bookgirl16

intr-adevar plin de clisee si aducand un pic a 'training day' , 'from paris with love' este un film suficient de antrenant (si de scurt) ca sa nu te plictiseasca insa nu ramai cu multe amintiri dupa ce l-ai vazut. john travolta e amuzant iar 'novicele' jonathat rhys myers e frumusel si te face sa razi cand jumatate din film se plimba cu o vaza uriasa plina cu cocaina in brate.

cei de la un cunoscut saptamanal de "moravuri grele" au salutat filmul acesta pentru ca ne arata ca totusi nu e "ca la noi la nimeni" - flacara violeta care l-a facut pe Geoana sa-si piarda vlaga la ultima confruntare cu Base nu este SF , chiar si Pentagonul crede in ea si investeste bani in dezvoltarea tehnicilor parapsiholgice de razboi. Filmul in sine mi-a placut desi nu as putea sa explic cu exactitate de ce anume. Poate pentru ca este o parodie la adresa armatei americane care vrea sa duca pacea acolo unde nimeni nu o vrea (nici pe pace, nici pe armata americana), poate pentru ca Jeff Bridges si George Clooney isi joaca bine rolurile de 'ciudati' sau poate doar pentru ca este un altfel de film de razboi. Ce mi s-a parut (cel mai ) ciudat la acest film este absenta totala a vreunei replici rostite de un personaj feminin. Dupa povestea trista a sotiei care il paraseste pe bietul reporter pentru editorul cu o singura mana marea aventura este traita doar de barbatii "deosebiti" , inzestrati de armata cu suficiente droguri si de caprele din dotare. Un film care, zic eu, merita vazut.

"the ugly truth" nu este un film care iti va schimba viata; nu i ti va transmite niste perle de intelepciune si nici nu te va ajuta sa ai o relatie mai frumoasa (decat daca te uiti cu partenerul, va amuzati amandoi si petreceti o seara mai placuta impreuna :) ). ce reuseste insa filmul sa faca este sa te amuze copios - protagonistilor le sta foarte bine in roluri comice si replicile sunt istete si intepatoare. Un film perfect pentru primele intalniri - este suficient de romantic pentru domnisoarele care aspira la 'marea iubire' si indeajuns de sarcastic pentru domnii cu picioarele pe pamant .

personajele reale isi 'joaca' in film propria poveste; destul de stangaci, ceea ce sporeste realismul filmului si ii face pe Lori si pe Lali cu atat mai simpatici. Ca experiment cinematografic mi s-a parut unul foarte reusit.

Eu recunosc : imi plac comediile romantice cu tot cu cliseele aferente si deznodamantul clar inca din reclamele de dinainte de inceperea filmului. Motivul corporatistului fara suflet si idealuri inalt spirituale care este coplesit si pana la urma schimbat de bunatatea oamenilor simpli, buni si saraci este fumat de mult iar 'imblanzirea scorpiei' este depasita de la marele Shakespeare incoace. Si totusi filmul e placut, protagonista e simpatica tocmai pentru ca e antipatica foc si personajele secundare din ruralul Wisconsin sunt absolut savuroase. Pana la urma este vorba de o poveste care nu-ti da de gandit si nu-ti schimba viata dar iti lasa un gust placut, caldut si linistit.

Eu nu sunt un mare fan al filmelor lui Tarantino si am avut o oarecare strangere de inima inainte sa ma duc sa vad filmul. Ma speriase in primul rand violenta excesiva din trailer si nici subiectul nu ma atragea foarte tare. Iar filme cu nazisti? Iar razboi? Iar sange in valuri pe dealurile dintr-un stat american impadurit in care e mai ieftin sa filmezi? Ei bine nu a fost doar inca un film violent cu nazisti, condamnand ororile razboiului si intoleranta religioasa ci un mare spectacol in care rolul principal (si as putea spune rolul secolului )il face Christoph Waltz. Brad Pitt are si el o partitura draguta in film dar nu se apropie de generalul nazist, mai maniac si sadic decat toate celalte personaje dar in acelasi timp deosebit de agreabil si amuzant. Cadrele sunt impecabil filmate, muzica este perfecta si toata constructia filmului este ireprosabila. Personajele sunt atat de complexe si bine construite, dialogurile sunt semnificative pana la fiecare pauza incat da de multe ori senzatia unui spectacol de teatru in care tu te afli pe scena. Nu o sa termin apoteotic cu "Tarantino este intr-adevar un mare regizor" in primul rand pentru ca nu sunt convinsa de asta dar "Inglorious Basterds" este un mare film ( si ca dimensiune temporala :) ) si cred ca merita Oscarul cel putin pentru interpretarea lui Waltz, regie si scenariu.