega din politie? Nu prea-mi aduc aminte de personajul asta din film... TJ...fostul lui coleg din politie? Dar TJ este doar un copil! Un pusti care traieste pe strazi...bun in calculatoare si in tot ce e nou in domeniu...care viseaza sa ajunga detectiv particular...si care se ataseaza de Matt Scudder... Dupa ce Matt rezolva toate problemele, imi place sa cred ca reuseste sa-l adune pe TJ de pe drumuri...ajutandu-se reciproc in depasirea problemelor care le marcase viata pana atunci...

Am urmarit mai multe pareri despre acest film si ca de obicei ele sunt impartite... Totusi, cam asta e situatia in zilele noastre...si s-a ajuns aici din cauza ignorantei, a lipsei de cultura, a nesigurantei... Cred ca actorii si-au jucat destul de bine rolurile. Nu pot spune daca e un film bun sau un film rau. Mie personal mi s-a parut a fi un film trist.

Adam Trent (Patrick Bergin), este un hot care fura sase milioane de dolari din fondurile bisericii. Intre Trent si Anne Fowler (Kate Vernon) se infiripa o poveste de dragoste. Dar Fowler nu este altcineva decat politista care se afla pe urmele hotului. Va invinge dragostea sau datoria?

Copil fiind, Sarah (Jill Small) a asistat la uciderea mamei sale. Peste ani, la maturitate, Sarah este bantuita de fantoma mamei, semn ca sufletul acesteia nu si-a gasit linistea si odihna in toti acesti ani. Pentru a o ajuta ca in sfarsit sa se odihneasca in pace, Sarah devine un inger razbunator.

O poveste adevarata despre box, in care James J. Braddock, un mare campion al perioadei interbelice, a invins si in ring si in viata. Pe primul loc in viata a fost familia si povestea seamana destul de bine cu cea a unui alt mare campion al aceleiasi perioade, Primo Carnera, care s-a ghidat dupa aceleasi principii (vezi filmul "Carnera"). Interesant este ca Primo Carnera a pierdut titlul mondial in fata lui Max Baer in 1934, iar James J. Braddock l-a castigat in fata aceluiasi Max Baer, in 1935. James J. Braddock, un tip simplu si modest, un adevarat erou pentru perioada Marii Crize din anii '30, are o a doua sansa in box si lupta pentru a-si scoate familia din greutati, reusind sa castige titlul suprem atunci cand nimeni nu-i mai dadea nicio sansa. Un film deosebit, emotionant, despre suferinta, curaj, daruire, pasiune, credinta in victorie, speranta si dragostea fata de familie! Nota 10!

Nu intotdeauna filmul trebuie sa respecte cu fidelitate cartea... si nu intotdeauna trebuie sa se tina cont de respectarea exacta a realitatilor istorice... Filmul nu este cine stie ce... dar parca are totusi un pic de sare si piper... Iar Tudor din film... vad ca unii au scris despre el ca era gras... sau mai stiu eu cum... oare putem sa-l facem pe Tudor asa cum vrem noi? Putem noi sa stim ce era in mintea lui Radu Tudoran cand a scris cartea si cum il vedea el? Neaparat in film trebuia sa fie un supererou si un superbarbat? Tudor din carte si Tudor din film era un barbat obsnuit (?!), cu problemele si slabiciunile lui (mai ales ca era spion...) si chiar daca era gras sau nesuferit, pentru Eva era barbatul vietii ei... l-a iubit neconditionat chiar daca i-a "mancat" tineretea si a purtat-o de pe valurile dragostei si sperantei pana la disperare si cele mai crunte deziluzii... Repet... un film care promitea mult... si a spus putin... e ca o mancare buna... dar de regim... chiar daca are un pic de sare si piper... Nota 7 cu indulgenta...

"Viețile celebrităților sunt adeseori la fel de tulburătoare și de imprevizibile în spatele camerelor precum sunt și în lumina reflectoarelor! În ciuda tuturor acestor conflicte un singur lucru e cert: spectacolul trebuie să meargă mai departe... dar cu ce riscuri?"

Bun filmul, nimic de zis, dar nu reuseste sa se ridice la nivelul celui din 1958... Cine a vazut ambele filme le poate compara... concluzia e clara... varianta cu Paul Newman, Joanne Woodward, Orson Wells si ceilalti e peste cea din 1985, cu Don Johnson si Jason Robards...

Bun filmul, nimic de zis, dar nu reuseste sa se ridice la nivelul celui din 1958... Cine a vazut ambele filme le poate compara... concluzia e clara... varianta cu Paul Newman, Joanne Woodward, Orson Wells si ceilalti e peste cea din 1985, cu Don Johnson si Jason Robards...

Bun filmul, nimic de zis, dar nu reuseste sa se ridice la nivelul celui din 1958... Cine a vazut ambele filme le poate compara... concluzia e clara... varianta cu Paul Newman, Joanne Woodward, Orson Wells si ceilalti e peste cea din 1985, cu Don Johnson si Jason Robards...

Un film plin de bun simţ... şi de o posibilă realitate... Şi de întâmplări cu care ne întâlnim în viaţă... chiar dacă uneori toate acestea trec mai aproape sau mai departe de noi... chiar dacă uneori toate acestea ne plac sau nu... ne pasă de ele sau nu... câteodată le vedem, chiar le trăim, le simţim pe pielea noastră şi în sufletul nostru... câteodată nu le băgăm în seamă... sau poate nu vrem să le băgăm în seamă şi astfel să ne complicăm viaţa... le ignorăm... dar oare e cea mai bună soluţie?... şi oare nu o să regretăm după aceea?... dar nu cumva va fi prea târziu?... dar dacă luam acea decizie de prima dată?... poate că ar fi fost mai bine... sau poate că nu... Dumnezeu ne iubeşte?... dar noi Îl iubim?... îi iubim pe cei din jurul nostru, iubim copiii, iubim animalele, iubim frunzele şi florile, iubim marea... şi munţii... iubim zâmbetele... iubim sportul... şi muzica... şi fimele... şi tablourile... şi cât de multe sunt de iubit!... şi cum iubim... sincer, condiţionat sau fără limită?... Da... ar trebui să facem din fiecare clipă a vieţii o "Sărbătore a iubirii"! Cât de mult poate însemna un zâmbet... un surâs... o vorbă bună... o încurajare... un sfat... am fi mult mai buni... şi cât de puţin ne-ar costa... şi ce mult ar conta pentru cei aflaţi într-un anumit moment în impas... "Ni se întâmplă mereu lucruri la care nu ne-am fi aşteptat..." Şi din toate darurile care ni s-au dat, dragostea, acest sentiment unic, venit în orice moment din viaţă, poate fi cel mai de preţ dintre toate aceste daruri!!!... Trebuie să oferim toată dragostea pe care o mai avem încă de oferit! Şi aşa... o luăm încet, încet de la început... de la capăt... de la primul şi până la ultimul ţipăt!!!...

Acţiunea filmului se petrece în Franţa. Laura Siprien (interpretată de Monica Bellucci) lucrează ca traducătoare şi adoptă un copil de origine asiatică. Adopţia are loc prin intermediul unei fundaţii conduse de Sybille Weber (Catherine Deneuve). La câţiva ani după adopţie, pe pieptul băiatului apare un semn ciudat, iar viaţa lui şi a mamei adoptive este tulburată de coşmaruri.

Bun filmul, merita vazut! Are la sfarsit o scena care parca seamana cu scena finala din "O viata ca-n filme (Shining Through)" din 1992 cu Michael Douglas, Melanie Griffith si Liam Neeson... Si are parca si o influenta din celebra "Lista a lui Schindler (Schindler's List)" din 1993 cu Liam Neeson, Ben Kingsley, Ralph Fiennes... Totusi e un film care nu te plictiseste si in care actorii isi joaca bine rolurile.

O poveste impresionantă despre un pui de urs care rămâne orfan şi care va învăţa să supravieţuiască fiind ajutat de un urs grizzly. Cei doi urşi sunt urmăriţi de vânători cu arme şi cu câini şi trec prin întâmplări din care scapă doar datorită spiritului de sacrificiu. Între puiul rămas singur şi masculul grizzly ("înmuiat" de drăgălăşenia micului urs) se stabileşte o legătură strânsă, plină de căldură, care ne arată odată în plus că încă mai avem multe de învăţat de la animale. Până şi vânătorii sunt copleşiţi de nobleţea urşilor şi cu toate că au posibilitatea să-i împuşte, renunţă şi-i lasă să-şi continue viaţa în pădurea sălbatică. Filmul este inspirat din romanul "The Grizzly King" scris de James Oliver Curwood şi se încheie cu o cugetare care dă de gândit şi care în simplitatea ei spune multe: "Plăcera cea mai mare nu e să ucizi, ci să cruţi".

Londra, la sfârşitul secolului XIX. Atenţia unui tânăr chirurg este atrasă de faţa distorsionată a unui "om-elefant", care este principala atracţie a unui bâlci. Tânărul medic îl va lua în grijă pe omul denaturat, după ce acesta este tratat cu deosebită cruzime şi bătut rău de comediantul de bâlci. Spre plăcuta lui surprindere, doctorul va realiza rapid că pacientul său este un om cult şi inteligent. Însă, în ciuda încercărilor lui de a-l ajuta, până la urmă "omul-elefant" nu va fi capabil să-şi evite destinul fatal... "Elephant Man", nominalizat pentru 8 premii Oscar, este primul succes adevărat al lui David Lynch, un "cinema noir" care demonstrează deja din anii '80 genialitatea regizorului consacrată mai târziu prin "Blue Velvet" sau serialul "Twin Peaks".

Jered Maddox este poliţist în oraşul Bannock. Este incoruptibil şi veghează cu stricteţe asupra respectării legilor. Nişte văcari care trec prin oraş se îmbată şi omoară din greşeală un bătrân. Maddox sfidează soarta şi pleacă singur să-i aducă pe vinovaţi în faţa justiţiei. Ajunge în Sabbath şi îi promite şerifului că "Îi voi lua pe aceşti oameni cu mine sau îi voi ucide unde se află!" Vincent Bronson, şeful oraşului şi al celor implicaţi în crima anchetată, îi dă dreptate lui Maddox, încearcă să scape cumpărându-l, apoi văzând că nu reuşeşte încearcă să-l omoare împreună cu oamenii săi. Maddox, un pistolar de temut şi un tip dur, încearcă să-i aducă în Bannock pentru a fi judecaţi, este atacat şi provocat, îi omoară pe toţi şi rezolvă conflictul. Acest lucru nu îi salvează liniştea, deşi intenţionează să se retragă şi să lase totul baltă, mai ales că în Sabbath se întâlneşte cu o fostă iubită, care aproape îl convinge să revină la o viaţă normală. Totuşi, dreptatea şi legea e întotdeauna deasupra şi trebuie să triumfe!...cu toate că în cazul de faţă nimeni nu câştigă nimic şi toată lumea are numai de pierdut!

Descrierea filmului prezentată mai sus nu este destul de clară şi are câteva greşeli: - Evan Marshall nu are nicio treabă cu stagnarea vârstei la 25 de ani. - Cei care au rămas cu aceeaşi vârstă ca în anul 1936 erau cei care locuiau în casa stăpânită parţial de aşa zisul savant Wirth. Pentru "iulianiulian": Da, filmul este făcut în România şi din cauza asta se mulţumeşte la sfârşit oamenilor din România...de altfel sunt şi câţiva actori români în distribuţie, dar nu toată lumea are răbdare să urmărească şi distribuţia de la final... Altfel, un film horror un pic mai altfel, nici prea-prea, nici foarte-foarte, recomandat iubitorilor genului, dar şi celor care vor să vadă la ce nivel de nebunie şi paranoia ajunsese Hitler încă din anii 1935 - 1936...

Filmul prezintă un moment din viaţa unor oameni la sfârşitul Războiului Civil din Statele Unite ale Americii. Excolonelul Unionist John Henry Thomas şi excolonelul Confederat James Langdon îşi conduc grupurile de oameni prin Mexicul măcinat de conflictele şi confuziile produse de revoluţie, de bandiţi şi de intervenţia franceză. John Henry şi oamenii lui vor să vândă 3000 de cai reprezentanţilor împăratului Maximilan la un preţ mai bun decât cel pe care l-ar fi obţinut vânzând aceiaşi cai armatei americane. James Langdon conduce un grup de sudişti care caută o viaţă nouă, neputând să se împace cu ideea înfrângerii în faţa nordiştilor. În funcţie de împrejurări, cei doi lideri vor rezolva conflctele apărute, luptându-se cu bandiţii, cu francezii şi cu revoluţionarii. Cu toate că până la urmă toţi vor pierde câte ceva (unii visele, alţii caii, alţii chiar viaţa), cei rămaşi după toate luptele şi întâmplările vor câştiga prietenii, vor forma noi familii, îşi vor da seama că sunt totuşi americani, o singură naţiune şi se vor întoarce în Statele Unite ale Americii pentru a începe o nouă viaţă.

Un film în care cantitatea de bun simţ este considerabilă şi impune respect! Lupta dintre principii este prezentată într-un mod decent, iar lecţiile de viaţă dăinuie peste ani şi dezvăluie caractere şi valori transmise copiilor şi generaţiilor care urmează! "Valoarea unei vieţi nu este stabilită de un singur eşec sau de un succes solitar!" După o viaţă la catedră, profesorul William Hundert (interpretat magistral de Kevin Kline) ajunge la concluzia că oricâte greutăţi s-ar ivi, datoria unui profesor este aceea de a educa elevii în aşa fel încât să le modeleze sau să le schimbe în bine caracterul, acestea contribuind de cele mai multe ori la viitorul destin al copiilor!

În seara asta am revăzut filmul "Hachiko: A Dog's Story"...şi mi-am adus aminte de toţi câinii pe care i-am avut şi care s-au dus...şi mi-am adus aminte de o vorbă scrisă pe o bucată de lemn, undeva într-un bazar...şi cât adevăr e în cuvintele acelea... "Cu cât cunosc mai mulţi oameni cu atât îmi iubesc mai mult câinele"!