cotzomin101
Profil nereclamat@cotzomin101
Nu l-am vazut asa ca nu-mi dau cu parerea despre cat de bun sau nebun e. Imi e cam rusine sa recunosc dar le-am vazut pe toate pana acum si pana nu apare pe dvd asta nici ca ma uit la el..caci daca il vezi altfel decat cel putin dvd nu se merita.. Poveastea m-a captivat ..talentul actoricesc ..prea putin..(ar fi cateva exceptii Michael Gambon sau Ralph Fiennes) si ca nu uit de Emma Watson ( frumoasa foc).. Copilul din mine e nerabdator..Nota --mai vedem--
Scenariul este absolut minunat. Chiar de la inceput privitorul isi pune intrebari dar nu trebuie sa astepte pana la sfarsit sa afle raspunsurile. Ele vor veni pe parcurs alaturi de alte intrebari. Chiar nu stiu cand au trecut doua ore, atat de captivant este. Cary Grant are o prestatie de exceptie. Personajul lui da dovada de un umor iesit din comun in situatiile in care se afla. Marele plus pentru acest film este modul in care Hitchcock creeaza o tensiune constanta. Nota 10
De departe favoritul meu dintre filmele lui Hitchcock. Acel Chief Inspector Hubbard este de-a dreptul impresionat. Pare un melanj intre Hercule Poirot si Colombo. De asemenea Grace Kelly este un plus imens pentru acest film. Desi nu o vedem indeajuns , aduce savoare filmului. Scenariu grozav, regie excelenta si , din nou, Grace Kelly . De ajuns pentru 10.
O comedie neagra cu un scenariu destul de simplu. Nu am apreciat-o intr-o foarte mare masura doar pentru ca nu mi s-a parut a fi foarte amuzant sa ingropi si sa dezgropi un cadavru de nenumarate ori. A avut si cateva momente destul de plictisitoare, dar nu indeajuns de multe incat sa renunt la vizionare. Totusi, cred ca e pacat ca Hitchcock nu a regizat mai multe comedii.
De data asta filmul este despre femeia vazuta prin ochii lui Hitchcock. Mereu blonda, mereu o atractie irezistibila pentru barbati si ,intr-un final , umilita. Simpatia pe care o simte privitorul pentru personajul lui James Stewart se muta instantaneu spre Judy Barton. Scenariul nu este tocmai punctul forte al acestui film. Are cateva scapari pe care nu le pot trece cu vederea. Schimbarile prin care trecea Scottie au fost parca prea subite.
Totul pare atat de real si parca privitorul spioneaza la randul lui vecinii fotografului. Si nu-i deloc rau daca tinem cont de faptul ca in aceeasi camera este de multe ori si minunatia de Grace Kelly. Fara ea acest film ar fi fost mult mai sarac din multe puncte de vedere. Scenariul este intr-adevar bine pus la punct si momentele plictisitoare lipsesc cu desavarsire. Ca bonus am gasit cateva replici savuroase ale asistentei plus o prestatie incantatoare a lui James Stewart. Nota 10.
Un film care, la prima vedere pare a fi unul banal , surprinde foarte placut. Cu Zach Galifianakis in distributie m-as fi asteptat la o comedie de pluton. Dar personajul lui a fost de departe favoritul meu. Povestea este una nu foarte complicata dar foarte frumos asezata in pagina. Mi-a depasit cu mult asteptarile, asa ca nota 8.
Un film vulgar, dezordonat dar plin de energie. Toate acele personaje, diferite intre ele din aproape toate punctele de vedere, sunt absolut incantatoare. Mai ales cel al lui Belushi. Nu are replici prea multe, dar este poate cel mai expresiv. Este un eveniment, un spectacol in sine. Filmul te umple de energie pozitiva si nu poate fi decat o placere sa-l urmaresti, caci la sfarsit vei fi doar binedispus. Recomand calduros! Nota 9
Foarte interesant sa-l vezi pe Jack Nicholson cum ii calca pe urme lui Bogart. Si pentru mine a fost chiar mai interesant acest film decat The Maltese Falcon sau The Big Sleep. Nicholson a fost mai aproape de privitor si parca a lasat mai mult sa se vada partea umana a acelui detectiv mai mereu misterios. Un scenariu foarte bine pus la punct , fara momente plictisitoare si captivant de la un capat la altul. Si partea cu intrigile care de obicei se descos la sfarsit nu a fost exagerata. Recomand calduros.Nota 9.
Probabil cel mai bun film pe care l-am vazut in ultima vreme. Povestea prinde imediat si nu te lasa pana la sfarsit. Ed Harris are o prestatie incantatoare (ca de fiecare data) si Colin Farrell mi-a depasit cu mult asteptarile . Surpriza placuta a fost si Alexandru Potocean. Nu si Bucur, care a fost parca invizibil si usor antipatic (pana spre sfarsit, cel putin). Am apreciat si lipsa unor eventuale conflicte (inutile, cred eu) care ar fi putut aparea dupa “adoptarea” tinerei poloneze. Ar fi fost fara sens in acea situatie. Are si multe lacune filmul, fara indoiala. In primul rand , nu pare foarte real ceea ce se intampla acolo. Cum se face ca niste prizonieri din lagar au bocanci in picioare care, culmea, rezista si unui drum de 6500 de km? Cum au supravietuit ei temperaturilor din Siberia doar cu un foc si niste haine? Dar au contat prea putin , pana la urma. Weir a facut o treaba excelenta si in evidenta a iesit curajul si determinarea fara limite a acelor oameni. Nota 9.
Usor iesit din tiparele Bondurilor de pana acum. Daniel Craig este clar diferit de predecesorii lui. Imi aduce aminte oarecum de Transporter-ul lui Statham si, cam straniu, de Dwayne Johnson. Aduce un aer proaspat tocmai prin faptul ca arata ca un spion adevarat, nu e chiar atras de absolut toate femeile pe care le vede si nu-l intereseaza daca martini-ul este amestecat. Desi urmeaza toata acea serie de clisee din filmele cu Bond, este totusi mult mai antrenant si chiar surprinzator in unele momente. Ceea ce spune mult despre un film cu Bond. Nota 8
Dogville se vrea a fi o parabola despre America. O America populata de oameni gelosi, suspiciosi, razbunatori si capabili de acte violente ca violul sau crima. Ciudat totusi, in conditiile in care von Trier nu a vizitat niciodata SUA. Ura lui pentru aceasta tara este chiar palpabila in unele momente. Este un film curajos , usor exagerat si pe alocuri bolnav. Decorul descurajeaza privitorul in prima faza si este nevoie de ceva rabdare, daca nu chiar ambitie, si atentie pentru a intra in atmosfera aceea stranie si intr-un final sa fie prins in poveste. Distributia este una de exceptie dar rolurile nu sunt foarte solicitante. Tonul este unul monoton si chiar plictisitor. Lectia de viata de care vad ca se vorbeste nu am prins-o..si asta poate pentru ca nu exista. Merita vazut dar doar o data. Nota 7
Copie ieftina dupa filmele lui Ritchie..asa mi s-a parut. Lung ca o zi de post, cu niste momente oarecum interesante presarate pe-aici pe-acolo. Finalul si personajul lui David Thewlis au mai salvat cat de cat situatia dar nu indeajuns cat sa nu il consider doar o pierdere de timp. Nota 5
O comedie placuta dar parca prea banala. La un moment dat , cred, ca avea si pretentii sa fie o lectie de viata sau mai degraba despre viata. Nu prea a iesit, zic eu. Ralph Fiennes a fost singurul motiv pentru care am urmarit acest film dar s-a dovedit a fi o mare dezamagire si el. Un rol banal si prea usor pentru ce poate el. Dar, merge si un astfel de film doar pentru relaxare. Nota 7
In momentul sau de apogeu acest film a fost doar plictisitor. In rest, a fost extrem de banal, previzibil si usor stupid. Nu m-a captivat deloc acel personaj al lui Clooney, desi acea atitudine de om misterios si "mereu pregatit" s-ar fi vrut a fi interesanta. Tot filmul este o continua asteptare. Dar se asteapta degeaba caci punctul culminant vine abia dupa ce filmul se termina. Finalul a fost la fel de fara noima ca si restul filmului.Nota 5.
Nu pot sa-l consider decat inca un film de dragoste. Mai grav e ca are in comun mult prea multe cu o telenovela ordinara. Povestea in sine este una fascinanta insa regizorul si ,mai ales, Gena Rowlands si James Garner au cam calcat-o in picioare. Se pare ca dorinta de a obtine rating-ul PG-13 (permite si minorilor cu varsta de cel putin 13 ani sa-l vizioneze) a dus la multe scene neinspirate. Cati copii de 13 ani au dorit sa vada acest film nu stiu, dar nu cred ca a meritat oricum. Situatia o salveaza actorii din "anii 40", ei parca simt acea dragoste nebuna si reusesc sa o si transmita privitorului. Nota 6.
Un film placut, desi are momentele sale plictisitoare. De Niro nu pare foarte solicitat de rol, nici nu era foarte complicat zic eu. Este ,insa, plin de emotie si de adevaruri intalnite in viata fiecaruia dintre privitori. N-am apreciat finalul, mi-a parut prea previzibil si a fost ca o nuca in perete fata de tot filmul. Cred ca era mult mai potrivit daca se incheia dupa scena din spital. Nota 7.
Este a treia ecranizare a romanului cu acelasi nume (I am Legend). Nu le-am vazut pe celelalte doua, asa ca nu ma aventurez in vreo comparatie. Despre acesta n-as avea prea multe d-alea bune de spus. Incepe uimitor de bine, efectele speciale din scena de inceput sunt fascinante plus zgomotul produs de motorul acelui Mustang (la fel de grozav). As putea spune ca acele imagini de inceput pot compensa calitatea indoielnica a efectelor speciale ce vor urma. N-am inteles de ce acele zombii arata toate la fel; palide, fara par si cu putere si viteza iesite din comun. La fel si cainii..fie ca e chiuaua sau Saint-Bernard , tot mari si de aceeasi culoare sunt toti. Nu sunt lamurit nici cum l-a salvat Anna din mijlocul "salbaticilor"; de ce s-o fi ocolit acest amanunt nu stiu. Inca una si gata : Neville transmitea pe toate frecventele AM un mesaj catre vreun posibil supravietuitor (banuiesc nu doar din New York). Acesta din urma ar fi trebuit sa vina pe un pod..dar cum sa ajunga acolo din moment ce toate podurile au fost distruse in scopul izolarii insulei? Am apreciat totusi coloana sonora sau cel putin o parte a acesteia (desi sunt cel mai neavizat in a ma prununta in privinta calitatii unui soundtrack) si anume cele doua melodii ale lui Bob Marley. N-a fost deci o pierdere totala de timp si atentie.
Marlon Brando a demonstrat ca este unul din cei mai mari actori, si doar el putea sa aiba o asemenea prestatie insipida si sa se treaca totul cu vederea. Si e mare pacat , pentru ca Don Juan DeMarco putea fi o comedie reusita si speciala prin micile ciudatenii ale lui Depp. Pretentia de a fi o lectie de viata mi-a parut a fi usor absurda. Este un film despre un pacient cu oarece probleme in a percepe realitatea si partea educationala imi scapa.
Un sitcom placut, usor dar nu foarte original. Prea americanesc pentru gusturile mele. Umorul este pentru oricine, oricand si oricum , cel putin asta am inteles eu din Scrubs.