fancinema
Profil nereclamat@fancinema

M-a impresionat mult relatia dintre cei doi frati, exploatata bine in film. Nu trebuie sa fii un frate perfect ca sa fii iubit neconditionat de sora ta. Pentru mine, asta a fost tema principala a filmului, leit-motivul "justitia e oarba" a fost un ingredient .... Il recomand ca pe un film foarte bun.

M-am bucurat sa constat ca anul acesta, scenaristii de film s-au reintors la biografiile unor oameni de la care avem ce invata. Si atunci cand povestea este frumos spusa, intr-un decor academic pur britanic, de catre niste actori desavarsiti, reusita e cu atat mai mare. Recomand acest film tuturor dar mai ales celor tineri, la inceput de drum, in speranta ca vor aprecia mesajul filmului, acela de a ne urma visul si de a nu renunta atunci cand crezi intr-o idee. Benedict Cumberbatch este favoritul meu la Oscar, aici cu un rol ce-i vine manusa! Va doresc sa-l descifrati cu aceeasi placere!

Londra este pentru mine, cel mai frumos oras. De aceea, m-am bucurat sa gasesc acest film pentru ca prin el, am reusit sa vad si fata mai intunecata a acestei metropole. Filmul nu este unul comod dar asta e meritul sau major, realitatea nu trebuie cosmetizata sau prezentata ca o reclama turistica. Viata emigrantilor ilegali e una grea dar sunt sigura ca veti gusta solidaritatea lor in incercarea timida de a spera ca-ti poti gasi un prieten intr-o astfel de lume. Pana la urma, un prieten e tot ce ai! Vizionare placuta!

Daca doriti sa vedeti un film despre credinta si virtute, fara lectii moralizatoare de religie, taios si fara falsitate, presarat cu mult umor negru si replici surprinzatoare, atunci veti fi incantati de "Calvary". Brendan Gleeson, un actor excelent care face un rol deosebit in acest film, parintele James. Comunitatea micului sat de pe coasta irlandeza, pitoreasca si fascinanta ca si peisajul, este un plus al filmului. Nota de mister in aflarea deznodamantului va va aminti putin de Agatha Christie dar filmul este mai mult de-atat! Iar nota mea ar fi 7,5.

Un film bun nu trebuie neaparat sa aiba actiune ci trebuie sa te faca sa-ti pui intrebari, sa te intrige intr-atata incat sa vrei sa intelegi tipologia personajelor ca mai apoi sa judeci jocul actorilor. Filmul in cauza este facut dupa un scenariu excelent, o dantela de situatii si cadre, un film parca facut din mai multe filme. De exceptie, punerea in scena a sentimentelor contradictorii pe care le simte Briony vazand scena de la fantana, o scena ca in filmul mut, dramatica si intriganta. Aceeasi scena, cu dialoguri, asa cum o traiesc cei doi protagonisti, deschizand alte planuri emotionale. Lumea vazuta prin ochii unei fete de 13 ani, care simte primii fiori ai dragostei si care crede ca o minciuna poate fi propria-i piesa de teatru a carei regizoare este! De vazut! Pe-ndelete!

Granita dintre autentic si fals este foarte fina in domeniul artei. Dar cat de fina este ea in arta iubirii? Un scenariu excelent, uns ca un mecanism cu roti dintate, ce ne va duce la sfarsit intr-un interior minunat, creat special pentru acest film, intr-un local vechi din Praga. Bucurati-va de aceasta poveste despre lumea colectionarilor de arta, de jocul regal al lui Geoffrey Rush, de muzica lui Morricone, de reconstuctia robotului si de mesajul sau!

Zambetul este limbajul universal! El vindeca si apropie oamenii! As dori ca acest film sa fie vazut de majoritatea celor implicati in reteaua de sanatate! Eu fac parte din ea si mi-am invatat lectia! Un film emotionant, cu mesaj si speranta!

Filmul merita vazut, cu siguranta. Mi-a placut paralela intre atmosfera nordica, cu lucruri atat de bine puse la punct incat uneori devin plictisitoare si reci si lumea salbatica a Africii, unde viata se schimba de la minut la minut. Nu consider filmul moralizator ci mai degraba, o fresca a lumii pe care o dorim cu totii, mai buna!

Ma bucur ca am citit aici pareri elogioase despre acest film. Un film bun e cel care te face sa zambesti la o replica buna, sa te regasesti macar intr-o ipostaza sau sa-ti doresti sa traiesti viata unui personaj. Bill Murray e genial, ar trebui sa-l descoperiti macar si in acest film. Wilson este un personaj foarte reusit iar toate femeile din viata lui Don (Juan sic!) reusesc sa ne cucereasca fiecare in parte (preferata mea a fost Jessica Lange si al ei motan paranormal).

Mi-era dor de o comedie buna frantuzeasca si iata ca dorinta mi s-a indeplinit. Filmul fiind facut dupa o intamplare reala, vreau sa cred ca adevaratul Driss este la fel de "cool" ca cel din film. Sa ne bucuram de oamenii care spun ce gandesc, care actioneaza asa cum le spune inima si care ne pipereaza viata! Ce recomanda acest film? Pai.... "Earth, Fire and Wind", imagini frumoase din Paris, replici spumoase, cateva lectii de arta moderna si ... macar o repriza de ras sanatos! A bientot! :)

Am vazut filmul considerand ca subiectul este unul foarte ofertant, personajele, memorabile, cadrul istoric de exceptie dar din pacate actiunea a lasat mult de dorit. Acestui film ii lipseste elementul de legatura, scenele par a fi turnate ca "momente si schite". David Cronenberg si-a dorit sa respecte tiparele epocii prin alegerea unor locatii spectaculoase dar atat scenariul cat si regia au fost intepenite si plictisitoare ceea ce arata ca nu-i usor sa faci un film despre psihanaliza. Nu e obligatoriu de vazut!

Filmul merita vazut, mai ales acum cand multa lume ar face orice pentru un job. Cred ca toti avem de invatat din filmul asta, munca e un mare dar si tot ce faci, trebuie facut bine! Mi-a placut mult caracterul lui Chris Gardner, mereu politicos si cu un "Thank you sir!" pregatit.

In copilarie, m-a fascinat intotdeauna sa gasesc in geanta veche a mamei cate un obiect uitat... o brosa, o fotografie, un bilet vechi de cinema... toate aveau in spate o poveste. Asta am gasit si in acest film, emotii ascunse intr-un cantec gospel cantat de Alicia Keys. Avem de invatat cu totii cat de importante sunt experientele copilariei si sprijinul unei familii, chiar daca aceasta familie e una de prieteni.

Nu mi-o luati in nume de rau dar pentru mine, asta e rolul pentru care Colin Firth ar fi trebuit sa ia Oscarul. Asa cum spunea Tom Ford, Colin are talentul de a-ti transmite gandurile sale doar prin expresia fetei, prin emotia pe care o transmite fara sa spuna nimic. Grozav film, de vazut intr-o seara fara griji in care sa va bucurati de atmosfera lui boema, pe alocuri stranie. Mi-a placut mult imaginea, cadrele filmate alb-negru cand autorul isi retraieste amintirile, asemenea fotografiei ascunse in sertar. Revenirea la prezent, la bucuriile vietii, readuce culoarea in tonuri intense spre sfarsitul filmului.

Jim Carrey a depasit demult faza de "rege al comediei", cred ca ne-ar fi plictisit daca s-ar fi repetat la nesfarsit . Daca l-ati vazut in "Eternal sunshine of a spotless mind" v-ati convins ca poate orice. Mi-au placut comentariile la persona intai si tragi-comicul situatiilor. Am zambit la toate simbolurile exploatate excelent, imaginile norilor pe cer, mesajele din hartiile bomboanelor, grafitti de pe notite ... Uneori, detaliul face filmul... hai ca n-a fost chiar rau! :)

Iata ca se pot face filme bune si cu bugete mici. Aproape ca nu l-am recunoscut pe Billy Bob Thornton, jocul este magistral iar scenariul, excelent. O scena memorabila, cea cu banda de rockeri recitand versuri... Dot dot dot... De vazut!

ALL IT'S ABOUT L.O.V.E.! Daca azi sunt un om mai bun, asta ti se datoreaza si tie Michael! Multumesc!

Am fost fericita sa vad filmul la Insitutul Francez, intr-o zi torida cand racoarea cinematografului si frumusetea filmului mi-au facut ziua mai usoara. Citeam undeva insemnarile scenaristului-regizor care povestea ca in timpul filmarilor exista o tensiune si o mare emotie incat actritele plangeau inainte de a porni camerele. Filmul european nu mai e demult o placere facila si de aceea trebuie sa fii pregatit pentru un astfel de timp. Pentru ca poti simti atat de tare suferinta incat te ridici greu de pe scaun. Dar pana la urma asta e adevarata arta, nu-i asa? Celor ce o iubesc pe Kristin Scott Thomas, le spun ca dupa acest film, o vor iubi si mai tare!

Am vazut filmul intr-o sambata seara la tv si desi nu sunt fan filme cu "pif-paf din pistoale", filmul a venit la fix. Actiune, suspans, Wesley Snipes in mare forma... Desi filmul e din 2000 (turnurile gemene erau acolo), am fost uimita sa vad ca tehnologia folosita in spionaj nu pare foarte invechita. Daca va place subiectul si daca vreti sa vedeti cum administratia americana mai da si gres, atunci filmul va va placea. Si inca ceva: comandati-va niste mancare chinezeasca... in loc de pop-corn! :-)

Am vazut filmul la cinematograf si pe langa cele cincizeci de femei din sala se aflau si vreo cinci barbati. As vrea sa cred ca acesti barbati s-au bucurat si ei de atmosfera filmului chiar daca Coco isi scoate la iveala toate armele ei de feminista. Desi gandul te duce la Paris, decorul e cu totul altul. Veti vedea peisaje frumoase, cu marea la Deauville, cu pasuni si curse de cai... Dar ceea ce ma obsedeaza inca este privirea trista si patrunzatoare a lui Audrey Tautou care e constienta de frumusetea rolului din acest film.