Andrei_fermecatoru

OFICIAL, cel mai prost film al anului (vazut de mine), si de fapt daca stau sa ma gandesc bine, cel mai prost si din 2009, si oricum in topul “all times”al filmelor de cacat .E un, sa-i zicem film, care te ingrozeste fara sa fie horror, ci pur si simplu prin stupizenia scenariului si si modul cum (e mult spus!) joaca actorii aia. E un test al rabdarii, o buna ocazie de a-ti descoperii tendintele masochiste (asta daca rezisti sa-l vezi pe tot). Si eu am rezistat cu stoicism, asa mai mult din curiozitate sa vad pana unde se poate ajunge. Si cu toate ca spre sfarsit am dat cu mausul ffd, mi-am facut o impresie. Subiectul e luat dupa o nuvele de Alan Poe, ocazie cu care respectivul banuiesc ca s-a rasucit in mormant de rusine, si ne spune poveste unui profesor, cu o viata aparent perfecta, caruia i suceste mintile un fel de contesa rusoaica, jumate om jumate vampir (desi de asta nu sunt sigur) care voia sa descopere misterul nemuririi sufletului. Si asa incep sub ochii tai sa se desfasoare un lung sir de evenimente elucubrante prin prostia lor si gaurile din scenariu. Deci te doare capul frate, experimente paranormale facute asa, la nivel de gradinita, incntatii fara nici un subiect (zise in rusa, ca sa nu se prinda prostii), efecte speciale facute cred in Adobe pe un Pentium 2, si peste toate astea actori care pana si ei par putin rusinati ca au aceptat sa-i treaca numele pe afis. O mizerie cap-coada, un jeg cinematografic, un film la care doar afisul e misto desenat. Sincer, filme mult mai bune vedeam inainte pe bulgari, sau d-alea de amna a sasea pe casete video. Dar cu ocazia Pastelui, cum unii tin post negru sa se spele de pacate, mi-am dat seama ca asta a fost modul meu de a ma autoflagela, si asa ca am devenit martir fara sa vreau. Un martir care mi-am sacrificat o ora jumate din viata in cele mai de neimaginat chinuri, doar ca voi sa va puteti feri de filmul asta. Si daca macar unul evita sa vada mizeria asta dupa ce a citit aici, sacrificiul nu a fost in zadar. Hai Paste Fericit, la toti !

RETURN TO THE CASTLE OF WOLFENSTEIN” meets “UBERSOLDIER”. Shi cu asta am spus kiar totul. Totul pentru cei care au jucat jocurile respective,evident!…O echipa de mercenari caliti in razboaie insotesc un om de afaceri prin Europa de Est. In teritoriul devastat de razboi gasesc adapost intr-un un bunker aparent parasit.,folosit de nazishti la experimente secrete pe prizonieri. Aici misiunea lor se transforma intr-o disperata lupta pentru supravietuire…..SFAT: mai bine jucatzi jocurile !!!

UN FILM TARE ! Propunerea Frantei pt Oscarurile de anul asta la categoria Cel mai Bun Film Strain, castigator al marelui premiu al juriului la Cannes anul trecut, filmul asta mi-a lasat impresia ca totusi criticii astia de film stiu ce fac. Cu toate ca 9 din 10 cazuri parerile (mele si ale lor) nu coincid, aici chiar nu mai am ce zice. Filmul e intr-adevar marfa, unul dintre cele mai bune vazute de mine lately. Subiectul nu e de vreo complexitate remarcabila, dar felul in care e realizat, iti da senzatia aia de real, reusesc aia sa intre adanc in psihicul personajelor, si asa ti le apropie mai mult decat alte filme reusesc s-o faca. Adica cu alte cuvinte, caracterele sunt superbine dezvoltate. Arta frate! Dar ca tot vorbeam despre subiect, aici e vorba despre un pustan algerian, care ajunge in puscarie . Si de inde initial nu cunostea pe nimeni si tot ce stia inainte a trebuit sa uite, asta ajunge in sase ani cel mai respectat de acolo. Si nu prin violenta sau mancatorie, ci doar prin felul lui de a fi, din dorinta de supravietuire si mai ales, cel mai important, prin verticalitatea si impartialitatea lui, Si mult creier, evident. Ce si cum face ala acolo, nu va mai spun, pt ca merita sa vedeti filmul singuri. E genul de film despre crime si inchisori, dar totusi nu are nimic din mizeriile comerciale din “Prison Break”. E facut astfel incat pare extrem de real, fara clisee sau iinflorituri aiurea. E un film rece, sec dar totusi plin de umanitate pe de alta parte. Un film care intareste inca o data ideea ca cinematografia franceza are resurse sa dea clasa oricand isi pune mintea. Deci in concluzie eu va recomand sa-l vedteti, e chiar un film care merita indiferent daca o sa ia Oscarul duminica asta sau nu, ramane totusi cinematografie in adevaratul sens al cuvantului. Si acuma sincer, e pacat sa va uitati la toate mizeriile aparute mai nou si pe asta sa nu-l vedeti daor pt ca e film frantuzesc. Sau din oricare alte motive. Vedeti filmul,

LEGION vs TERMINATOR . Same Shit ! Sincer, fix asta mi-a venit prima data incap cand am vazut filmul asta, pe care, de ce sa nu recunosc, l-am asteptat ceva vreme. Si cand in sfarsit am apucat sa-l vad, am avut exact revelatia asta. Oamenii au scos de la naftalina Terminatorul (pe principiul ca daca o poveste e buna, merita vanduta sub diferite forme pana nu mai e loc) , au umblat ff putin in partile ne-esentiale si gata: Legion! Deci, s-o luam in ordine. FIlmul incepe cu o voce care vorbeste despre nu stiu ce profetie, ceva cu sfarsitul lumii, apocalipsa, la fel in mare ca monologul ala cu “Judgement Day”. Apoi ne arata cum apare din senin un Terminator bun (pardon, inger) exact ca si Arnold, in pielea goala da face repede rost de haine si arme. Si pleaca in cautarea unei Sarah Connor (aici o picolita) care trebuia sa nasca un fiu, de soarta caruia depindea intreaga suflare omeneasca. Si ingeru asta e trimis (din viitor?) sa-l protejeze pe ala inca nenascut. Ajune la o carciuma undeva “in the middle of nowhere, USA” unde se afla maicasa aluia, si cu fatza aia dura si vorbe putine (asta, ingeru cred ca soto erea fan Arnold) le explica alora care nu voiau sa-l creada ce si cum. Numai ca exact ca si in filmul mentionat la inceput, e trimis pe pamant un Terminator din ala rau, Gabriel. Si evident ca are loc si confruntarea dintre Terminatorii astia, ala bun si ala rau, (bataie din aia cu treceri prin ziduri si decor facut praf la maxim, isi mai aminteste cineva?!), se banuieste (sper ) cine castiga si in final aia naste si exact ca in filmul precedent, pleaca cu jeepul la drum prin desert, gandindu-se ca a castigat doar o lupta si nu razboiul, si ca fiul ei va fi liderul rezistentei oamenilor in razboiul cu fortele raului the end! Deci, sincer acuma, chiar as vrea sa-mi scrieti si mie daca toate astea doar mi s-au parut mie. Sau, vorba unui tovaras, “ti se rupe sufletul frate, da chiar asa e!” Chiar sunt curios!

UN thriller care pornea de la toate premizele si avea potential sa fie un film bun, dar din pacate a iesit doar ceva mediocru. Ceva cu o Kate Beckinsale obosita, fara prea mult chef sa joaca dar care totusi se dezbaraca si face un dush. In rest, nimic notabil. Poate doar exterioarele alea permanent inghetate mai salveaza ceva pe acolo sa zicem. Povestea, nici ea nu te da pe spate, o politista e detasata la o statie de cercetare din Antarctica (daca mai tin minte bine, sa nu fie Alaska) unde au loc niste crime ciudate. Si asta pe fondul descoperirii epavei unui avion rusesc plin cu diamante prabusit acu vreo cinzeci de ani. Asa ca, vine aia acolo, face un dush, si incepe sa ancheteze. Si asta-i filmul.

UN FILM TARE! Desi incepe ca un suvivor-movie, cu niste unii care pleaca untr-o croaziera cu iachtul, ii surprinde o furtuna pe mare si apoi trebuie sa se descurce si sa stea “alive”, filmul e mult mai mult. Asta e doar inceputul,apoi incepe jmekeria. Aia se trezesc naufragiati pa ce mai ramasese din iachtul ala, cand deodata din ceata apare un vapor parasit. Se refugiaza pe el, numai ca acolo au parte de niste surprize pe care nimeni (dintre privitori) nu le-ar fi putut banui initial. Totul pare sa se invarta in cerc, in bucla, si orice decizie ar lua aia, se pare ca rezultatul nu poate fi modificat. Oare asa va fi pana in final?! O intrebare pusa asa, mai mult ca sa vedeti filmul, ca eu stiu ce si cum s-a intamplat. Dar chiar e recomandabil filmul asta, e ceva diferit de ceea ce a mai aparut “lately” si chiar iti da de gandit intr-un fel. De inspaimintat nu prea te inspaiminta, ci mai degraba e un mistery-thriller extrem de “thrilling” decat un horror cum il prezinta unii. Un thriller inteligent facut si complex, care merita (dar si cere ) toata atentia.

ceea ce intr-adevar streseaza la filmul asta e finalul si morala, mai precis lipsa oricarui invatamint susceptibil de a fi tras. Adica asta nu invata efectiv nimic din ceea ce i se intampla, si poate ca ar fi tras vreun invatamant daca soarta nu l-ar fi scos de fiecare data din toate cacaturile. Asta la pariuri ce-i drept n-avea noroc, dar in rest, te si enervezi uitandu-te. Si peste toate astea, mai e si un happy-end d-asta nesimtit in final, incat mai ac te gandesti si tu sa te apuci de pariuri. Ca e chiar cool, daca stai sa te gandesti. Anyway, acuma filmul e mistocutz si usor, o modalitate la-ndemana sa te relaxezi asa, intr-o seara.

Un film pe care dupa ce il vezi iti doresti sa nu-l fi vazut. Dar ai tot auzit atatea despre el, Cannes, Porumboiu, asa incat desi multi iti zic sa nu-l vezi ca e naspa, totusi te uiti. Si mare teapa iti iei, mai ales daca mai aveai si alceva de facut in ziua aia. Pt ca asta e un film facut la pierdere de timp, doar asa ca sa ruleze ceva acolo, timp de doua ore. Doua ore frate! Si nu se intampla NIMIC! Pai asa e frumos??!! Filmul urmareste cateva zile din viata unui politist, si acuma nu va imaginati urmariri de masini, adrenalina, impuscaturi si alte d-astea care au facut genul consacrat. Aici, gaborul asta ii fileaza pe doi pustani care consumau canabis in spatele scolii. Si isi macina constinta daca sa-i aresteze sau nu. Sefii ii ziceau ca da, dar ala nu prea avea el asa tragere de inima. Si asta face tot filmul, sta si se uita. La panda (supraveghere operativa, adica). Si aici regizorul se joaca cu nervii tai. Mai precis cu rabdarea. Pt ca tot te astepti sa se intample ceva, dar de fiecare data nimic nu misca, decat ala se uitaaaa, si fumeaza si se tot uita. Cadre din-alea nesfarsite in care gaboru respectiv sta langa un stalp si priveste casa aluia. Sau vine asta acasa, se asaza la masa, isi pune o ciorba si o maninca asa tacticos, agale, 5 minute minim , si camera sta pe el si-l arata cum mesteca. Nu scoate o vorba, nici macar asa, in gandul lui, doar sta si mesteca. Si tu inebunesti de plictiseala. Chiar, curios ca nu l-au aratat si cand se caca, mai pierdeam sia colo vr-un sfert de ora. Si acuma, cireasa de pe coliva, cand in sfarsit se hotarasc aia sa faca flagrantul, vorbesc fiecare unde sa stea, cum sa semnalizeze si cand sa intervina, in secunda aia, STUPOARE!!! Baga creditele. Adica filmul se termina. Fix atunci, cand in sfarsit credeai si tu ca n-ai stat degeaba doua ore. Tzeapa! Stau si ma tot intreb de ce naiba a fost facut filmul asta?! Acuma nu zic nu, Dragos Bucur si Vlad Ivanov joaca super, atat cat le permite scenariul, dar totusi…..Si ca sa nu ziceti ca nu-mi plac sau nu inteleg filmele noi romanesti, pot spune cu mana pe suflet ca nu e asa, se mai fac si filme romanesti interesante, dovada in sensul asta ar fi “Schimb Valutar” , primul exemplu care-mi vine in minte, pt ca l-am vazut de curand si mi s-a parut destul de mistocut. Sau “Legiunea Straina”, la cae am ras cu lacrimi. Deci in concluzie, un film nu e misto doar daca place la doi-trei critici de la Cannes, Un film misto trebuie sa placa consumatorului final, privitorului, aluia care da banii. Ca pana la urma e ca vorba aia,”nu exista cititori mai buni ca altii, ci doar carti scrise mai bine”. Sau nu….

CATERNICA! “Hot chicks, boobs and bad guys!” Cam asa as putea spune totul in doar cateva cuvinte despre filmul asta. Dar, consider ca merita mai mult, asa ca….. Facut voit la misto, inspirat la greu din Tarantino (pt cine a vazut ”Grind House” si “Death Proof”) si din inca cateva filme de actiune de prin anii ‘60-’70, filmul asta trebuie in consecinta privit ca atare. Cine face gresala sa-l ia prea in serios, si sa astepte cine stie ce film de actiune sau cu super-eroi, o sa-si ia o mare tzeapa. Garantat! Si toti care il vorbesc de rau, sunt soto ca l-au vazut singuri, disperati sa-i gaseasca metaforele, defectele , ideile insinuate acolo sau ce ar vrea el sa transmita. Tzeapa, frate! Pt ca filmul asta nu vrea sa transmita nimic! Vrea doar sa te binedispuna si reuseste 100%. Si trebuie privit cu tovarasii la o bere. Pt ca este un film facut special pt barbati. Si are exact ce-i trebuie: super-gagici, violenta gratuita, ceva lesbianism, “cat-fight”-uri la greu, si arme din belsug. deci ce ti-ai putea dori mai mult de la un film vazut asa, la caterinca cu tovarasii?!

SUPER-ULTRA-MEGA-FUN !! Un film destul de necunoscut publicului larg, dar care merita o soarta mult mai buna, sau macar o mediatizare mai sanatoasa. Pt ce e tare, o comedie neagra la care am ras cu lacrimi, si recunosc, asta a fost o surpriza si pt mine. Sa fiu sincer, ma asteptam mai repede la un film de actiune, ceva, oricum nu la asta. E o mistocareala crunta, si nici n-are cum sa fie alfel, pt ca e un film cu prosti, mai precis unii dintre cei mai varza raufacatori vazuti vreodata pe ecrane. Plasat in Brooklyn, (dupa cum spune si titlul) prezinta strofocarile a trei gasti de infractori, numai unul si unul, care se hotaresc sa jefuiasaca amanetul unei babe demente si pe deasupra si rasista. Primii, doi escroci marunti, care toata viata au trait din mici gainarii, ceilalti niste negrii d-aia “gangsta”, un cliseu total, care oriunde mergeau nu puteau scapa de viata lor ca un clip muzical gen MTV, si ultimii, un frate si o sora rusi, cu un acent deplorabil si numai cacaturi in cap, care cand apareau se facea filmul alb-negru (de suparare, cerd). Si cum ziceam astia se decid sa jefuiasca amanetul ala, numai ca se hotaresc sa merga toti deodata. Si evident ca se intalnesc acolo cu to(n)tii si de aici ce iese, va cam dati seama. Tot filmul se manainca de cur unul pe celalalt, si cand in final se decid sa coopereze, prostia aia luata separat acum se multiplica, unde mai pui ca tocmai atunci isi fac aparitia si doua agente FBI, lesbiene, blonde si bune in draci. Dar nu va mai spun, pt ca filmul merita vazut fiecare secunda. Repet, razi de cazi pe spate. Actorii, cu exceptia lui Masterson si Leon, total necunoscuti, luati de prin televiziune, fac niste roluri demente si joaca in cele mai cretine faze super-seriosi, cu toate ca sunt sigur ca s-au cacat pe ei de ras la filmari. N-ai cum frate alfel, la filmul asta, e facut special ca sa razi, ia la misto toate clisele rasiale si din filmele cu gangsteri si cu planuri si jafuri perfecte. Desi filmul e destul de rar pe net, mai circula si sub numele de “Capers (2008)”. Asa ca faceti rost si vedeti-l.

FIlme din astea facute expres pt a prezenta mizeriile comunismului si realitatile epocii aleia, s-au tot facut (chiar prea multe, in viziunea mea!) si de catre romani, dar nimeni de la noi n-a avut sau va avea vreodata tupeul sa faca un film de genul astuia, indiferent cat de mult ar vrea sa discrediteze perioada. Si nici imaginatia bolnava a lui Balabanov, caci el a scris si scenariul pana la urma. Desi filmul a fost contestat, a fost exclus de la premiile mai importante, multi actori consacrati rusi au refuzat sa-si alature imaginea viz-a vis de proiectul asta, Balabanov a crezut in ideea lui, si a rezultat un film super-tare. Are si umor (negru evident!) , votca la greu si o coloana sonora absolut bestiala!! Un film pana la urma despre decaderea regimului sovietic dar mai ales a indivizilor care traiau in conditiile alea. Un film facut fara absolut nici un personaj pozitiv.Un fiml pt aia cu stomacul mai tare, facut de un super regizor in viziunea mea. Balabanov, un “film-maker” plin de tupeu, cu care, daca as avea ocazia as sta oricand la o bere. Chiar cu riscul de a o platii !

ceea ce e misto la filmul asta e tocmai ca te tine in suspans tot timpul si te pune constatnt sa ghicesti ce naiba vrea soferul sa le faca alora. Si daca m-as apuca acuma sa va dau cel mai mic indiciu, desi imi sta pe limba as strica tocmai elementul asta de care vorbeam. Caci asta face tot filmul. Te tot intrebi ce naiba urmareste ala si abia spre final ajungi sa-ti dai seama. Si inca ceva misto: filmul n-are happy-end. Parca prea ma saturasem ca mai in toate filmele ala raul sau criminalul (depinde dupa caz) sa si-o fure si eroul principal sa salveze situatia (mai ales cand iti dai seama de asta inca de la inceput). Ei binem, aicia e alfel. Aa, si nici soferul ala nu e psihopat sadic insetat de sange, asa cum ne-am fi asteptat inca din deschidere. Practic, aici nimeni nu prea e ceea ce parea a fi. Scenariul e unul original si regia e tot un punct forte, daca tinem cont ca Anderson se afla la debutul regizoral si pelicula n-a beneficiat de cine stie ce fonduri. Gagicile alea ( mai ales Peyton List) joaca bine chiar daca scenariul nu da ocazia dezvoltarii personajelor, parca mai mult ni le prezinta doar. Ca minusuri, poate doar lungimea putin exagerata a filmului, dupa parerea mea puteau fi scoase usor vreo dooj de minute fara sa altereze actiunea, si lumina insuficienta (chiar daca tot filml se petrece noaptea), culorile destul de sterse, asa ca mai toti aia zici ca-s palizi sau bolnavi. Asa ca per total, desi are unele mici scapari evidente de scenariu si e facut cu un buget mic, totusi mie mi s-a parut mai captivant decat mai sus amintitul “Taken”. mai putin comercial dar cu o atmosfera mai veridica si mai captivanta, filmul e un thriller independent care merita vazut, asa, intr-o seara.

Un film politist frantuzesc facut, voit sau nu, “cum se faceau filmele odata“. Adica, “back in the good ‘oll days” cand Alain Delon, Lino Ventura sau Jean Gabin dadeau nastere la povestile alea cu gangsteri, lovituri bine puse la punct, iubiri si familii in numele carora aia isi dadeau la orice ora viata. Sincer, filmul asta mi-a adus mult aminte de “Clanul Sicilienilor”. Seamana mult, si chiar daca nu se ridica la valoarea aluia, mi-a facut placere sa-l vad si sa ma intorc parca in timppt o ora jumate. Povestea aduce mult , dupa cum ziceam cu “Le clan des Siciliens” ala din ‘69, dar transpusa in zilele noastre. SI anume povestea unei familii mafiote de aremni, legaturile dintre ei dar si destinele astora. Jean Reno, aici capul familiei, conduce totul cu mana de fier si isi doreste, dupa ce a pierdut un fiu intr-o confruntare cu politia, ca macar cel de-al doilea fiu sa-i calce pe urme. Numai ca asta, desi participa la toate loviturile date, isi dorea in secret sa se retraga si sa cumpere o proprietate undeva la “campagne”. Evident, alaturi de gagica aia pe care o iubea, si care din nou evident, nu erea de acord cu modul astuia de viata. Asa ca tacsu’ nu privea deloc cu ochi buni pe respectiva si aranjeaza s-o omoare, angajand in sensul astuia chiar pe cel mai bun prieten a lui fiesu. SI povestea se tot complica, ajungand repede in momentul cand nu se mai poate da inapoi. Si peste toate astea, se mai pune la cale si un mare jaf al unui avion incarcat cu valori, undeva la Nisa. Unde sa participe toti, lasand pt moment la o parte tot ceea ce aparent ii despartea. Un final si un “shoot-out” ca in “vremile bune” , fara happy-end dar superb filmat. Cel putin ultima scena, cand fugeau aia cu barcile pe rau incercand sa scape, o sa-mi ramana destul de mult timp in cap.

Unul dintre cele mai asteptate SF-uri ale lui 2009, si totodata unul dintre putinele care chiar se ridica la inaltimea asteptarilor. Si tot apropo de asteptari, trebuie mentionat ca filmul a avut premiera pe ecrane in Romania saptamana asta, pe 23 oct, data la care a aparut deja pe net varianta DVD Rip, cristal trasa, la o super calitate care sincer mi-a depasit asteptarile mai sus mentionate. Asa ca, filmul doar astepta sa fie vazut. Si cel mai bine va fi perceput de catre cine a jucat vreodata “Second Life” , dar mai ales aia care-s dependenti de asta, sa faca un efort si sa iasa macar o ora jumate din joc ca sa vada filmul. Pt ca dupa, o sa-si puna invariabil o gramada de intrebari. Nici n-au cum altfel, pt ca filmul chiar despe asta vorbeste. “When Second Life Becomes First Life!”. Mai precis e vorba despre o societate candva in viitor (evident) in care se inventasera niste roboti care faceau aceleasi lucruri pe care le faceai si tu, dar mult mai bine. Asa ca, se ajunsese ca toti oamenii sa detina cate un robot dinasta, un fel de avatar, si stand pe un scaun in casa il controlau prin puterea mintii , si asta mergea zilnic la munca, in armata, socializa, chiar si futea in locul tau. Si jmekeria cu avatarele astea erea tocmai ca il puteai customiza exact cum doreai, ca in jocul mai sus amintit, ala arata ca un supermodel, avea calitati pe care nimeni din familia ta nu le mai avuse vreodata, agatza gagici prin baruri, pleca in vacante, ce mai, era aceptat dpdv social si asta chiar daca tu ereai un looser gras care nu se misca de pe fotoliu din casa. Dar ceea ce erea mai important, este ca daca avatarul ala murea, tu ca utilizator n-aveai nici pe dracu. Numai ca asta, in curand e pe cale sa se schimbe….

Daca ar fi sa gasesc o parte buna in tot rahatu asta, ar fi ca arata aici tztatze la greu, dar nici asta nu e chiar o calitate, pt ca in doua minute vedeai pe net aceeasi cantitate, si scuteai restul de 78, timp in care puteai face linistit orice alceva. Chiar si uitatul pe pereti pare o optiune mai viabila in cazul de fatza. Macar nu te ofticai. Ca din titlu te asteptai la ceva macar pe jumate funny ca si “The Last American Virgin”, si cand colo e un film enervant facut pt fetite pubere si cu cosuri pe fatza, genul 12-13 anisori, care inca mai dau impresia ca halesc tot ce le zice tacsu, cum ca baietii ar aprecia fetele care se pastreaza pt casatorie. Zic dau impresia, pt ca in realitate umplu Hi5-ul de poze cu soba sau caloriferu in spate. Chiar, cat de copil si de prost poti sa fi ca sa te bucuri la un film dinasta??!!

Un film de doi lei pt copii. Asta este! Acuma, poate o sa se intrebe unii, cum pana mea un film in care s-au bagat doua sute de milioane de dolari, sa vina un bou din Romania si sa zica ca-i de doi lei?! Insa, vorba unui tovaras, “frate, ti se rupe inima, da asa este!” Pt ca din pacate, cam asta e treaba cu filmul de fatza. Un blockbuster full de efecte speciale numai unu si unu, superbine realizate, n-am ce zice la capitolul asta dar cu un story mai mult decat cretin si cu niste personaje asemenea care la randul lor au niste dialoguri de toata jena. Dialoguri, e mult spus, pt ca majoritatea constau in strigate, tipete, clisee sau doua-trei glume de cacat la care cu greu poate rade cineva. Si totusi o gramada de copilasi s-au amuzat, si au ridicat filmul asta in toate topurile posibile. SIngurul top in care ar putea fi pe primele locuri pe bune, ar fi ala cu incasari la boxoffice. Si daca tot vorbeam despre poveste, va zic asa in doua cuvinte: Baietasul ala din prima parte, eternul puber cu nume de salata, Shia LaBeouf e acuma la colegiu, dar se pare ca pastreaza cumva o bucata din cubul ala plin de puteri din precedentul film si isi da seama ca stie si niste hierroglife ciudate din limbajul robtilor alora. Asa ca, transformersii aia rai, Decepticonii, se mobilizeaza sa-l gaseasca pa ala si sa ii fure cunostintele, ca astfel sa poata ajunge sa faca rost de o cheie, cu care sa puna in functiune o masinarie cu care sa distruga soarele. Halucinant, nu?! Pe de alta parte, transformersii aia buni, Autobotii, se unesc sa-l protejeze pa baietasul ala si astfel sa salveze planeta. De ce pana mea sa o salveze, n-am inteles inca nici pana acuma, ca nu ere a lor. Anyway, incepe o lupta intre speciile alea de transformersi, in care la mijloc sunt prinsi (alfel cum?!) oamenii.

Un film care iti arata, vorba unuia ca “viata e complexa si are multe aspecte”. Un film care iti arata ca inainte sa blamezi ar trebui mai intai sa cauti sa aflii toate dedesubturile, ca pt orice actiune exista o motivatie acolo, indiferent daca tu initial nu o poti intelege. Un film care iti arata ca dragostea nu e ceva absolut ci mai degraba e plina de nuante. Si ca banii, clasele sociale, sau cat de mult esti iubit la randul tau, toate astea pana la urma nu conteaza. Dragostea nu alege. Si nici moartea. Un film trist. Dar care te face sa gandesti. Cam atat ar fi necesar sa scriu despre filmul asta, pt ca are un final care te rupe la propriu, la care nu te-ai fi asteptat never, si daca as fi tentat sa spun mai multe, s-ar duce naibii toata placerea vizionarii.

Un film danez care spune povestea adevarata a doi eroi nationali de-ai lor, eroi in lupta de rezistenta de acolo in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Si acuma intrebarea logica: de ce naiba ar interesa pe cineva (in afara de ei ) chestia asta?! Raspunsul e destul de la-ndemana. Datorita demersului cinematografi! Pt ca este un super film, cu o poveste interesanta si plina de suspans, bine regizat si filmat, si realizat cu un buget urias, ce mai, o mostra de cinematografie nordica de mare clasa. In sprijinul afirmatiilor astora, vine si dubla nominalizare la Premiile Academiei Europene de Film, ceea ce , sa recunoastem, nu-i de colo. Povestea pe cat de adevarata, e pe atat de reala, si prezinta destinele a doi luptatori de gherila din grupul Holger Danske, o factiune a rezistentei ce lupta pt eliberarea Danemarcai. Astia doi, Bent poreclit Flammen ca avea parul rosu, si celalat Jurgen, zis Citronen pt ca inainte de razboi lucrase intr-o uzina Citroen, sunt doi dintre cei mai fanatici luptatori din Rezistenta, si sunt portretizati in filmul asta mai mult ca asasini decat ca eroi. Deoarece nu prea credeau ei in puterea sabotajului, astia preferau sa umble din casa in casa si sa omoare pe toti care erau suspectii de colaborare cu ocupatorii nazisti. SI in final, moartea lor a fost la fel de violenta, parca in spiritul vietii pe care au trait-o. Asta e in mare povestea lui Flammen & Citronen, doua personaje pe cat de controversate pe atat de apreciate, si pe care la mult timp dupa moartea lor, in 1951 au fost decorati cu Medalia de Onoare chiar si de presedintele american, pt merite deosebite in lupta impotriva nazismului si a eliberarii Danemarcai. Destul de ciudat, tinand cont de paralela evidenta intre modul lor de actiune si terorismul modern, si mai ales de pozitia SUA viz a vis de asta. Da vorba aia, erau alte vremuri, frate!

Un minus, ar fi, dupa mine ca ala, eroul, frate nu-l vezi sa se antreneze niciodata, si din somn daca-l scoli, se bate, sincer acuma, asta nu maninca, nu bea apa, zici ca-i soldat universal. SI acuma, apropo de “soldat universal” ma intreb daca i-au platit astia drepturi de autor lui Van Damme, ca daca mai tine cineva (in afara de mine ) minte, prin ‘90 Van Damme a scris si jucat intr-un film, “Lionhearth” , care avea identic aceeasi actune fix ca aici. Exact aceeasi, pana si faza aiai cu pariul pus “gresit” din final, totul coincide, de aveam impresia ca ma uit la acelasi film dar cu alti actori. Haidea sa fim seriosi….

Nu sunt impotriva genului astuia de filme, cu adolescenti americani, petreceri, fratzii, colegii, majorete, dar parca nu-mi dau seama, a crescut nivelul de idiotenie al “average teenager”-ului din state?! Pt ca totusi, filme tari de genul asta inca se mai fac, vezi “Fanboys”, “Sex Drive”, “Miss March” (astea asa, doar in ultima vreme). Dar se vede treaba ca trebuie mai mult decat doua glume cu muci ca sa rada omu. Oricum, filmul de fatza e unul facut la norma, de umplutura si lansat direct pe dvd. Si ca sa fac o comparatie, cand scriam asta ma uitam in paralel la mizeria aia romaneasca pe care o dau astia in fiecare vara pe Antena unu, “A doua CAdere a Constantinopolului”, si sincer, chiar am zambit de cateva ori, spre deosebire de “VAn WIlder ” asta, si cu aceasta am spus totul !