Ioana M.

Okay, deci "28 Years Later: The Bone Temple" e filmul ăsta care a stârnit destul de mult hype, mai ales cu Nia DaCosta la timon. N-am zis nu și m-am dus să-l văd, dar sincer... e cam pe jumătate. Ideea e interesantă, nu mă înțelegeți greșit. Horror-ul științifico-fantastic merge bine la Nia, și Ralph Fiennes face ceva cu rolul lui care chiar te trage într-o zonă ciudată. Atmosfera e dură, uneori rău de tot. Dar filmul ăsta se sufocă puțin în propriile ambițiile, parcă vrea să spună prea multe în aceeași vreme. Au fost scene care m-au fascinat, altele care m-au plictisit tare. Ritmul e cam neregulat, iar mesajele din spatele întregii povești se pierd vreo doi-trei ori pe parcurs. Sunt fani obsedați ai primului "28 Days Later" care sigur vor iubi asta, dar eu am ieșit de-acolo mai mult confuză decât satisfăcută. Nu-i rău, dar nici nu-l bag în topul meu.

Uite, n-o voi ascunde: am intrat la cinema cu speranțe mari după precedentele filme din francize, dar "Misiune: Imposibilă - Răfuială finală" m-a dezamăgit tare. Ideea cu submarirul rusesc și antagonistul din trecut suna promițător pe hârtie, dar în execuție e prea înghesuită și confuză. Scena cu trenul de la început e singura care te ține ceva mai multa vreme pe scaun, restul filmului e o succesiune de tiruri și explozii fără prea mult sens. Gabriel nu-mi dă emoții ca adversar — pare doar un pretext ca să avem ceva în care se bată Ethan. Problema e că după 6 filme, formula asta nu mai merge. Sunt oboșit de mesmo pattern: Ethan e în pericol, sare de la 1000 de metri, scapă cumva, și gata. Unde e tensiunea? Unde e o poveste care să-ți rămână? Dacă ești fan hardcore al seriei, poate treci peste. Dar dacă cauți ceva cu adevărat nou și antrenant, cauta în altă parte. 2/5 fiindcă cel puțin coregrafia acțiunilor e decenta, dar asta-i tot.