delfinasu

Am fost si eu aseara la "Furia unui Titan", pentru ca doar unul am vazut - Chronos. Trecand peste alegerea proasta a titlului, au facut un ghiveci din Legendele Olimpului; dupa ce in prima parte au epuizat legenda cu Meduza, careia i-au adaugat pe Kraken, Calibos si Io, in cea de-a doua parte il avem pe minotaur ?! intr-un labirint construit de un Hephaistos (what?!!) deloc respingator ca infatisare, ci avand o personalitate dubla. Au mai adaugat niste ciclopi (?), o himera (?) si o armata de Machai cu doua trunchiuri (??), adica au luat elemente din mai multe legende grecesti si le-au amestecat pana a iesit o tocanita cu de toate; problema e ca, daca scoti elementele CGI nu prea ramai cu nimic... a, iar Kronos nu mi s-a parut mai impunator decat Kraken. Pe Andromeda au incercat s-o portretizeze precum o printesa razboinica si cu toate astea nu apare prea mult in film, iar pe Agenor, fiul lui Poseidon l-au introdus in speranta de a adauga un element comic filmului, numai ca nu prea le reuseste, deoarece scenariul este incredibil de prost, insotit de replici stupide; o data la 5 minute incearca sa analizeze relatia tata-fiu dintre Zeus-Perseu, respectiv dintre Perseu si Helius, numai ca auzim mai mult replici de genul: my father, my son. Helius are doar vreo 10 replici oricum. "Don’t give me the big speech", ii spune Agenor lui Perseu. De fapt scenaristii nu au fost in stare de o replica, daramite de un discurs... Se vede cu ochiul liber faptul ca a fost convertit 3D in post-productie, dar de data asta stiau ca vor face acest lucru, nu ca acum 2 ani, cand au luat decizia cu cateva luni inainte de lansare, cand deja se terminasera filmarile si nu il gandisera in 3D, astfel ca acum avem parte si de una-doua secvente 3D, neimpresionante insa... Muzica e de departe de a conferi filmului o atmosfera epica, fiind destul de slabuta si fata de cea din prima parte. Bubo, bufnita mecanizata din versiunea originala din anii '80, are o aparitie cameo, iar calul inaripat Pegas e mai amuzant decat Agenor printr-o simpla reactie. A, ba chiar si Hefaistos e mai amuzant decat Agenor... iar sarutul de la sfarsit dintre Perseu si Andromeda era previzibil de la inceputul filmului... Ramanem cu un film slabut, pe care nu-l recomand nimanui, mai slab decat Immortals, insa comparabil cu Clash of the Titans de acum 2 ani. Mai mult de 5.3/10 nu pot sa-i acord si asta mai mult pentru Ralph Fiennes si mai ales Liam Neeson. Cei doi cu adevarat titani ai marelor ecrane au decis de altfel un fel de "Let’s have some fun” si au avut roluri mai importante de aceasta data, nu cameo ca in prima parte.

Cel mai scurt si cel mai slab din seria Die Hard. Are bile negre cu duiumu': un scenariu scris pe genunchi probabil in vreo 2 zile, cu replici groaznice fara umor, unele chiar repetitive (Jesus! I'm on vacation! Jesus! I'm supposed to be on vacation!), prea multe explozii fake, CGI-zate, prea multe masini (Merzane multe; probabil ca au avut un contract) distruse (unele, convenabil, cu portierele deschise), personaje negative slabe (unde esti tu, Alan Rickman?!), toate sub bagheta unui regizor groaznic (propun pentru John McTiernan ca si pedeapsa alternativa la detentie, sa vizioneze acest film de vreo 3 ori! cred ca ar fi suficient). John McClane si fiul cad prin zeci de geamuri si nu au nici macar o mana, un sold sau un picior fracturat! Pana si Iron Man ar fi suferit niste avarii serioase... in schimb, petele de sange de pe fata lu' fi-su si chelia lui Bruce isi tot schimba pozitia, dar mereu sunt estetice. Ce sa mai adaug? Daca ma mai gandesc, gasesc o gramada de discontinuitati, de gauri in scenariu, de lucruri care nu au nicio legatura cu Die Hard. Am fost dezamagit. Ma asteptam macar la 97 de minute de brainless entertainment, la un popcorn movie, dar am avut parte de un film penibil, de un gol zgomotos fara fond.. Ramanem cu un film slabut, pe care nu-l recomand nimanui, nici macar fanilor seriei Die Hard. Daca as fi vrut sa fiu exigent, nu merita mai mult de 4.6/10, dar de dragul vremilor apuse, ii dau un 5.0/10. Desi ma gandeam la un pios RIP pentru aceasta franciza, se tot zvoneste ca se incepe lucrul la o a 6-a si ultima parte a seriei... Sper sa invete din greselile de la DH5...

Regia este excelenta, Ben Affleck pare a fi mai bun regizor decat actor. Mi-au placut foarte mult The Town si mai ales primul film regizat de el - Gone Baby Gone, dar Argo a devenit preferatul meu, intrucat a stiut sa recreeze atmosfera din acei ani si nu numai. Scenariul creeaza un suspans cum de mult nu am vazut si chiar daca finalul este intuit chiar si de cei care nu s-au informat in prealabil, este extrem de inteligent si foarte captivant deoarece se bazeaza pe o intamplare reala - criza ostaticilor americani din Teheran in 1979-1980. Ideea in sine cu filmul SF fals dusa pana la capat cu acele story board-uri "traduse" si povestite in aeroport, mi s-a parut ingenioasa si originala, iar faptul ca s-a petrecut in realitate, ii confera si o doza de "nebunie". Pana la urma doar o asemenea idee geniala ar fi putut reusi fara victime sau alte incidente. In plus, mi-a placut ca au fost obiectivi si au precizat ca americanii nu au fost deloc mielusei, avand un rol important in decaderea si asuprirea poporului iranian, fapt care explica intrucatva ura aceasta a iranienilor fata de americani. Replicile rostite de John Goodman si Alan Arkin sunt foarte amuzante si pica exact la momentul oportun, in caz contrar ar fi fost un film extrem de dramatic si greu de vizionat cap-coada fara aceste momente care sunt precum sarea si piperul si au rolul de a-i mai detensiona pe spectatori si a le aduce zambetul pe buze. In mod surprinzator replica cea mai celebra din tot filmul suna chiar mai bine adaptata in limba romana - Sa te... spArgo! Muzica mi s-a parut destul de potrivita, desi nu a iesit in evidenta. Bile albe primesc si editarea, imaginea, scenografia, precum si bonus-urile de la genericul final - poze ale personajelor reale de atunci; lumea nu mai vroia sa plece din sala la final, stand in picioare cu ochii pe ecran, doar-doar mai aflai si alte amanunte interesante cu referire la ce s-a intamplat in realitate. Am lasat mai bine de 5 zile sa treaca de la vizionarea filmului, pentru a nu scrie un review sub influenta primei vizionari, sa nu ma aventurez in epitete bombastice gratuite si am tot incercat sa ma gandesc la ce bile negre are si nu am gasit in acest rastimp decat doua trase de par: parca putea sa fie putin mai lung, plus ca am inteles din ce am mai citit intre timp ca pana la urma canadienii au avut un rol mai important decat cel prezentat in film. Nota mea: 8.45/10. E chiar mai bun decat ma asteptam... Pot sa zic ca mi s-a parut cel mai bun film al acestui an, cel putin pana acum. Il recomand tuturor celor care vor sa vizioneze un film inteligent, cu sanse la Oscaruri, un thriller palpitant, tensionat, insa cu destule momente amuzante insotite de replici perfecte, care dau in ciuda subiectului greu si dramatic, o doza de "feel good" cu care ramai vreme indelungata dupa vizionarea lui. Asada aviz cinefililor adevarati: exista pe ecrane si o alternativa la The Twilight Saga: Breaking Dawn - Part 2 sau Skyfall...

Desi nu beneficiaza de niste Bond girls memorabile, are cateva hibe in scenariu (lantul de pe tren, metroul fara calatori etc.) si anumite personaje trebuiau sa aiba mult mai multe minute pe ecran, Skyfall reprezinta un nou suflu, o schimbare de generatii, pare un reboot pentru seria James Bond. Noii actori, Ralph Fiennes, Ben Whishaw si Naomie Harris, s-au achitat bine de partitura si abia astept urmatorul Bond cu ei! Avem cateva trimiteri, deloc subtile, la filmele mai vechi, doar sarbatorim jubileul anul acesta ;) Javier Bardem a fost un villain interesant, chiar daca nu a fost folosit la adevarata lui valoare. Ce sa mai spun de mult mai experimentatii Judi Dench, dar si "episodicul" Albert Finney? Cat despre Bond, James Bond, ce as mai putea adauga? Mi-aduc aminte cand fanii il ridiculizau pe Daniel Craig atunci cand a fost ales de producatori sa-l interpreteze pe celebrul agent 007, ii spuneau James Blonde :) si vroiau sa boicoteze premiera de la Casino Royale. Mi se pare un rol croit perfect pentru Daniel Craig, care a intrat de minune in pielea personajului si i-a adus chiar si cateva imbunatatiri. Nu degeaba a mai semnat pentru inca doua filme. Regia mi s-a parut extrem de buna, genericul de inceput a fost senzational, locatiile si efectele speciale au fost nemaipomenite, asa ca inteleg si de ce multora li se va parea un film foarte bun, dar personal nu il vad capodopera. 7.35/10 este o nota corecta pentru un popcorn movie potrivit de toamna. Este clar mai bun decat Quantum of Solace. Fata de Casino Royale are un minus la capitolul emotie si plusuri la partea tehnica. Il recomand tuturor fanilor Bond, dar si celor care vor un film de actiune bun. Altul mai bun deocamdata nu este pe ecrane.

Brave mi s-a parut cea mai buna animatie a acestui an, cel putin pana acum. Este peste Happy Feet 2, Madagascar 3 sau Ice Age 4 la toate capitolele. Se aseamana putin cu Brother Bear, insa este cu mult diferit de acesta. Regia este excelenta, animatia este aproape de perfectiune (uitati-va numai la parul roscat al Meridei - se pot scrie pagini intregi numai despre el...); scenariul contine o poveste emotionanta, cu talc, ideal de vizionat in cuplul mama-fiica; muzica mi s-a parut foarte potrivita cu 3 cantece integrate perfect; personajele sunt comice si suficient conturate, inclusiv cele secundare, de la tripletii cei zglobii la calul Meridei si petitorii aproape caricaturizati; vocile sunt foarte bine alese, cu accente scotiene ce-i confera un anumit farmec povestii plina de magie. Aveti parte si de un BONUS la inceputul filmului - un scurt-metraj simpaticut intitulat La Luna. Parerea mea este ca regizorii si scenaristii si-au facut treaba extrem de bine si nu m-as mira sa fi pastrat multe alte momente pentru un Brave 2, mai ales ca senzatia care iti ramane la sfarsit este ca filmul putea fi chiar mai lung, fara sa se fi pierdut din calitate.

Fiind un fan al seriei, am avut asteptari destul de mari, motiv pentru care am iesit putin dezamagit din sala de cinema. Speram ca Scrat sa beneficieze de o durata de timp macar la fel de indelungata ca in ultimul Ice Age. Din pacate si umorul e cam diluat si devine cam repetitiv de la o parte la alta a seriei, iar scenariul este bunicel, mai bun decat ma asteptam dupa un trailer slabut, insa nu are niciun twist, totul fiind liniar si previzibil. Singurele puncte bune sunt Buni, care este memorabila si nu numai datorita farmecului vocii actritei Wanda Sykes si animatia fara cusur, foarte atenta la detalii. Uitati-va doar la blana, vant, iluminare etc. si veti remarca la ce progres incredibil s-a ajuns in doar cativa ani. Daca nu credeti, vizionati inca o data primul Ice Age. De remarcat sunt si Scrat intro, "sirenele", Scratlantis, precum si momentul muzical de la inceputul genericului final. Acolo am aflat si ca vocea gorilei-capitan Gutt/Maţ apartine micutului Peter Dinklage. La inceput beneficiati si de un BONUS: un scurt metraj cu Maggie Simpson. Per total este undeva mai jos nitel decat Ice Age 3, la care am ras mult mai muuult, si putin peste Ice Age 2. Cel mai bun ramane in continuare primul si nu doar datorita originalitatii, ci si deoarece a fost mai emotionant, deh copilashu' a fost motivul principal... Este mai bun decat Madagascar 3 si Shrek 4, dar aveam pretentii mult mai mari de la aceasta animatie. In primul rand sa rad mult mai mult... Nota mea: 6.9/10. Cred ca partea a cincea, daca se va face, va trebui sa contina ceva extraordinar, ca sa ma mai atraga la cinema... totul tine de scenariu, in primul rand, de ideea initiala, de personajele secundare... Il recomand insa fanilor lui Sid, Diego si Manny si/sau ai lui Scrat, unul dintre cele mai amuzante personaje secundare de cand ma uit eu la animatii :) deh, copilashu' din mine... Un sfat pentru parinti: daca aveti copii mititei, care nu stiu sau nu pot sa citeasca rapid, va recomand sa vizionati versiunea dublata. Daca nu, atunci veti putea sa va bucurati si voi alaturi de copii de vocea bunicii lui Sid ;)

O ultima felie de "placinta americana", cu de toate, la fel de savuroasa precum prima, destul de condimentata si de aceasta data. Inceputul si sfarsitul (imediat dupa inceperea afisarii genericului final) sunt antologice, insa si pe parcurs avem cateva secvente comice in genu' si spiritu' unui film din seria American Pie. Si pe mine m-a bucurat faptul ca au aparut toate personajele importante din prima parte, totusi Stifler "fura" aproape toate secventele comice, lui Jim ramanandu-i doar vreo 2-3 "solo". Asadar il recomand fanilor seriei, dar mai ales tuturor celor care au apreciat primele doua parti. Filmul va fi gustat chiar mai bine de catre cei care au serbat 10, 20 de ani de la terminarea liceului sau a facultatii si ar fi haios de vizionat in grup la o astfel de reuniune de anul acesta. In mod normal deoarece am primit ceea ce ma asteptam, nici mai mult, nici mai putin, i-as fi dat un 5.9-6/10, dar pentru ca mi-a atins o coarda sensibila si intrucat nu m-a dezamagit, ii mai acord juma de punct. Asadar 6.4-6.5/10, fara remuscari. PS: pe langa mama lui Stifler, mai apare mama unui personaj principal ;)

"Cel mai asteptat film al anului", asa cum a fost marketat in Romania, nu mi se pare deloc o capodopera. Eu nu pot sa-i acord o nota mai mare de 6.2/10 si asta cu indulgenta. S-a dorit o combinatie intre 1984, Battle Royale si The Running Man (plus Survivor) si a iesit o apa de ploaie care nu m-a impresionat cu nimic bun. Parca ma uitam la un documentar despre supravietuire pe Discovery, cel cu Bear Grylls... Scenariul are replici slabute, este destul de previzibil si plin de goluri, care probabil sunt acoperite de romanul prestigioasei Suzanne Collins, pe care recunosc insa ca nu l-am citit, asa ca analizez strict filmul de fata. As fi dorit sa prezinte mai mult saracia din districtul 12 si mai pe larg diferentele dintre districte. Relatia dintre Katniss si Gale, de dinainte de jocuri, nu a fost tratata suficient. Personajele sunt schitate mult prea sumar, mai ales cele secundare, astfel ca moartea celor de la inceput nu valoreaza prea mult in ochii spectatorilor, deoarece nu apuca sa se ataseze de ele; parca erau "carne de tun"...in plus, puteau sa creioneze un dictator mai de temut. Povestea de "dragoste" este prezentata ca avand un inceput "foarte romantic", insa mi s-a parut destul de neconvingatoare. Muzica este destul de prost aleasa in doua momente importante. Filmul mi s-a parut mult prea lung (se puteau taia lejer 30 de minute), lent si cu secventele de "lupta" descrise la minim, probabil pentru a nu fi interzis celor sub 18 ani. Singurele lucruri bune mi s-au parut actorii, care insa au lucrat cu materialul "clientului". M-a impresionat Jennifer Lawrence (dar nu e prima data si stiam ca are potential de actrita de viitor), dar si Josh Hutcherson a facut o treaba bunicica. Ramane insa dezamagirea faptului ca regizorul ar fi putut face un film de referinta, mai intunecat, presarat cu multe metafore. E clar ca putea iesi un film muuult mai bun, asa ca il recomand doar fanilor cartilor... Rezultatul de fata este nesatisfacator in ceea ce ma priveste. A iesit mai bun decat Twilight, dar mai slab decat John Carter (care nu a beneficiat de un marketing de calitate). Cei de la Lionsgate au reusit totusi sa creeze din The Hunger Games un fenomen, stabilind recorduri peste recorduri, neimaginate la inceputul anului, punand astfel piatra de temelie pentru o franciza la care vor mai urma 3 filme cu incasari cel putin la fel de mari, o serie ce va concura de la egal la egal cu Twilight Saga, cel putin din punct de vedere al profiturilor. Sper sa invete insa din greseli si urmatoarele filme din serie sa iasa mai decente.

Martin Scorsese, care are si un cameo in film la care daca vei clipi risti sa-l pierzi, a dorit sa transpuna pe marele ecrane romanul The Invention of Hugo Cabret al lui Brian Selznick, intr-o scrisoare de dragoste pentru filme si o pledoarie pentru conservarea (si restaurarea) lor, lucru de care se ocupa in mod activ in ultimii peste 20 de ani prin fundatia lui. A iesit un film deosebit (pe care il notez cu 8/10), chiar daca i se pot imputa o durata destul de lunga insotita de o mica lentoare si scene previzibile.Rezultatul este destul de bun tehnic vorbind, insa desi este despre magia filmelor ii lipseste tocmai acea magie pentru a fi gustat si apreciat la adevarata lui valoare de oricine. E un clasic exemplu de film pe care criticii si cinefilii il pot adora, iar audienta obisnuita il poate ignora fara pic de vinovatie, in frunte cu copiii care sperau sa fie un film de aventuri. Trebuie sa adaug ceva si despre 3D, deoarece l-am vazut sambata trecuta la unica lui proiectie in Romania: au fost cateva secvente largi, filmate in profunzime, in gara din Paris, unele la ceasuri si inca alte doua-trei minore, care insa nu m-au impresionat asa de mult precum speram. Per total din punctul meu de vedere The Artist, desi este intrecut la anumite capitole, repet tehnice, de catre Hugo, a meritat mai mult Oscarul pentru cel mai bun film, pe buna dreptate, avand in plus acea magie, actori superbi, expresivi, regie pe alocuri geniala cu cadre inventive, muzica excelenta, scenariu care nu plictiseste si costume de nota 10. Sorry, Marty! Next time...

Ma asteptam la un film ceva mai deosebit avand in vedere bugetul urias de $250M pe care Andrew Stanton l-a avut la dispozitie. In plus, are dezavantajul de a se fi lansat prea tarziu, dupa Star Wars si Avatar, filme care s-au inspirat din opera lui Edgar Rice Burroughs, scriitor care va ramane insa in constiinta cititorilor ca fiind "parintele" lui Tarzan. "A Princess of Mars" a fost baza de inspiratie pentru George Lucas, iar James Cameron a dus TOTUL la un alt nivel, astfel ca pretentiile noastre odata cu trecerea timpului au tot crescut si cresc in continuare. Din pacate ca si spectator, primesti o poveste deja-vu de prea multe ori, cu foarte putine momente de umor, personajul cel mai amuzant fiind unul CGI - Woola, cainele martian loial si luptator. Totodata ai senzatia ca anumite secvente de lupta sunt cam haotice si unele momente sunt plictisitoare. Trec minute bune pana eroul ajunge pe Marte si abia dupa ce se intalneste cu printesa simti ca incepe actiunea cu adevarat, motiv pentru care filmul pare destul de lung - tine totusi peste 2 ore. Nu pot trece cu vederea peste Lynn Collins, o printesa razboinica cu muschiuleti la picioare si maini, dar care emana destula senzualitate, inteligenta si feminitate, dar si indemanare in ceea ce priveste manuirea sabiei. Si Taylor Kitsch, pe care l-am remarcat in X-Men: Wolverine, face o treaba buna in rolul principal, chiar daca aduce putin cu un Prince of Persia. Raman totusi multe personaje secundare insuficient dezvoltate, in frunte cu cele interpretate de Mark Strong si James Purefoy. 3D-ul nu aduce niciun plus povestii, desi ar fi trebuit sa contribuie din plin, mai ales la anumite secvente de actiune. Anumite cadre si unghiuri de filmare sunt prost alese. Nici muzica nu accentueaza un film ce s-a dorit a fi de proportii epice. Avem totusi o planeta Marte destul de interesanta, avand la baza cadre din Utah accesorizate cu elemente CGI diferite pentru fiecare dintre cele 3 civilizatii. Nu am avut insa senzatia ca li se va intampla ceva rau eroilor principali nici macar pentru o clipa, motiv pentru care nu am simtit niciun fel de emotie, niciun tremur. Filmul nu a avut suspans, fiind destul de previzibil. Eroul o salveaza pe printesa si ramane cu ea. O poveste clasica, dar care pana la sfarsitul iminent si fericit, nu a avut niciun twist remarcabil. Filmul nu e totusi un fiasco total in adevaratul sens al cuvantului, dar nici un clasic. Ramai cu un gust amar de ce-ar fi fost daca acest film s-ar fi lansat inainte de Star Wars, avand insa la dispozitie tehnologia de acum. Fascinatia dezastrului, a esecului, este mai mare decat cea a succesului, motiv pentru care acestui film i s-a cantat prohodul cu luni bune inainte de lansarea oficiala. Totul s-a datorat marketingului celor de la Disney, ce s-a dovedit total ineficient si neinspirat, cu greseli capitale de-a lungul timpului, nereusind sa puna accent macar pe putinele atuuri ale filmului, un film care insa nu este o capodopera. Mai degraba unul destul de slabut. Segmentul tinta pentru acest film il vad compus in principal din baieti de 11-15 ani, public care il va aprecia mai mult decat mine. Eu nu pot sa-i dau mai mult de 6.4/10.

Am fost asa de socat de Ghost Rider 2, incat nu mi-am revenit minute bune dupa ce s-a terminat. Nu-mi venea sa cred pe ce am dat banii... Din aceasta cauza am si amanat recenzia. Totusi trebuie sa fiti avertizati. Este un film recomandat tuturor celor care apreciaza un amalgam de replici penibile, un scenariu scris la repezeala pe genunchi, secvente care scartaie din toate incheieturile, plictisitoare, fara pic de suspans si mult prea putina imaginatie inclusiv la efectele 3D. Este cel mai prost film pe care l-am vazut in ultimul timp. Ba chiar am atipit cateva secunde la el. De mai multe ori vroiam sa ies din sala de cinema, insa am ramas tot sperand sa se intample ceva. Acel "ceva" a lipsit, iar genericul final a tot intarziat sa apara. Merita Zmeura de Aur la multe categorii, inclusiv la cel mai prost actor in rol principal. NU ma asteptam ca Nic Cage sa decada pana la nivelul lui Steven Seagal. Primul Ghost Rider pare o capodopera pe langa acest film. Pana si Crank 1 si chiar 2 sunt cu doua-trei clase peste. Nu cred ca pentru romanii implicati in productia acestei pelicule va insemna un punct de referinta in CV-urile lor acest sequel insipid. Ah, sa nu uit, daca-l veti downloada ilegal, aveti sanse sa dati de necuratu', care poate lua forma lui Jerry Springer - singura replica memorabila si motivul pentru care ii dau nota 3 si nu 2. Din 10.

Ar fi trebuit sa fie o comedie sau o drama romantica, originala, PERFECTA pentru Valentine's Day sau Dragobete, pe care sa o recomand tuturor cuplurilor foste, viitoare sau existente. Din pacate nu este asa, ci avem parte de exemplul clasic de asa NU. Multi vor crede probabil ca este vorba de o noua ecranizare dupa vreo carte de-a lui Nicholas Sparks, insa vor da peste o drama ascunsa dupa sintagma "inspirata dupa un caz real", cu clisee peste clisee, fara chimie intre actorii principali, cu un scenariu demn de filmele pentru televiziune, cele din seria "Harlequin". UN CHIN pentru iubitorii de filme romantice DE CALITATE. Si asta v-o spune cineva care a pariat pe el pentru mogul de multiplex si conteaza pe acest ultim as din maneca pentru victorie. Pacat, este la o distanta de ani-lumina de The Notebook, in care a jucat tot Rachel McAdams. Aici insa se vede diferenta de varsta intre ea si actorul principal, in defavoarea ei. Culmea e ca Channing Tatum a jucat destul de credibil. Sam Neill a fost bunicel, iar Jessica Lange a fost o prezenta chinuitoare pe ecran, deoarece mie mi-a ramas intiparita imaginea ei sexy de demult si nu a imbatranit frumos precum Sophia Loren. Ce-ar mai fi de spus? 2-3 melodii bunicele, 2-3 secvente amuzante, printre care si fundul lui Tatum, aviz spectatoarelor si... cam atat! Nu prea ramai cu cine stie ce de pe urma acestui film, fara magie, previzibil cap-coada, cu multe secvente deja-vu din alte filme de acest gen. Poate doar cu insatisfactia ca se putea face un film mai bun cu acei actori, dar cu alt scenarist si poate si alta idee de baza. 50 First Dates mi s-a parut mai reusit decat acesta. Sunt atatea alte filme mai bune de Dragobete (din cele mai vechi, care merita revazute) incat nu merita sa aruncati banii pe acest film... Mie personal mi s-a parut un film SLAB, de nota 5.2-5.3/10. INSA in urma succesului INCREDIBIL peste Ocean, probabil ca vom avea si multi romani in salile de cinema, mai mult de curiozitate. Astept si alte pareri.

Secventele in care cei doi agenti CIA "isi pun piedica" unul altuia pentru a o cuceri pe "domnita" reusesc sa te binedispuna din plin si iesi de la film cu zambetul pe buze. Am precizat "domnita" deoarece Reese Witherspoon face un rol bun, dar as fi preferat o "domnisoara" mai tinerica, nu mai in varsta decat pretendentii, una pe masura lui Chris Pine si a lui Tom Hardy. Ce ati fi zis de Jessica Biel? Cu cateva secvente de actiune in plus, un rol mai important pentru Til Schweiger si putin mai mult suspans, putea iesi un film chiar memorabil. Per total NU e cel mai bun film al lui McG, dar e un romantic action comedy binevenit pentru o zi friguroasa de iarna sau pentru un date-movie de V-Day sau D-Day (Valentine's Day sau Dragobete). Oricum, un film mult mai antrenant si mai plin de viata decat un The Vow posomorat, fara magie si lipsit de orice sclipire. Ii acord un 6.3-6.4/10 si sunt convins ca in urmatoarele saptamani va fi comedia cea mai discutata, chiar pana la American Reunion.

Incep prin a spune ca NU e un film de vazut cu prietena, cu mama, viitoarea iubita sau cu familia. Filmul este interzis spectatorilor sub 18 ani si sunt motive suficiente pentru asta. Chiar daca fata de varianta suedeza, mie mi s-a parut mai potolit la capitolul violenta, este mult mai nonsalant la capitolele sexualitate si nuditate. Spectatorii au comentat pe alocuri, au chicotit la anumite secvente, au apreciat razbunarea hackeritei punkiste si tatuate si... cam atat. Versiunea lui Fincher este mai usor de urmarit, nefiind haotica precum cea suedeza, are incorporata o doza mai mare de "artistic" - incepand de la imagine, continuand cu editarea si terminand cu muzica. Este o placere sa privesti si sa asculti. Distributia mi s-a parut foarte bine aleasa: in frunte cu Daniel Craig (perfect), Stellan Skarsgård, Christopher Plummer, Robin Wright si Joely Richardson. In ceea ce o priveste insa pe Rooney Mara, parerile vor fi impartite. Pe alocuri isi face treaba destul de eficient, este chiar mai sexy si pare si mai inteligenta decat Noomi Rapace, insa per total mi s-a parut mult mai potrivita actrita suedeza pentru acest rol, care a intrat mai bine in pielea personajului, un personaj destul de controversat, introvertita, bisexuala, violenta, inteligenta, vulnerabila, timida, razbunatoare si lista poate continua... Per total, desi Fincher este foarte meticulos si face treaba buna, schimba si nitel finalul fata de cel suedez (si din carte, din cate am inteles), iese un film care merita vizionat o data si-atat. Nu simt nevoia sa-l revad precum alte filme vizionate in ultima vreme. Asta nu inseamna ca acest film nu va strange cateva nominalizari la Oscar si ca nu-s curios sa vad cum se vor descurca Fincher si Rooney Mara in continuare cu urmatoarele doua parti, mai ales ca variantele suedeze m-au adormit de-a dreptul, neridicandu-se la valoarea primei parti.

Din pacate producatorii, regizorul si scenaristii au vrut sa mai stoarca lumea de bani, in urma succesului primei parti. In ciuda animatiei 3D destul de reusita, a unor momente muzicale potrivite, a doua personaje secundare noi amuzante (Sven si mai ales Will the Krill), este un film mediocru in comparatie cu primul, care a fost foarte foarte bun. A doua parte abunda in melodii (si are si Romania un reprezentant, e o melodie celebra in "svendeza"), mult prea multe si astfel copilasii ajung sa se plictiseasca pe alocuri. Ramane un film "forgetable", care ar fi trebuit sa se lanseze direct pe DVD... Recomand familiilor cu copii sa se duca la Arthur Christmas sau Puss in Boots daca nu le-au vazut.

Aveam asteptari mult mai mari de la acest film data fiind distributia alcatuita din nume sonore, insa abia daca am zambit de 2-3 ori. In rest, am fost dezamagit de un scenariu previzibil, tras de par pe alocuri, cu cateva goluri in puncte importante si muuulta plictiseala. Pacat! Eu va recomand Ocean's 11, un film mai vechiut, dar mult mai inteligent.

Pe alocuri este chiar mai bun decat primul. De data aceasta Sherlock are un adversar redutabil - profesorul James Moriarty - interpretat cu multa carisma de Jared Harris. Robert Downey Jr. si Jude Law fac un duo imbatabil, iar Guy Ritchie insista destul de mult pe anumite secvente stilizate. Scenariul este destul de inteligent si contine multe replici pline de umor britanic si nu numai, dar si cateva secvente de "ce-ar fi (fost) daca?" La minusuri notez si eu disparitia prematura a personajului Rachelei McAdams, o Noomi Rapace nefolosita la capacitatea ei maxima si un personaj secundar spumos, dar prea putin dezvoltat, in persoana lui Mycroft, fratele lui Sherlock, interpretat cu nonsalanta de Stephen Fry. Il recomand tuturor celor care doresc un film care sa-i binedispuna si nicidecum celor care nu vor sa vada un Sherlock Holmes "modern", diferit in mare parte de personajul lui Arthur Conan Doyle. Aviz "criticilor" de mai jos ;) The End?? Eu cred ca NU :)

Brad Bird a avut o misiune aproape imposibila de a resuscita franciza, insa i-a reusit din plin. A realizat unul din cele mai bune filme de actiune al ultimilor ani. Chiar daca i se pot imputa un scenariu slabut si personaje negative insuficient dezvoltate, este un popcorn movie cu de toate: multe secvente pline de adrenalina, desi unele cam trase de par (cam ca in Knight and Day), un Simon Pegg responsabil cu dozele de umor, gadgeturi de ultima generatie, masini ultimul racnet (oare cati bani le-o fi dat BMW?), un cat-fight intre doua femei superbe si locatii exotice. Vom vedea daca seria va continua cu Jeremy Renner in rolul principal, desi Tomitza parca are 35 de ani, nu se apropie cu pasi repezi de 50. Cireasa de pe tort este segmentul Dubai, cu furtuna de nisip, dar mai ales cascadoriile lui Tom Cruise de pe Burj Khalifa (cea mai inalta cladire a lumii), secventa care merita vizionata la IMAX si la care mie unu' mi-au transpirat mainile, desi stiam ca este legat cu multe cabluri. Il recomand pentru o vizionare tuturor pasionatilor de filme de actiune sau fanilor lui Tom Cruise.

Este un film cu un scenariu inteligent, amuzant si emotionant deopotriva. Daca v-a placut The Polar Express, dar doriti sa radeti mai mult, filmul de fata este o alegere buna. Si nici nu e o surpriza, fiind vorba de compania care a creat Wallace & Gromit sau Chicken Run si care la anu' va lansa The Pirates! Band of Misfits. Daca v-a placut Puss in Boots, dar doriti si putina emotie, va recomand cu caldura Arthur Christmas. Per total are personaje secundare dezvoltate mai numeroase si mai haioase decat "Motanul incaltat", iar inspre sfarsit daca nu esti "tare", este posibil sa termini filmul cu lacrimi in ochi. Nu este un film care sa se ridice la valoarea lui How To Train a Dragon sau Shrek, dar aduce putin cu Meet the Robinsons, in ceea ce priveste acordarea unui rol important familiei. Cu siguranta il vom vedea in urmatorii ani destul de des pe la TV in ajun de Craciun.

Chiar daca i se pot imputa un scenariu slabut si previzibil, cu putine personaje secundare suficient dezvoltate, efecte 3D aproape inexistente si nu degaja emotii precum Kung Fu Panda, Shrek 1 si 2 sau How To Train a Dragon, Puss in Boots este un film pe care-l recomand tuturor copiilor, adultilor cu suflet de copil si posesorilor de pisici, deoarece este entertaining, iti va crea destula buna dispozitie atat prin replicile haioase, secventele amuzante si aluziilor la anumite filme, cat si datorita vocii fermecatoare a lui Banderas.