herrKlaus

Despre descompunerea somatica si dezbracarea sufletului de pe trupul viermos, s-a mai scris(mari poeti adolatri viermuirii), dar in chip vizual nu au putut dezlipi plasturele mental din rana sufletului. Se intampla, aici, prin rosul carnii. Am pus cutitul pe rana!

tragica viata a lui, a unora, a noastra se opacizeaza intr-un singur cuvant: destin, soarta. Soarta lui Odipus este omenizata la nivelul planetei Pamant facand un cosmozaur al basmului. Ce poti face ca sa nu fi certat de zeii plasmuiti ai antichitatii?

Acolo unde visul ascunde realitatea, acolo unde realitatea ascunde irealul, acolo unde Realul ascunde misteriile, unde pierdem fiinta, eu sunt ca te iubesc. Si de ce lacrimile salveaza fiinta de la inecul omului in neantul cosmosului?

Imperios necesar - linistea in muzica, pentru muzica in mijlocul inimii. Toate se canta, cauta linistea si vei canta si tu. Linistea, un imperativ categoric se aude....

Dragostea la care visam... e atât de aproape de mine. Dar tot ce pot face...este sã te privesc fãrã cuvinte. În acest oras de straini...trãiam zi de zi pictând iubire.

Domnisoara Else a lui Schnitzler, un film cu Elisabeth Bergner si Bassermann. Romanul nu-si pierde nimic din valoare in interpretarea unor asemenea actori. Jurnalul adolescentei cu exacerbata sensibilitate, adusa la exasperare de nesabuinta parintilor, isi afla o zguduitor de reala exprimare in film. ---adevarat!

Cantecul iubirii si al mortii: "Duminica sumbra, nu mult pana la seara, in umbre adanci, singuratatea mea tanjeste, Ochii imi sunt inchisi, si tu te indepartezi, Dar dormi, si astept ziua de maine..."

Omul trebuie sa aiba si sa urmeze visul. Viata paraseste atunci cand totul este stins, fara speranta. Emotionant in apogeul implinirii umane si a luptei pentru viata, copilul uita ca-i copil, iar tatal uita ca-i tata. Vom ajunge toti in vis, scop al meu, pe margini de speranta.

O tanara fata vrea sa completeze o harta nescrisa, si-si pierde prima dragoste pe podul Kototod. Tu care te-ai maturizat întoarce-te. Dupa atâtea eforturi zadarnice in sfarsit o floare a înflorit. Viata merita chinul trait. E o scurta clipa mereu mohorata care-mi staruie-n amintire?-chiar as vrea sa vad comentantarii la acest film, dar cred ca totusi este aproape imposibil-

asa suntem. observati spiritul nemtesc...filmul are destule elemente caracterizante a Germaniei, un URA pentru ea. Cat despre a noastra, puneti uleiul pentru gatit....prajita in simtire. Mai bine zis parjolita, ca sa nu ma cuzati de mal praxis al sensului cuvantului ce il scriu acum. Ramane-va...

Fiecare fata are o poveste pe care vrea sa o spuna. Eu cred ca filmul acesta este despre femeie (elles). Frumos mod de a surprinde amorul privirii, melancolia, tragedia, singuratea...

De cand nu am mai vazut un film vitnamez! Pacat ca iar si-au bagat codita cei din America. Dar nu sunt dezamagit, probabil doar din cauza imaginilor... In ultimul timp aud foarte multe despre aceasta tara, vad oameni, prieteni din aceasta. Tam, Tang, Nhung, prietenii nostrii...Fassbinder: strainii.

Un soricel cu un balon ajunge pe luna... Anglia si sobolanii din gunoaie.... Copilarie cu gustul oamenilor mari, gunoaie printre gunoaie traiesc cu oarecare speranta. Chiar un film englezesc...contemporan.

Tchaikovski, Dietrich?...Nein...Wagner! Focul arde copia lui Modigliani pe peretele alb...haosul moral, socialul arde.

Se mai intampla sa mai vezi numele tau prin filme, dar intr-un scurt metraj despre electrostivuitoare nu mi-ar fi trecut prin minte. Eroul, Klaus, greseste mereu. Astfel totul se transforma in sange. Ma bucur ca isi i-a cu brio carnetul de electrostivuitor! Si ma bucur ca nu respecta ceea ce a invatat! saracul...

Viziunile oamenilor despre oameni consta in subiectivitate. Se imparte lume in oameni, se impart cuvinte pentru notiuni. Europa cea de altadata adusa in actualitate in acelasi spirit crescend.

frumoas mod de a prezenta persoana , viata cealalta care zambeste, plange si iubeste langa noi, poate cu noi...si voi.

vremea vremuieste, iar lumea si luna sunt una, si vorbeste cate ceva despre vebul a iubi. infinit. trei vremuri curioase in a afla ce va mai fi dupa ce ele vor muri.

sunt curios cine are curajul de a spune cateva cuvinte despre acest decameron. Eu spun: cititi cartea!

Frumoasa etapizare a fenomenului pacat, originarul mar, originarul pacat. Paradisul apare in sfarsitul activitatii umane pe lume, dar si in inceput, ca idee. Religia. prejudecata, ratiune fixa in moral, conjuctura de legat la ochi? NU.