diodor

O intalnire de zile mari...doi pictori geniali si doi actori geniali. Interpretarea lor este un adevarat recital, iar filmul rezista, oricum, peste timp.

Mie, dimpotriva, mi se pare un film foarte bun. Niciodata scenariul unui film nu o sa urmareasca subiectul cartii 100%. Si, tinand cont de anul aparitiei, mi se pare chiar o realizare. Intr-adevar, actorii sunt intrucatva teatrali, dar acesta era stilul. Iar Peter Ustinov e genial.

Un film relaxant, o comedie usoara, simpatica, in genul multor altora, cu final fericit. Dar merita vazut pentru a te bine dispune. Iar Renee are un umor care te atrage.

Asemanari cu Lord of the rings, pe alocuri si cu Harry Potter. Dar, daca va plac basmele...e dragut. Personaje fantastice, vraji, toate se contopesc, pentru ca in final binele sa invinga raul.

O comedie spumoasa, din categoria filmelor cu nunti. Relaxant si proaspat, iti reda buna dispozitie.

Un film bun, de vazut. De fapt, diferenta o face povestea in sine, ideea originala a rasturnarii starii de a fi. In rest...sincera sa fiu, ma asteptam la ceva mai mult de la Brad Pitt, care pe mine m-a impresionat ca joc si forta actoriceasca in Armata celor 12 maimute si Fight Club. E drept, rolul lui Benjamin Button e de alta factura, dar e ceva...lipsa. Probabil ca povestea merita un Oscar.

Filmul debutase dupa toate premisele unei comedii romantice, in care el si ea isi parasesc partenerii si raman impreuna pana la adanci batraneti, mistuiti de o dragoste devastatoare. Dar...gresit. Woody Allen nu putea face un film cu final presizibil si totul devine halucinant si chiar cu accente dostoievskiene (dialogul lui Meyers cu viictimele sale aminteste de studentul din Crima si pedeapsa si remuscarile pentru crimele oribile pe care le infaptuisera). Si inca o data...surpriza...soarta joaca feste si ucigasul nu este prins, isi traieste viata alturi de familie, singura problema careia trebuie sa-i faca fata fiind propria constiinta. Interesant, nu?

Slumdog Millionaire este o radiografie a vietii unor copii amarati, sub pretextul intrebarilor concursului "Vrei sa fii milionar". Personajul principal, Jamal, rememoreaza cateva etape importante care i-au marcat viata, amintirile sale fiind dublate de povestea de dragoste. Este un film emotionant despre viata, abuzuri, lupta de supravietuire a unor copii care au ramas fara mama. Filmul prezinta imaginea contemporana a saraciei si a unei copilarii chinuite, care aminteste de copiii abuzati din Anglia romanelor lui Dickens. Jamal are un parcurs initiatic, de erou picaresc, iar experientele cu care s-a confruntat il ajuta sa gaseasca respunsurile la intrebarile concursului, ceea ce trezeste suspiciunile organizatorilor şi ale politiei. Este un film original, care desi nu are afisul incarcat cu nume grele ale cinematografiei, merita vazut si poate chiar va castiga macar un Oscar.

Noroc cu piciorul in ghips...altfel nu vedeam acest film de animatie. Mi s-a parut extrem de amuzant si reusit, pentru orice varsta. Atat copiii, cat si adultii ar trebui sa vada acest film.

In special in apropiere de Craciun, este un film care iti creeaza starea aceea de...a-ti dori sa fii aproape de familie. Atmosfera iti creeaza o stare de bine, peisajele de basm, care recompun lumea lui mos Craciun, te fac sa te intorci in timp, in copilarie.

Am intentionat demult sa-l vad si abia acum am reusit. Desenele animate fac viata mai frumoasa oricui, nu numai copiilor. Inca se mai fac si filme de animatie de calitate, iar Ratatouille este unul dintre ele. Daca mai pui si ingredientele prietenie, dragoste si buna dispozitie...merita vazut.

Am revazut de curand acest desen animat clasic de Walt Disney. Am retrait cu sufletul la gura aventurile prin care au trecut Pongo si Perdita alaturi de puii lor. Este un desen animat fermecator.

Este un film emotionant, care exploreaza o relatie pasionala, plina de poezie, in lumea scriitorilor. Am avut placerea sa o revad pe Jennifer Ehle, care a interpretat-o pe Eliza Bennet in Mandrie ju prejudecata, miniseria realizata de BBC. Alaturi de Jeremy Northam, formeaza un cuplu frumos si credibil pe ecran, care transmite privitorilor sensibilitate si emotie. Paralela intre planul contemporan si cel al epocii victoriene in care au trait cei doi poeti aduce in prim plan si viata universitara a Londrei din zilele noastre, iar Gwyneth Paltrow este foarte credibila in postura de cercetator. Filmul promblematizeaza procesul de studiere a literaturii din trecut, subliniind modalitatile prin care cititorii se pot apropia de textele literare.

Am revazut de curand acest film si m-am bucurat din nou de recitalul actoricesc al lui Kevin Spacey. Si al celorlalti, caci distributia e excelenta. Dar Spacey, ca de obicei, incanta prin felul in care se transpune in pielea personajului si te face sa traiesti in direct firul evenimentelor. Filmul este de referinta si merita vazut.

Delta este unul dintre locurile mele preferate si de fiecare data ma duce cu gandul la acest film, din care sotul meu stie pasaje intregi pe dinafara. Este un fil de referinta, dar din pacate multi dintre actorii geniali care joaca aici nu mai sunt printre noi.

Am fost la acest film la Mall noaptea. Si am ras de la inceputul pana la sfarsitul filmului. Multe situatii absolut delirante, de un umor deosebit, iar Vince Vaughn si Owen Wilson fac "cuplul" perfect.

Indiferent de ceea ce s-ar spune, pentru momentul in care a fost facut, a reprezentat enorm in cinematografia noastra. Si, oricum, e o pagina de istorie scrisa mult mai bine decat manualele dupa care invata copii in scoli in acest moment. Iar Sergiu Nicolaescu chiar este un regizor adevarat.

Este un film remarcabil, cu multa tensiune, suspans, o intriga foarte bine construita si care beneficiaza de o interpretare deosebita a Keirei Knightley si James McAvoy, dar si a Saoirsei Ronan. Cei doi indragostiti sunt foarte credibili, iar povestea tragica de dragoste dintre ei este imposibil sa nu te emotioneze. Mi-a placut ideea scriitoarei de peste ani, Briony, de a crea un final in care povestea de dragoste dintre cei doi supravietuieste intr-un plan ideatic. Dar mi-a placut si faptul ca realitatea a fost alta. Ar fi fost putin credibil ca, in urma unui razboi atat de nimicitor, cei doi sa supravietuiasca printr-o coincidenta si sa fie fericiti pana la adanci batraneti. Filmul este prea bun pentru un final fericit.

O lectie de viata, tulburatoare, emotionanta si dura. E impresionant sa vezi efectul muzicii lui Mozart asupra unor detinuti, care, intr-un final ajung sa-si descopere latura umana. Probabil ca asta e numai in filme, dar oricum, e un film...cum rar am mai vazut in ultimii ani. Iar Tim Robbins si Morgan Freeman sunt de acolo, fac filmul credibil.

Mi-a placut tare mult. Renee Zelleweger ma impresioneaza de fiecare data foarte placut si demonstreaza ca este o actrita complexa.