eddiesor

Social Network ne invita sa-i multumim unei fete pe nume Erika pentru ceea ce numim in ziua de astazi Facebook. Nu stiu daca trebuia sa pun cuvantul multumim intre ghilimele. Istoria creerii site-ului de socializare Facebook este descrisa romantat in acest film regizat de David Fincher care face un salt imens de la Seven si Fight Club la analiza celui mai tanar miliardar al lumii. Zuckerberg este genial, dar antipatic si dupa film am avut un moment in care m-am gandit sa dau sign-out la Facebook cu mesajul "Go to hell, bitch!". Revenind la film, scenariul lui Aaron Sorkin este fabulos. Ma asteptam la acest lucru dupa ce l-am urmarit pe Sorkin in West Wing si Studio 60, sau in A Few Good Men. Dialogurile sunt antrenante, spumoase, cursive, replicile sunt acide si inteligente. Per total, un film interesant. Dar atat.

Nu putea fi un film slab pentru ca era scris si regizat de Christopher Nolan (pe care din 2000, de la Memento, il vanez cu asiduitate). Dar nici nu ma asteptam la aceasta frenezie de planuri, paralele si amestecate in acelasi timp, o imbinare de idei noi si de reluari de teme, un puzzle pentru ochi si pentru minte, un labirint. Scenariul este excelent, actorii la cel mai inalt nivel iar efectele speciale minunate. Personajele sunt bine conturate, iar rolul Cobb i se potriveste lui Di Caprio ca o manusa (in ultima vreme insa parca Leo interpreteaza cam acelasi stil de personaj). Interesante si numele personajelor, Ariadne cu siguranta are legatura cu salvatoarea lui Tezeu din labirintul Minotaurului, iar Mal in franceza inseamna Rau, Calamitate. Nu trebuie uitata nici coloana sonora care insoteste excelent actiunea. Per total, probabil cel mai bun film al anului.

James Cameron a facut o noua magie, dupa Titanic. Avatar este un film senzational din punct de vedere al realizarii. Subiectul este simplu, unul anti-razboinic, unul "verde" - protejeaza-ti planeta... Dar modul in care este trimis acest mesaj este magnific. Da, este facut pe calculator, insa trebuie sa ai o imaginatie iesita din comun pentru a crea o planeta complet diferita de altele, de a crea o populatie albastra cu ochi galbeni, si de a-i oferi acesteia un limbaj aparte - Na'Vi. Astfel, James Cameron a demonstrat ca mai este un om la Hollywood care stie sa cheltuiasca 250 de milioane de dolari cu cap.

"Razboiul este un drog" este mesajul transmis de film chiar de la inceput. Evident, nu pentru toti, multi dintre soldatii aflati pe front, aici si aiurea, dorindu-si sa ajunga intregi acasa. Dar Hurt Locker aduce povestea unuia dintre cei pentru care razboiul chiar este un drog. "Drogat cu durere" a propus Cristian Tudor Popescu traducerea titlului. Personajul principal, Will, nu este eroul obisnuit al unui film de razboi, nu-si salveaza camarazii, din contra, este in total dezacord cu acestia, pentru ca el simte adrenalina doar acolo, in prima linie, intre bombele cu ceas care pot exploda dintr-o clipa in alta. Povestea este simpla, dar felul in care o spune Kathryn Bigelow cutremura. Imaginile, sunetul, cadrele prelungi asupra bombelor si a celor care le pot detona sau le pot opri sunt magnifice. Hurt Locker este un film magnific care merita premiul Oscar pentru filmul anului 2009.

Un film minunat, jucat excelent (evident mai ales Christoph Waltz iese in evidenta si merita un Oscar cu prisosinta), imaginea excelenta. Un film in care nu exista eroi, nu exista ticalosi, nu exista tradatori, sunt toti si niciunul la un loc.

Un film minunat, o drama, dar in acelasi timp o comedie. Un film emotionant, doua lectii de actorie predate de Freeman si Nicholson, unul dintre filmele care te fac sa versi o lacrima. Acest film demonstreaza ca Hollywood-ul mai are inca resurse.

Este cel mai bun film despre Hitler si Al Doilea Razboi Mondial pentru ca il descrie pe Fuhrer ca pe un om, nu ca pe un monstru. Filmul nu incearca sa traseze o directie, sa induca o opinie in ochii spectatorului, ci fiecare isi poate face ideea proprie. Hitler si cei din jurul sau nu sunt niste monstri, si oamenii normali au doza lor de cruzime, de ura, de indoctrinare, de nebunie. Cu toate astea, Hitlerul interpretat de Ganz este mai infricosator decat oricare altul din alt film, tocmai pentru ca un om normal a luat niste decizii gresite, a distrus tari si a omorat zeci de milioane de oameni. Per total, un film minunat, in care trebuie remarcata si prestatia Alexandrei Maria Lara.

Un film cu un scenariu negandit pana la capat si cu personaje slab conturate. Keanu este perfect in rolul principal, baiatul asta joaca atat de prost ca este ideal in astfel de filme. In rest, personajul lui Kathy Bates este absurd, cel al lui John Cleese este inutil, un profesor care nu aduce nimic in film, Connely este wonder/woman, si ceea ce nu am inteles a fost ce a cautat baiatul lui Will Smith in film. Trebuia sa apara si un actor de culoare?

o comedie de situatie cu un subiect mai rar utilizat in acest tip de film, de obicei fiind un el si o ea, nu doua fete. hathaway si kate hudson arata minunat, imaginile sunt colorate, sunt bogate, decorurile superbe, dar scenariul lasa de dorit, replicile sunt scrise prost, personajele nu au nicio carisma. un film de vazut o singura data (daca si atunci rezistati pana la happy-endul clasic).

contrastul dintre sistemul de spionaj american din alte filme, si cel din body of lies, este frapant. unde sunt acei spioni care stiu totul inaintea dusmanului, acei spioni care nu se indragostesc niciodata, care nu ucid la intamplare ci numai la tinta precisa? in filmul lui ridley scott, acei spioni si in departamentul iordaniei, nu la cia. mark strong a facut un rol remarcabil, si i-a surclasat pe liderii di caprio si crowe, desi si ei au fost la inaltime, in descrierea unor personaje demne de mila. niciun spion din niciun colt al lumii nu cred ca s-ar putea preda pentru un schimb cu o femeie pe care o cunostea de doar doua saptamani.

Totul in acest film este aproape de perfectiune. Scenariul, distributia, jocul actoricesc, cadrele de filmare, toate aduc un film minunat. Nu e nevoie de decoruri extravagante, de efecte speciale, de dese schimbari de situatie, sau de scene violente. Pur si simplu stai legat de ecran timp de peste doua ore pentru a vedea niste nebuni, condusi magistral de un golanas la fel de nebun ca si ceilalti, ca orice om din lumea asta. Unul dintre putinele filme din istorie care merita nota 10. PS>Nu l-am recunoscut pe Danny DeVito in film, am fost surprins sa-i vad numele pe generic. In acest film joaca cu totul altfel fata de celelalte filme ale sale. PPS>"But at least I tried, God dammit. At least I did that" - McMurphy

Pride And Glory nu aduce nimic nou in lumea filmului. Ideea scenariului cu politisti corupti exista de zeci de ani in filmele hollywoodiene, corectitudinea este mai importanta decat familia este de asemenea un cliseu in SUA, dar filmul iese in evidenta gratie prestatiei de exceptie a celor patru actori principali: Norton, Farrell, Emmerich si Voight, condusi minutat de Gavin O'Connor cu al sau scenariu simplu, liniar, care iti dezvaluie inca de la inceput cine sunt personajele pozitive si care cele negative, dar care te tine incordat pana la final pentru a afla deznodamantul.

Batman all over again! Acelasi miliardar plictisit care descopera un costum cu care sa imparta dreptatea in lume. Insa dupa ce Batman a adoptat o nota mai sumbra, era nevoie de un nou supererou amuzant, simpatic, inteligent, cu o secretara sexy si cu un adversar pe masura, Jeff Bridges fiind minunat in rolul bad-guy.

Indy a revenit! Nu la fel de sprintar, de rapid si de simpatic ca in urma cu 30 de ani, dar este tot el, impins din nou de la spate de Lucas si Spielberg. Filmul este minunat, actiunea palpitanta, finalul asteptat si logic, dar totul e bine cand se termina cu bine.

Jim Carrey a revenit in forta la stilul pe care l-a patentat in urma cu ani buni, de maimutoi simpatic. Este la inaltime in acest film, dar in afara de scalambaielile deja clasice, filmul lasa de dorit la capitolul umor, si chiar si cel de situatie este modest, da-urile pe care le spune Carl nefiind cele mai simpatice. Iar Zooey Deschanel este frumoasa, dar mai are de invatat la capitolul actorie. Dezamageste la fel de mult ca si in The Happening.

mult mai previzibil decat primul, si astfel mai plictisitor. iar personajele din narnia sunt mult mai sumbre, nu te poti atasa de ele la fel ca in prima parte. nici macar printul caspian nu creaza niciun fel de simpatie. per total, dezamagitor.

din nou obsesia hollywoodiana cu crima perfecta, care in final nu e chiar perfecta, si apare un mic detaliu care da totul peste cap. un film excelent, in care duelul psihologic dintre Gosling si Hopkins este acaparator, este o adevarata placere sa ii urmaresti pe cei doi. per total, Fracture este un thriller care te tine cu sufletul la gura, si te surprinde pana la final.

Pentru un sequel, Madagascar 2 este minunat. De obicei, partile secunde sunt mult mai slabe decat originalul. Nici M2 nu se ridica la nivelul primului, dar se apropie extrem de mult. Pinguinii si King Julien sunt din nou la inaltime, iar baba isterica este senzationala. Per total, este o comedie excelenta.

Prestatia lui Kate Winslett in acest film este memorabila. Felul in care merge, in care vorbeste, in care priveste iti transmite drama interioara a unei femei care are ceva pe suflet. Ceva mai important decat crimele la care a luat parte in al doilea razboi mondial. Filmul e construit minunat, in jurul personajului principal care este Michael Berg. El descopera sexul si dragostea, apoi descopera femeia si secretele ei pentru ca in final sa descopere si metoda de a o elibera. Nu o eliberare fizica, ci una mentala. The Reader este intre cele mai bune filme din 2008.

un film dur, violent, tragic, previzibil, dar in acelasi timp minunat. aceasta este probabil viata oricarui wrestler profesionist, momentele de glorie urmate de o drama personala, o viata singuratica, cu probleme medicale grave, dar care traieste pentru un singur lucru: ringul de lupte si publicul care desi tot mai putin, ii striga in continuare numele. drama lui Randy se amesteca cu cea a lui Pam, per total doi ratati ai vietii, dar care au in continuare vise indraznete. ambii joaca minunat, Rourke revine senzational in lumina, iar Tomei pare sa nu imbatraneasca.