Calin.Andrei

Am plâns tot filmul. E un film care îţi sfâşie inima. Îţi arată concret coşmarul prin care trec nişte bieţi copii cu vârste cuprinse între 4 şi 10 ani,trăind în stradă.

E unul dintre cele mai bune filme vizionate şi am vizionat multe filme. L-am văzut de 3 ori şi nu m-aş plictisi să-l mai văd de 10 ori. Am urmărit filme de groază cu scene dintre cele mai cumplite, cu mult sânge sau cu cei mai urâţi monştri sau creaturi. În filmul acesta nu predomină scenele de genul celor din Hostel de exemplu, dar e primul film la care mi-a fost frică să ies pe hol,în casă,din cameră, în ultimii 15 ani. La toate filmele de groază făcute în ultimii 15 ani nu mi s-a întâmplat aceasta.

E al doilea film pe care -l văd după District 9,având tematica eroului care trece de partea adversă împotriva propriei sale rase. Nu e o idee rea deloc ba din contră,e una de-a dreptul teologică, e o situaţie prin care eu personal am trecut de nenumărate ori, e o idee care se adresează tuturor celor care cred în dreptate,care cred că nimeni nu e mai presus de lege. E ceea ce te face să gândeşti la dilema în care trebuie să alegi între familie şi lege.Efectele sunt bune. Mesajul face trimitere directă la modul haotic în care noi,oamenii,am folosit resursele pământului de-alungul timpului.

E un film bun,merită văzut. Nu înţeleg de la ce vine titlul. Ştiu că în Vechiul Testament , nişte oameni au încercat să construiască un turn prin care să ajungă la Dumnezeu. Binenţeles că turnul s-a dărâmat,iar oamenii şi-au dat seama de nerozia lor. Prin urmare, filmul, probabil,arată că,involuntar,oamenii conlucrează la construirea unui astfel de turn prin patimile lor,greşelile lor,deciziile lor,rele sau bune,unii zidind,alţii dărâmând. În final,turnul se prăbuşeşte şi victimile apar în val. Ce pot să spun în definitiv este că nu am înţeles exact mesajul,dar mi-a plăcut filmul,merită calificativul maxim,e vrednic de Cannes. Momentul care te face să plângi e cel de la sfârşitul filmului în care poliţistul se află faţă în faţă cu acel copil.

În ciuda anului primei vizionări (1993), mă uitam la începutul filmului foarte interesat de tehnologia prezentată şi de ideea originală de a călători în spaţiu,dar sceptic cu privire la ceea ce avea să urmeze. Pe măsură ce evenimentele evoluează, apare o mică tensiune în interiorul tău,care până la final,creşte gradat,creând panică în mintea ta,întrucât ajungi în situaţia de a te pune în pielea persoanei din rolul principal. L-am văzut de vreo 10 ori,şi încă sunt de părere că mai merită văzut.

Când eram mic l-am văzut de peste 10 ori. Rula la cinematografele româneşti,în anii 80,mult timp.Cred că 90 la sută din populaţia României a văzut măcar o dată acest film.În ciuda anului producţiei (1959),în anii 80 era unul dintre cele mai moderne filme.Azi dacă îl urmăreşti,observi cât de slab e în efecte speciale.Dar calitatea intrepretării rolurilor,obiectivitatea reflectată în comportamentul personajelor,simplitatea şi disciplina lor,ridică filmul la un rang mult mai mare decât al altor filme produse în ziua de azi. E un alt film care demonstrează că nu efectele speciale contează în producerea unui film bun,întrucât,o carte dacă o citeşti,de exemplu,nu ai în ea efecte speciale,dar îţi captează atenţia. Din partea mea: nota 10.

Sunt complet dezamăgit să aflu atâtea păreri negative despre acest film.N-oi fi eu mare critic de artă sau absolvent al facultăţii de litere,dar sunt convins că,aşa cum cred eu,filmul reprezintă o continuare de succes a acestei creaţii,nu mi-e frică s-o spun,de artă.Dacă cineva vrea să vadă ceva verosimil n-are decât să urmărească cursuri televizate de astrologie de la Universităţile de prestigiu din U.S.A. Tot sf era şi avionul până a fost inventat.Să urmărească documentare cine vrea,dar aici noi vorbim de imaginaţie totuşi. Absolut nimic nu mi se pare alterat în această franciză,ba din contră,Scott îşi face treaba cu brio.Nu a îmbătrânit,cum cred alţii,ci are mai mult potenţial decât ne putem imagina.Eu aştept disperat cât mai multe continuări la acest film.E o realizare care merită nota maximă.