welcome_to_the_machine

fata de SG-1 si Atlantis, seria Universe mi se pare jenanta; lipseste umorul, au disparut aproape total personajele cu care ne obisnuiseram si ideile SF pe care fostele seriale le avansau; asta este mai mult axat pe relatiile inter-umane dintre personajele de pe nava Destiny, mai putin spectacol, mai putine rase extraterestre, mai putina actiune. pacat! sincer nu va recomand sa va pierdeti vremea cu el. e de-ajuns ca mi-am luat eu teapa.

este evident ca bale a facut "totul" pentru a intra in "pielea" personajului. desi finalul este previzibil intr-o oarecare masura, per ansamblu este the machinist un film bun care incearca intr-adevar sa prezinte drama interioara a unui pseudo-personaj dostoievskian; parerea mea este ca regizorului nu i-au prea iesit planurile.

superb! superb! superb! de la inceput si pana la final! kurosawa s-a intrecut inca odata pe sine insusi. un MUST pentru cinefilii de arta;

film pentru o dupa-amiaza de relaxare, in care binele invinge raul la final, cu ceva umor si in care prestatia lui gyllenhaal este okay; efecte speciale din plin dupa cum cere un film de aventuri din zilele noastre si ceva replici care nu-si au locul; per ansamblu... bine facut, nota 7;

tema parca prea exploatata in ultima vreme. mi-am luat teapa in astea 2 ore de vizionare. un film de 2 lei. ori cei care spun ca filmul asta are final neasteptat au privit la viata lor doar scene cu van-damme, ori mi-am ascutit eu simturile peste masura in materie de previziuni pentru final.

Film greu pentru privitorul din mine care nu este obisnuit cu scene de o asemenea cruzime si violenta ca..parca si stomacul a inceput sa mi se revolte la vederea scenelor cu pricina. Se pare case poate sa faci arta cinematografica si cu atatea scene de violenta si bestialitate.

Pe scurt, un singur cuvant pentru Gummo: SOCANT! (dar in sensul bun). SOCANT, insa, nu pentru ca ar fi de groaza, ori film-noir, etc...ci socant prin puterea de sugestie a imaginii, prin nuditatea sufleteasca a personajelor, prin grotescul lor ca principala trasatura. Socant si pe-alocuri dezgustator, prin prezentarea realitatii in formele sale cele mai pure si mai nealterate (fara pic de cenzura), chiar daca uneori adevarata si unica fata a acestei realitati este scabroasa si dominata de indecenta. Un debut foarte bun pentru Harmony Korine!

Capodopera psihologica si film noir totodata, ciudat si intunecat, tipic Lynch, Mulholland Dr. pune in scena o juxtapunere de cosmaruri si fantezii, povesti non-lineare incalcite ale unor personaje ce nu pot fi altceva decat arhetipuri universale ale ideii de "cliseu cinematografic" departe insa de a fi "clise", Mulholland Dr. reprezinta ecranizarea unui vis, a unei iluzii, transformate in cosmar.

Extraordinar! Din cate imi amintesc, Bjork a luat si marele premiu la Cannes pentru cea mai buna interpretare feminina in "Dancer in the Dark", in 2000. Pentru cei ce vor sa fie considerati cu adevarat cinefili, filmul este un MUST. Iar Bjork este ... perfecta. Per ansamblu, filmul este atat de trist, iar destinul personajului principal atat de nedrept, incat (chiar si fara prea multa umanitate, pana la absurd) tot ajungi sa te revolti inconstient, sa ti se rupa sufletul de atata durere.

in afara de efecte speciale care n-am nimic in comun cu realitatea si cu bunul simt, in general, nu prea aveti ce vedea in filmul asta. nota 6 cu indulgenta.

"Un chant d'amour" inseamna experimentalism si arta cinematografica pret de 25 de minute; avangardism in toata regula pentru o epoca de-acum mai bine de jumatate de secol. Privind dincolo de eroticismul aproape explicit, am regasit un scurt metraj mut si poetic care prezinta dragostea in forma ei nuda, fara inhibitii, fara motive si ratiuni , fara timp ori spatiu, parca fara protagonisti chiar. Masterpiece!

Un film surprinzator de bun. desi nu obisnuiesc sa am prejudecati inainte de a vedea un film, trebuie sa recunosc ca, apriori, am avut un soi de sub-apreciere vis-a-vis de film. "Inca o alta productie despre brava armata americana, despre cat verticali si saritori sunt ei". Insa, am fost surprins foarte placut; personal, cred ca filmul isi merita Oscar-urile, iar soundtrack-ul compus de Beltrami si Buck Sanders este unul dintre cele mai bune din ultimii ani. Bravo Bigelow!

inevitabil, dupa ce privesti filmul se nasc intrebari de genul: sa faca oare subiectul filmului referire la actiuni din universuri paralele? sau ... sa fi gasit donnie, intr-adevar, o solutie de a da timpul inapoi si sa alega in cele din urma sa schimbe cursul lucrurilor? sau toate astea sa fie numai proiectia subiectiva a unei personalitati semi-alienate ca cea a lui donnie? sau toate laolalta? parafrazand-o pe raluka87, filmul este arta si ar fi redundant si caduc sa se explice pe sine si, in consecinta, sa incercam sa oferim raspunsuri la astfel de intrebari. halucinant film, extrem de sub-apreciat si de putin inteles pe-acest site. stiti ce vreau sa spun ;)

o pleiada de mari actori, rasturnari imprevizibile de situatie, o coloana sonora impecabila, un scenariu trunchiat ce se completeaza pe parcursul introducerii personajelor in scena, un umor negru marca "tarantino" de-acum...etc. Iata ingredientele unui film trend-setter la vremea lui. Genial!

incredibil de trist, dar bun! in ultima vreme putine filme mi-au creat senzatii viscerale. asta e unul din ele.

poate cel mai putin cunoscut film al lui spielberg, deopotriva poate cel mai bun. impresionant cu adevarat.

mie mi-a placut foarte mult. nu este o comedie, cum nu este nici despre se. regizorul a avut dreptate: este un film despre bucurie.

Nu sunt obisnuit sa-l vad in astfel de roluri pe Clooney, si din cauza aceasta parca imi vine greu sa il evaluez cumva pentru prestatia aceasta. Realismul filmului (usor supra-apreciat) si cinismul inspirat din realitatile vremurilor noastre moderne fac din "Up in the air" o tragi-comedie reusita si atat, fara a uza de prea multe elogii in caracterizarea filmului.