gwtw-1939

Ca si film are multe puncte slabe, dar castiga prin inocenta sa. Cand il vezi sau revezi, apare in tine mereu acea melancolie a acelor timpuri, chiar daca vorbim despre putina propaganda, si bineinteles melancolia anilor de liceu. Sunt alte filme romanesti cu mult peste acesta, dar acesta a reusit sa intre sub pielea tuturora si inca continua sa o faca si cu generatiile noi. E imposibil sa uitam de Ionica, Socrate sau Isoscel, a caror roluri din acest film au ramas cele mai emblematice pentru majoritatea .

Dupa ce am vizionat o alta capodopera a lui felinni , 8½, care m-a impresionat peste masura , am decis sa il incerc si pe acesta , mai ales ca auzisem foarte multe despre el. Dupa o lunga vizionare , am reusit sa inteleg subtraturile filmului. Avem o Roma moderna a anilor 60'', cluburi de noapte , paparazzi peste tot , aristrocatii excentrici si alte personaje colorate. In acest peisaj il gasim pe personajul nostru principal Marcello , un jurnalist care se bucura in deplin de meseria lui, ducand o viata excentrica, alaturi de femei frumoase si celebre , pe care acesta le cunoaste. Totusi protagonistul nostru nu a gasit inca adevarata fericire, cu o logodnica nepotrivita pentru standardele sale si nereusind sa se lege de altcineva sau altceva. Marcello admira un prieten pe nume Steiner , in care vede un exemplu de urmat , dar care sfarseste in cele din urma tragic , afectandul profund pe Marcello. La final jungand la concluzia ca nu o sa atinga niciodata adevarata fericire , Marcello incearca sa se rupa de responsabilitati si sa profite de viata lui desfranata la maxim, dar chiar in ultimele minute ale filmului , avem parte de o scene a carei semnificatii poate fi interpretata. Marcello e pe plaja beat , iar din departare o fata pare sa incerce sa ii transmita ceva , dar acesta nu reuseste sa inteleaga si nu da importanta micului episod , parasind plaja. Nu se poate sti care erau intentile fetei si ce s-ar fi intamplat daca Marcello ar fi ajuns la ea ,dar poate ar fi fost un moment de cotitura in viata lui si multe lucruri ar fi fost schimbate , insa filmul se incheie aici , iar la fel si experienta noastra in viata lui Marcello.

Dupa ce auzisem atatea despre acest monument al cinematografiei italiene , am tot cautat sa il vad. Dupa pararea mea este un film foarte bun , nu o sa intru in detalii despre subiect , deoarece as repeta ce s-a spus si in descriere , dar vreau sa subliniez ca nu mi se pare a se ridica la un standard de capodopera .The graps of wrath , regizat de John Ford in 1941 mi se pare o drama mult mai ampla despre saracie si suferinta si un fim mai puternic. Mai sunt si alte exemple care nu se bucura de aceasi faima ca si pelicula lui De Sica. Recunosc meritele pe care le are filmul , dar de aici pana a spune ca este unul dintre cele mai bune filme relizate vreodata , este un drum lung .

Femeile au avut mereu un loc important in filmele lui Felinni , dar in niciunul dintre ele nu atat de mult ca si in acesta. Combinarea elementelor reale cu cele fantastice dau nastere unui film poate putin prea complex pentru a atinge un mare succes. Spectacolul vizual este impresionant , iar ca de obicei Felinni se descurca foarte bine cu introducerea cator mai multe personaja, pe care ti le amintesti si dupa vizionare. Mastroianni este din nou , un motiv foarte bun pentru a viziona filmul , acesta sub mana lui Felinni fiind intotdeauna remarcabil. Poate nu se ridica la nivelul lui La dolce vita sau 8½, dar merita vazut pentru modul special in care regizorul a transpus totul in film .

Halucinant, dar impresionant , Felinni ajunge la apogeu cu aceasta capodopera plina de complexitate .Nu stiu ce m-a satisfacut mai mult la acest film, prestatiile impecabile ale actorilor sau regia si montajul fara cusur , care introduc atmosfera fantastica in care se deruleaza filmul . La fel ca si in Dolce vita , Marcello Mastroiani joaca rolul unui barbat inconjurat de femei frumoase , dar care nu reuseste sa isi gaseasca adevarata fericire, sau mai bine zis femeie ideala. Guido Anselmi un regizor celebru din Italia este pus sa regizeze o mare productie , dar el planuieste de fapt sa regizeze filmul propriei sale vieti , o viata inconjurata de femei , fiecare cu rolul ei, si de cateva ciocniri cu catolicismul , un subiect care este si el inclus in filmul pe care il pregateste. Spe final , presiunea pe care personajele din jurul sau o emana devine tot mai mare pe capul lui Guildo , care intelege ca filmarile nu vor incepe niciodata , iar neajungand la o alta alternativa , se sinucide . Utilizarea cinematografiei in alb si negru si a muzicii clasice in unele scene a fost foarte bine gandita , la fel ca si cateva din visele lui Guildo prezentate in detaliu , o manevra pe care Felinni o foloseste si intr-un film al sau de mai tarziu, La città delle donne. Am considerat Bunul , raul si uratul este cel mai bun film italian pe care l-am vazut , dar acum cred in cea ce ma priveste , 8½ intra in concurenta cu western-ul lui din 1966 a lui Leone. Un adevarat exemplu al artei cinematografice europene si al neorealismului italian , merita vazut , deoarce profrunzimea lui o intrece cu mult pe a multor filme de la Hollyood care urmaresc doar o poveste care sa prinda la public, fara a avea curajul sa incerce a crea ceva mai amplu.

Scena cu batranul fermier care refuza sa paraseasca pamantul , in timp ce toata familia trebuie sa porneasca la drum , iar o alta in care personajul interpretat de Jane Darwell isi impacheteaza cateva obiecte care ii readuc in minte atatea amintiri , mi se par cateva dintre cele mai emotionante scene filmate vreodata . John Ford reuseste sa recreeze in filmul sau , viata din timpul marii crize economice In Statele Unite , unde fermierii satuli de praf si saracie , isi paraseau casele fortati sau din propia initiativa si migrau spre California , unde insa puteau sa gaseasca un mediu poate chiar mai ostil. Henry Fonda este impecabil in rolul sau , dar Jane Darwell este cea care merita cele mai mari laude pentru prestatie ei atat de convingatoare si in acelasi timp atat de miscatoare. Aceasta capodopera a lui Ford nu primeste atentia meritata , dar este dupa pararea mea in topul cinematografiei americane si unul dintre cele mai emtionante si mai puternice filme.

Un horror care pe mine nu a reusit sa ma sperie mai deloc , a lipsit acele elemente de mister care imi place sa le gasesc intr-un film de agest gen ( case foarte vechi si intunecate cu povesti tragice care marcheaza casa pana in prezent, etc).Actorii nu au jucat rau dar nici foarte bine, tot astepti sa vina ceva care sa te miste , dar nu vine. Nota 6.

Fiind si eu un suporter devotat al unei echipe din orasul meu .... pot spune ca filmul m-a atins, desi se concentreaza mai mult pe huliganii din anglia si nu pe ultrasii din italia sau balcani pe care noi i-am copiat este un film realistic ce merita vazut pentru cei care sunt legati de aceste spirit de devotament spre o echipa de fotbal.

Un film semnificativ pentru cinematografie, cu prestatiila cel mai inalt nivel, scenariu fara cusur si binenteles actiune, poate fi interpretat in mai multe feluri, eu il vad ca un film care a deschis anumite usi care au deschis calea catre un nou sti de realizare a filmelor.

Un film foarte atent realizat, care te tine invaluit in mister pana la sfarsit. Pe parcursul filmului incercam sa figurez in ce directie merge povestea dar nu am reusit, asta il face foarte special pentru mine, despre rolul lui Portman nu mai are rost sa comentez, una dintre cele mai fine prestati actoresti care le-am vazut in ultimii ani, Un film psihologic de apreciat.

Cel mai bun film despre acest subiect, o opera de arta realizata la forma cea mai realista, perfect regizat fara sa deraieze nici o secunda catre niste posibile puncte mai slabe. Razi, plangi , te bucuri, te intristezi, esti socat de realitate si te gandesti daca e posibil asaceva sau e doar fictiune de dragul cinematografiei.

Sa fim seriosi, telenovelele care erau difuzate acum cativa anii pe acasa tv erau mult peste incercarea asta de serial muzical, astia sunt doar niste copii cantareti care nu au nimic cu actoria, nu sunt in stare sa joace, e pacat ca acum oricine poate fi actor.

Un film englez foarte antrenant, cu umor, actiune si altele. Nu e formidabil dar merge, daca vrei sa vezi ceva cool si pe Gerard Butler intr-un rol bun.

In orice fel ar fi interpretat, titanic a fost un film cu un loc al sau in cinematografie, un film care a reusit sa emotioneze zeci de milioane de oameni, un pe aripile vantului al anilor 90'. Nu se stie ce are impact mai puternic, scufundarea vaporului sau dragostea tragica dintre cei 2 protagonisti, tehnic e realizat foarte bine , desi actoria si scenariul sunt putin trase de par dar nu cat sa te distraga , ultimele 20 minute sunt intradevar emotionante si au reusit sa imi provoace lacrimi.

Nu este la fel de cunoscut ca triologia dolarilor sau Once upon time in west, dar este o alta realizare a lui Leone in stilul sau , muzica, suspans, actiune si multa violenta. Este tehnic foarte bine realizat si foarte realistic, actori nu dezamagesc nici o secunda. Merita vazut!

Un film ciudat in stilul spagheti western. Acrobati, multa actiune , scene ironice, personaje ambigu . Un scenariu foarte complex si multe impovizati exagerate. Totusi un film care nu te plictiseste cu o coloana sonora foarte buna , o obisnuinta in aceste filme.

Un film excelent al lui Nae Caranfil. Ironic, cu mult umor si arata multe aspecte ale societati noastre in ani 90''. E filmul care nu poate sa nu te impresioneze intr-un sau sa te faca sa razi, unele scene sunt remarcabile. Un film de vazut.

A fost mai mult decat o telenovela. A fost un serial foarte complex si bine realizat, care a reusit sa cuprinda 2 lumi diferite si sa scoata la evidenta ce era mai important in aceste lumi, a prezentat mai multe subiecte cu grija, cum ar fi clonarea umana, religia drogurile, iubirea, actorii au jucat foarte convingator, locatii de vis si o coloana sonora execptionala care a d-at magie unor scene.

Trebuiau sa se opreasca la inima de tigan sau la regina, dar ei au continuat cu aceste continuarii josnice, cu actorii de gradinita si colectati de pe strada, chiar si Gheorghe Visu si Carmen Tanase si-au pierdut farmecul, cand ma gandesc la scenarii, la joscul actorilor sau mai bine zis figurantilor ma scarbesc! JOSNIC!

Un film care m-a atras, datorita atmosferei din el si a scenelor foarte dure , roluri suberbe ale toturor actorilor din rolurile principale .