dikaion

S-ar putea sa aveti o revelatie uitandu-va la acest documentar, iar daca sunteti si putin deschisi s-ar putea sa va schimbe viata. Eu imi propun sa-l vad macar o data pe an.

Mi-a placut mult filmul asta; asa simplu cum e, e complet. Povestea e tensionata, abordarea subiectului m-a impresionat, mai ales ca se pune accentul pe psihologic si nu mai este nici "perdeaua" comunismului care sa-l acopere ca in alte filme romanesti actuale. Pe de alta parte, filmul tinde sa iasa pe alocuri din curentul minimalist (mai ales prin personaje) si dezvolta mai amplu acea realitate dura si "mizerabila". Nota 10 (cu un punct sau doua pentru debutanti). Si inca ceva, merita vazut la cinema.

Tarantino spune ca e filmul lui preferat din ultimii 20 de ani. Asta ca sa stiti la ce sa va asteptati. E un film facut intr-un stil pur japonez. Daca nu sunteti obisnuiti cu asta, probabil ca nu o sa va placa. Ideea filmului e curoajoasa si interesanta. E genul de film care nu se va face niciodata in America. Nu se poate compara nici macar cu Kill Bill. Sunt sigur ca daca vor face remake-ul din 2011 il vor "cosmetiza" putin; nu stiu daca va fi un lucru bun. Deocamdata ii dau nota 8.

Eu zic sa nu va mai uitati la trailer (in general si la filmul asta in special). Daca scrie Scorsese pe el, de ce va ma trebuie un trailer sa vanda filmul? Si e un film foarte bun, cu DiCaprio jucandu-si rolul magistral ( a doua performanta dupa The Aviator, dupa parerea mea), cu o actiune bine inchegata in ciuda celor 138 de minute si o poveste interesanta. Nu va asteptati la un Scorsese clasic. Cel mai mare plus il constituie insa tot Martin, foarte bine cunoscut atmosfera pe care o creaza in filmele sale. Nu face exceptie nici aici, unde mentine pe tot parcursul filmului o tensiune de abia mai stai pe scaun, fara sa-ti tranteasca o imagine surprinzatoare dupa fiecare colt, de obicei insotita de un sunet asurzitor (cum se face in multe filme astazi din lipsa de idei). E un suspans asa cum reusea Hitchcock acum 50-60 de ani, avand totodata si o aura de film noir. Asta pentru ca poti intra foarte usor in pielea personajului principal. Mi-am dat seama ca genul thriller/mister e foarte valoros in ziua de azi pentru ca nu se mai fac astfel de filme veritabile (Fincher reusea acum cativa ani, sper sa revina). Shutter Island mi se pare o exceptie si tocmai de asta ar trebui vazut.

Trebuie sa recunosc ca imi facusem cateva prejudecati inainte sa vad filmul: ca e din nou un film de razboi cu multe nominalizari la Oscar, ca nu va aduce nimic nou, ca e un film de razboi facut de o femeie (asta pentru ca numai barbatii au putut consuma "drogul" asta, de-a lungul timpului). Ma bucur ca m-am inselat. Filmul, cu toate ca foloseste idei dezvoltate si in alte filme (ma gandesc aici in mod special la Full Metal Jacket) reuseste sa imbine ideal aceste idei si sa ramana un film unic si captivant. Nu este un film despre Iraq, nu este un film despre America asa cum ne-am astepta ci un film despre hazard, despre dependenta, despre ipocrizia omului "zoon politikon". Jeremy Renner, pe care nu-l mai vazusem in alt film, mi s-a parut de-a dreptul genial, la fel si Katrhyn Bigelow. De ce trebuie sa vedem filmul ca sa mai simtim?

"Film", nu "movie", foarte subtil si inteligent despre "moartea pisicii" . E si un film mai personal al fratilor Coen dar cred ca asta aduce valoare filmului. Daca Avatar ia vreunul din cele doua oscaruri in detrimentul acestui film e clar in ce directie ne indreptam ( Academia cel putin ).

M-am uitat la film, am iesit din sala de cinema buimacit si mi-am dat seama ca nu eu am fost acolo ci avatarul meu. Eram conectat la lumea imaginara prin ochelarii 3D. Nu imi doream sa ma trezesc din lumea minunata de pe Pandora, si sa aflu ca, de fapt, eu stateam neputincios pe fotoliul de la cinema. A fost un vis de doua ore si ceva. Mi-a luat ceva timp dupa sa realizez ca a fost totusi un vis. Nu o sa comentez aspecte precum regia, tiparul povestii si al personajelor etc. Parca nici nu mai conteaza, toate palesc in fata frumusetii acestui film.

Ii dau doar sapte cu toate ca e un film destul de bun. Punctul sau forte, suspansul, nu a functionat pentru mine si asta pentru ca am citit cartea, care oricum imi pare superioara. Am impresia ca se putea mult mai bine, mai ales ca in film au omis unele scene cu adevarat terifiante. Recomand filmul doar daca nu aveti timp pentru a citi cartea

afro samurai resurrection, cyber-punk, hip-hop, electro, motoare, orient feat. occident, katana, vendetta, ultra-violent, sexy, cool, neconventional, suprarealism, nota 8, original.

Un film unic in cinematografia romanească, "o capodoperă a ambiguităţii care poate avea numeroase planuri de lectură". Pe de-o parte film psihologic în care starea de vis si cea de realitate "glisează" una peste cealaltă lăsand privitorul să răspundă la întrebarea a la Ph.K.Dick : dacă mai mulţi viseaza acelaşi vis atunci care este realitatea ?", iar pe de altă parte film protestatar despre sistemul totalitar, film-parabolă asemenea "Zborului..." lui Milos Forman. Una dintre asemanările cu Tarkovsky este elementul apei, care dobandeşte pe langa funcţia de element primordial, binefacător, creator şi o a doua semnificaţie, aceea de element coroziv, nu distrugător ci de preschimbare.

Dupa mine, Inglorious Basterds e unul din cele mai mari filme din ultimii ani. Si este in primul rand meritul lui Tarantino care are acest talent incredibil de a face filme-spectacol cum n-am mai vazut de la dr.Strangelove. Si nu cred ca exagerez cand fac o asemenea comparatie. Filmul se incadreaza in mai multe genuri de la drama pana la comedie neagra/satira de razboi. Actiunea se petrece intr-un univers alternativ introdus prin formula de basm "once upon a time in nazi-occupied France" prin care Tarantino vrea sa ne demonstreze (din pacate nu multi s-au prins) ca acest univers nu intentioneaza sa fie real si nici realistic. Jocul actorilor este formidabil de la Waltz chiar pana la Pitt, cu care te obisnuiesti pana la urma, desi jocul sau pare la inceput usor fortat. Scenele sunt extraordinar filmate, replicile si situatiile create sunt memorabile. Cred ca filmul va reusi sa sparga bariera timpului si va depasi conditia de "film bun" pentru a deveni clasic. In ceea ce ma priveste, va fi un film pe care il voi revedea oricand cu placere. In ceea ce priveste critica pe care unii au adus-o ca Inglorious Basterds nu este pentru intelectuali, tin sa le aduc aminte ca filmul nu doreste sa se incadreze in genul cult (omologul lui Tarantino pare a fi Lars von Trier), este pur si simplu un film spectaculos, nu numai prin violenta vizuala si de limbaj, ci si prin personaje si dialog. Iar pentru a intelege toate ironiile legate de nazisti, americani, razboi etc. e nevoie de o oarecare cultura, cel putin istorica. Vizionare placuta !

Merita vazut mai ales pentru poveste. Realizarea filmului este aproape perfecta, jocul lui russel impecabil, insa pe de-a intregul filmul este destul de conventional (e facut sa ia oscar). Pentru cinefilii adevarati si pentru cei care cred ca "A Beautiful Mind" este unul din cele mai bune filme psihologice recomand si varianta hardcore: Pi al lui Aronofsky din 1998.

Cred ca cel mai mare talent al fratilor Coen este modul in care construiesc personajele si scenariul in general. Vreau sa spun ca in acest film fiecare personaj, oricat de putin apare pe ecran, are un rol bine definit nu atat prin participarea in poveste, cat mai ales prin modelul psihologic pe care il creeaza. "Fargo" este o comedie neagra absurda (ca majoritatea filmelor lui Coen) care privita insa in substrat este o drama de proportii shakespearine. Este un film care trebui privit foarte atent chiar si de mai multe ori a observa morala atat de frumos concluzionata pana la sfarsitul filmului.

cred ca multi dintre noi ne identificam din ce in ce mai des cu personajul principal. traim intr-o societate in care libertatea este garantata de de legi si de constitutie dar nu suntem liberi pentru ca aceasta libertate este doar formala. libertatea este deplina doar atunci cand este realizata in concordanta cu libertatea celorlalti iar acest lucru este din ce in ce mai putin posibil in societatea contemporana, unde avem ca teluri banii, faima, necesitatea iluzorie de a fi puternici asa cum zice si chris in film. de aceea el cauta sa evadeze din aceasta societate, opresiva prin modelele pe care le creeaza si pe care noi, ca membrii ai societatii, trebuie sa le respectam pentru a putea avea o viata "normala", sa urmam o scoala, sa avem un serviciu si o sotie/sot care sa ne asigure o pozitie cat mai sus pe scara sociala ,sa fim o "copie a unei copii",un produs al societatii. ...chris e un fel de tyler durden mai pasnic a carui revolutie e una spirituala si inseamna intoarcerea la origini, caderea urmata de inaltare...

Filmul asta nici nu merita criticat, pentru ca probabil asta a si vrut sa fie, adica un film cu un anumit public tinta care nu a urmarit niciun moment sa fie artistic in vreun fel. Dar nu pot sa nu-mi exprim opinia fata de ce vad ca se scrie pe aici si de ce nota are pe acest site. Daca incercam sa-l evaluam cat mai obiectiv cu putinta, twilight ar primi urmatoarele note: poveste si personaje - 3/10 -reteta e de fapt foarte buna; ce s-au gandit cei /cele care au facut filmul: vampiri + super-eroi + o tona de clisee + love = 500 milioane $ incasari. interpretare si regie - 5/10 - baiatul in afara de a se uita urat nu prea stie mare lucru iar fata are aceeasi expresie faciala pe tot parcursul filmului, chiar si atunci cand plange. muzica si sunet -8/10- unul din domeniile unde au facut o treaba destul de buna. imagine -7/10- padurile alea modificate in photoshop sau ce programe folosesc ei (nu ca ar fi un lucru rau) creaza o atmosfera corespunzatoare impresie artistica -4/10- no comment Nota filmului - 5,4- il aproximam la 5. Filmul e placut (de public, nu in general) nu prin el insusi, nu filmul iti creaza o emotie ci chiar cel care priveste are o emotie personala in legatura cu ceva/cineva, eventual cu un sentiment si de aici decurg,cred eu, toate laudele acestui film si nu din valoarea lui.

frumusetea izvoraste numai din interior, numai din suflet si numai aceasta frumusete este eterna. menirea omului este sa se apropie de eternitate prin frumusete interioara, care nu piere niciodata. la fel si acest film.

A castigat marele premiu al juriului la Cannes cand presedinte al juriului era Tarantino. Daca va place Tarantino o sa va placa si acest film dar spre deosebire de filmele lui (in special "kill bill"), Oldboy pune mai mult accentul pe psihologic, ceea e un lucru bun,insa are totusi dezavantajul ca nu e facut cu aceeasi finete atat in filmare cat si in construirea actiunii.( sau poate e de vina stilul asiatic mai brutal). Merita vazut, mai ales daca va plac finalurile surprinzatoare. "Razi si lumea va rade cu tine, plangi si vei plange singur" Oh Dae-su

posterul ala cu lazarescu inconjurat de toate personajele e absolut genial, surprinde practic imaginea intregului film cu o ironie si un haz 100% romanesc

Iti trebuie o oarecare doza de suferinta pe care ti-ai injectat-o in timp pentru a intelege pe deplin filmul si muzica Pink Floyd The Wall. Amintirile din copilarie sunt cosmaruri intr-o lume dominata de minte, de ganduri, de materialism, de indoctrinare. Nu cred ca este doar filmul unei generatii suprimate de totalitarism. Toti ne putem regasi in film atata timp cat vom trai intr-o lume unde ratiunea rapune sentimentele, unde inclestarea si conflictul domina trairea libera si pacea.

filmul asta mi-a adus aminte de "la vita e bella" prin sacrificiul facut de un om pentru familie. un film simplu despre viata si moarte care merita vazut cel putin penru debutul lui depp in regie si pentru aparitia lui marlon brando