drent

"Este povestea unui detectiv de poliţie şi a asistentului său, transferaţi la nou înfiinţatul Departament Q, o secţiune a poliţiei care ar trebui să sorteze cazurile vechi rămase nerezolvate ani de zile. Deşi misiunea lor este doar de a lua în evidenţă dosarele, cei doi se implică în rezolvarea unuia dintre cazuri: sinuciderea în urmă cu cinci ani a unei femei, politician celebru, care a dispărut de la bordul unui feribot, pe mare. Dosarul a fost clasat “sinucidere”, singurul martor fiind fratele victimei, o persoană cu handicap mental. Cei doi poliţişti nu se mulţumesc cu verdicitul sinuciderii şi declanşază o investigaţie care îi duce dincolo de faţada lumii bune din ţările scandinave." - descriere depusã de stricted, aprobata luni, 11 august 2014.

Filmul realizat de Silvio Soldini şi Giorgio Garini, e un documentar SF cu durata de 95 de minute. Îmi pare rău că postez asta la comentarii, dar... fac şi eu la fel ca BibiTM (apropo de reacţia staff-ului la utilizatori). Documentarul a fost lansat pe 9 octombrie 2013.

Văzut în 2013, <span style="font-weight: bold;">An Ideal Husband</span> pare ușor anacronic în comparație trepidantele filme de acțiune sau cu SF-urile opulente în buget, care domină preferințele spectatorilor de azi. Filmul nu m-a impresionat peste măsură, dar, mi-a redat plăcerea simplă de a urmări un film în care dialogul, prestația actorilor și povestea în sine se împletesc suficient de bine ca să nu te lase să apeși butonul STOP al telecomenzi. 7/10...

... pentru doamnele, domnișoarele, domnii, copiii, copilașii și sugacii familiei CinemaRx. <img src="http://img20.imageshack.us/img20/3329/hny2013.gif" />

Da, acest film conţine sex real, nu simulat (aşa zice lumea). Altceva... nimic. Dialogul este minim şi cred că în mare parte improvizat, construit în scurtele momente care umplu timpul dintre toridele scene de pasiune fizică. Daca eşti fan al muzicii rock, te mai alegi cu ceva dar, trebuie să stai mereu cu degetul pe "fast forward".

Allison Anders a scris un scenariu inspirat - zice lumea, de cariera cantaretei Carole King. A iesit un film un pic cam lung - deoarece acoperă o mare perioada de timp, asa ca trebuie sa ai la dispozitie aproape doua ore pentru vizionare. Chiar daca nu-i o capodopera, are muzica excelenta, o distributie plina de nume sonore, iar publicul feminin va fi satisfacut si din punct de vedere emotional. Iar asta conteaza daca-l urmaresti impreuna cu jumatatea - mai mult sau mai putin - oficiala :)

"Cu rabdarea, treci marea" spune o zicala fluturata des in fata nerabdatorilor. Nu stiu daca Danny Trejo este un tip modest sau nu, dar, dupa mine rabdarea i-a fost rasplatita. Dupa o sumedenie de productii cinematografice unde a fost - la fel ca in viata "civila", unul din trupa de musculosi fiorosi si rai, iata-l in "Machete" intr-un rol principal cu care culege simpatie. La fel de fioros si la 66 de ani, cred ca Danny Trejo s-a bucurat de fiecare secunda in care a fost Machete - "the big daddy" printre, si pentru, cei "rai".

... sau cum Dumnezeu sa categorisesc fenomenul care se desfasoara la pagina acestui film. Atat descrierea facuta de SunnyBoy, cat si comentariul postat de Juristul, seamana ca doua picaturi de copy/paste! Acum nu pot sa realizez care dupa cine, pentru ca descrierea nu e datata. Dar daca am sapat nitel pe net, am dat de sursa ambelor materiale: http://www.port.ro/marti_tuesday/pls/fi/films.film_page?i_where=2&i_film_id=103750&i_city_id=-1&i_county_id=-1&i_topic_id=2. Si ca sa nu creada lumea ca pe pagina noastra e adunarea generala a "copiatoarelor", iaca si alti puturosi care s-au lins pe deste dupa ce bagara mana in zestrea si munca altuia: http://tv.rol.ro/component/option,com_program_tv/Itemid,0/&Itemid=/id_post_2,10003/id_emis,103750&datapp=/, http://www.niftyteam.ro/subtitrare-19889-Tuesday.html, http://www.filme123.com/filme/2008/tuandxa3-sday/, http://www.filmeonlinegratuit.ro/filme-online/tuesday, si "cu voia dumneavoastra, ultimul pe lista..." - dar utilizator frecvent al metodei copy/paste, site-ul c i n e m a g i a! sa nu ne traiti prea mult, ca bate la ochi :)

Filmul ar fi relativ comestibil, dar... prezinta un oarece pericol de indigestie. Desi se pare ca titlul (Behind Enemy Lines) atrage producatorii, numai varianta din 2001 (cu Wilson si Hackman) se detaseaza. Cea de fata, din 2006, e o productie sub-mediocra care se alatura celorlalte filme de categorie B. Totusi... iti poate ocupa timpul "daca nu ai altceva mai bun de facut". Ca sa nu dau doar cu noroi, bila mea alba o acord doar echipei de cameramani. Sunt singurii care impresioneaza din toata echipa de realizatori. Parerea mea... Asa ca, amatori de pac-pac-uri... nu dati cu pietre! Ce, nu stiti sa injurati? :)

mi se pare corecta pozitia ta faţa semnalele pe care le-ai primit in legatura cu sfantul copy/paste. cainii latra, ursu' trece! singura schimbare de macaz e faptul ca aici îl lasi in pace pe profesorul Mircea Dumitrescu (Dumnezeu sa-l odihneasca!), alegand alta sursa: http://moviethoughts360.blogspot.com/2009_11_01_archive.html sa-ti fie de bine!

Iaca o dramedie - care mi-a plăcut - cu o felie zdravănă de viaţă reală în ea. O artistă de stand-au comedy cu o gură spurcată rău, dă nas în nas cu surpriza neplăcută oricărei femei independente. Poate "independentă" nu e termenul potrivit aici - deşi e, poate "singură" ar fi mai de înţeles în contextul filmului. Pe scurt, după o şarjă de beţie şi o noapte de hârjoană cu un necunoscut, Donna "cade cloşcă". Aţi văzut "Knocked Up" (Un pic însărcinată) ? Şi aici e cam la fel, dar, "Obvious child" e mai real, mai onest, mai adevărat. Şi place. Am văzut-o prima oară pe Jenny Slater. E bună, şi dacă joacă la fel şi în alte filme o să-i devin fan. Dar, parcă mai tare mi s-a părut a fi Gaby Hoffmann (Nellie, prietena Donnei). După ce o să vedeţi filmul, s-ar putea să-mi daţi dreptate. Pentru că filmul e de văzut. Pentru Jenny Slater, Gaby Hoffmann, David Cross sau Gabe Liedman. Şi pentru regizoarea Gillian Robespierre, aflată la primul ei lung metraj. 7,5 din 10...

... ce ai scris tu, din simtirea ta. Ultimele 9-10 randuri le-ai copiat (conform naravului) inclusiv cu litera mancata. Deci, nu ma pot abtine.

La peste 100 de ani de cinematografie, nu prea este imposibil să nu anticipezi fazele principale dintr-un scenariu. Şabloanele, adică. Deci, amicii mei cinefili, care au descoperit şabloanele şi "subţirimea" scenariului, merita o medalie. Aia cu gaură de argint. După cum spunea Charlie Chaplin: "Ca să fac o comedie am nevoie doar de un parc, un poliţist şi o fată draguţă...". Înlocuiţi "comedie" cu "film", "parc" cu orice locaţie, "fată" cu "băiat", "frumos" cu "urât", "poliţist" cu "infractor" şi aveţi un alt scenariu. Se pot face şi aranjamente, ca la mate, dar există şi pentru ele o limită. Aşa că, astea-s şabloanele. Problema e dacă-ţi place (sau nu) filmul în ansamblu, pentru că restul e istorie de la Chaplin citire. Mie, unul, Silver Linings Playbook mi-a plăcut. Cine-i de altă parere, poate sã mã-njure...

Am pus în titlu singurul text din scenariu care seamănă a aforism. În rest, All about Anna este o încercare de a uni filmul artistic, cu cel porno (vezi “9 songs” sau “Shortbus”). Producătorii independenți încearca de ceva vreme sa atraga segmentul feminin, impletind stilul romance cu cel - mai mult sau mai putin – hardcore. Filmul regizat de Jessica Nilsson pe baza scenariului comis de alte două femei – Anya Aims si Loretta Fabiana – rateaza, zic eu, ambele scopuri. Povestea de dragoste e subțirică si orecum neverosimilă (dar, pe alocuri, atractiva), iar partea de sex… asemenea 90 de minute am așteptat să văd, ce prietenul actriței și cântăreței Gry Bay, are norocul să vadă. :) Pas! Mai deranjează spectatorul și tehnica filmatului “din mână”, fără ca producția să fie un documentar sau un reality show. De la mine primește doar 6/10...

Amestec de mister și senzualitate, bine filmat, fără să te dea pe spate dar nici să devină monoton, spectacolul cinematografic scoate în evidență jocul Martinei Vacth, aflată la primul ei rol principal. Ea interpretează rolul unei adolescente de 17 ani, care, în momentul pierderii virginității este total dezamagită. Sexul nu e așa cum și l-a închipuit. Și totuși, nu renunță. Trebuie să mai caute, să mai încerce… Și caută. Perseverând, descoperă puterea pe care o are supra bărbaților. Devine un soi de Wonder Woman perversă, fără a fi echipată cu celebrul bikini și cu diademă pe frunte. Îmbracă tailleur-ul unei secretare obișnuite și devine expertă în ademenirea bărbaților. Scopul inițial e uitat și te întrebi de ce o face. Când a urmat scena cu număratul banilor câștigați, am crezut că ăsta-i motivul: independența financiară. Dar, nu este o “borfomană” și nu cheltuiește din mica ei avere. Misterul se menține (pentru mine) până apare genericul de final, chiar dacă unii din colegii mei cinefili – mai răutăcioși, cred că l-au aflat. E părerea lor și o respect. Eu nu cred că intenția scenaristului și regizorului François Ozon, a fost un banal porno. Mai aproape de adevăr, zic eu, e rocco123…

De mult timp nu mi s-a mai întâmplat așa ceva: să mă lase "interzis" un film. Să nu fiu în stare să aplic rapid, mai mult de un șablon pentru scenariu. Dacă aș fi puțin mistic, aș spune că ceva din maestrul Hitchcock s-a întrupat în acet italian, cu care am făcut cunoștință acum 12 ani. Prin Malena. Bravo, Giuseppe Tornatore! 9/10...

Cât de slab poate să fie un film în care apar - împreunã - Kate Winslet, Hugh Jackman, Halle Berry, Richard Gere, Naomi Watts și nu numai. După ce am văzut That's My Boy (2012), am zis că film mai grotesc ca ăla n-am să mai văd. Amarnic m-am înșelat. Dacă pafariștii cu filmu' și analfabetii - de care cinefilii CRx a făcut bășcălie citindu-le comentariile, ar avea la dispoziție tehnica aferentă, ar ieși un film mai bun. Ca sa dispara un sex tape de pe net, e nevoie de o roaba de bani. Ca sa dispara Movie 43 cat ar costa ?!

Rol dificil pentru actorul John Hawkes, obligat să joace doar cu fața. Rol dificil pentru fermecătoarea (pentru mine) Helen Hunt, obligată de scenariu să nu-și ascundă nici măcar un centimetru de piele. De admirat curajul actriței de a apărea - la aproape 50 de ani, într-o asemenea ipostază, curaj pe care nu l-am mai văzut decât la Helen Mirren. Ce păcat că, deși a avut un rol teribil, Helen a fost condamnată de Les Misérables, să piardă Oscarul pentru "cea mai bună actriță în rol secundar". Nu pot să trec peste William H. Macy. Reacțiile părintelui Brendan la confesiunile făcute de Mark și comportamentul deseori amuzant (atipic pentru un preot catolic), sunt memorabile. Per total, un film - neapărat - de văzut. 8/10...

Filmul de debut al regizorului Perry Bhandal suferă de o tară majoră: se bazează pe scriptul scenaristului... Perry Bhandal. Scenariul - prea diluat, lungește nefiresc filmul cu cel puțin 20 de minute. Și tărăgănarea asta tipic dâmbovițeană (doar e filmat la noi), face să pălească ideea, care, chiar dacă nu-i originală, nu-i rea: în tagma criminalilor profesioniști, să fi ucis nu-i cel mai rău lucru care se poate întâmpla. Bila albă pentru Luke Goss, face ca Interview with a Hitman să capete de la mine nota de trecere. 6/10...

"Edward si Bella - O altă poveste" este, aproape fără îndoială, unul dintre cele mai slabe filme ale anului 2012. Fanii lui Adam Sandler pot răsufla ușurați: "That's My Boy" e o capodoperă pe lângă parodia scrisă și regizată de Craig Moss. O parodie trebuie să fie amuzantă pentru toți: de la copii, până la cei care sunt pe cale să dea în mintea copiilor. Din pãcate, cu "Edward si Bella - O altă poveste", doar prima categorie poate fi mulțumită. Asta... dacă nu-s pãrinții acasă. Și încă ceva: adoratorii francizei Amurg nu trebuie să vadă acest film. Pentru că după... se lasă cu moarte de om.