Yvron-Kolvicher

Acest film redă 'minunat' brutalitatea din timpul lui Nicolae Ceauşescu, și anume planificare familială. În 1966 România se situa pe ultimul loc în Europa, alături de Ungaria, în ceea ce priveşte natalitatea, aceasta fiind de 14 de nou-născuţi la mia de locuitori. Prevestind un declin al forţei de muncă, în toamna anului 1966 se interzice prin lege avortul pentru femeile având mai puţin de patru copii şi mai puţin de 45 de ani. Pedepsele prevăzute comportau închisoarea atât pentru femeile în cauză şi pentru persoanele implicate direct în operaţie, cât şi pentru tatăl care se făcea vinovat de omisiune de denunţ. Concomitent, celibatarii, cuplurile fără copii sunt obligate să plătească taxe suplimentare. Divorţurile sunt sistematic descurajate. Creşterea bruscă a numărului de nou-născuţi în 1967, practic o dublare în raport cu anul precedent, a reprezentat o „performanţă” unică istoria demografică a Europei. Cum contraceptivele nu se găseau, măsurile de educaţie sexuală erau primitive, singura soluţie era să se recurgă la avortul ilegal. Consecinţele au fost dramatice: circa 11000 de femei au murit, mii de copii nedoriţi. Mai mult, în 1983, natalitatea era de 14 nou-născuţi la mia de locuitori, adică exact la nivelul din 1966, ceea ce însemna falimentul acestor măsuri. România se afla pe locul întâi în lume în privinţa mortalităţii materne, astfel încât, autorităţile au luat decizia ca actele de naştere ale copiilor să nu fie eliberate mai devreme de o lună de la naştere, pentru a diminua numărul statistic al deceselor la nou-născuţi.