irinet

A fost un film foarte indragit! Arabela si Rumburak, doua nume cu rezonanta pentru Romania noastra de atunci!

Se vede că filmul acesta a fost și preferatul lui Băsescu! Ce ironie..., mă întreb cum a reacționat Sergiu Nicolaescu când l-a auzit pe șeful mafioților PDL-iști?! Ce să mai scriu, mi-am readus aminte de vrăjeala comunistă și cât de aproape am fost să retrăim acele vremuri groaznice!!! Titlul e clar o parodie: una zicea Roman, și alta făcea! De unde justiție? Era greu să scrii scenarii în acele timpuri, ne aducem aminte. Eroul pozitiv moare fiindca nu are cum să supraviețuiască flagelului comunist. Infiltrarea lor în poliție și justiție e evidentă. Apoliticul nu există! Ori erai pe-o baricadă, ori nu, e clar. Binențeles că pentru comuniști, trebuia să înțelegem invers: Roman, eroul, și Miclovan personajul negativ! Actorii superbi, replicile și mimica lor și astăzi ne încântă! Nota 10 Maestre, fiindcă ne-ai făcut să evadăm din timp și spațiu ATUNCI, dar și ACUM!

39 de ani au trecut de la premierea filmului. Ce s-a schimbat? Nedreptatea există în orice vremuri, justiția și poliția sunt corupte..., aceeași bătălie dintre socialism și capitalism cu victoria ba uneia, ba alteia (mă refer la ideologii). Poporul speră și apoi disperă! Politicul, în schimb, prosperă! Supraviețuitorii sunt martorii acestor timpuri. E frumos și nostalgic să poți revedea filme ale căror timpuri le-si supraviețuit. Pelicula nu moare, supraviețuitorii, însă, da!

Nu înțeleg de ce îl fac unii pe Sergiu comunist?! În filmele sale cu Moldovan, era "apolitic". Mai mult decât atât, am observat că își omoară eroul atât de iubit de fanii lui tocmai pentru a -l salva de flagelul comunismului! Mereu renaște ca un alt personaj la fel de apolitic. " Supraviețuitorul" e un memento al acelei perioade legate de un prezent oarecum dubios. Se pare că nici în acest film, Sergiu nu dorește ca personajul său să rămână în viață, însă îi lasă pe fani să-i ofere o șansă. Subiectul filmului mi s-a părut destul de legat, însă i-a lipsit suspansul. La acest film, spectatorii ar fi trebuit să nu respire dacă ritmul ar fi fost trepidant. Ruleta rusească trebuia să fie pretextul unei acțiuni incitante și pline de viață cu forfotă, urmăriri spectaculoase și mult zgomot. Aici, Sergiu a refuzat colaborarea cu timpul noilor tehnologii sau poate chiar nu a putut să le înțeleagă, fiind, din păcate, depășit. Mai e ceva de neexclus: dragilor, nu suntem la Hollywood! Nici măcar pe-aproape! Ca o concluzie finala, ar trebui să înțelegem că Sergiu Nicolaescu rămâne incontestabil Supraviețuitorul timpului său..., iar acel Timp nu a fost cel al generațiilor IT sau al gadget-urilor! Numai faptul că sunt atât de multe polemici despre el, atestă acest lucru. Când nu se spune nimic despre tine, e ca și cum n-ai exista..., dar când se spun atâtea, înseamnă că ți-ai depășit condiția de existență și ai trecut la realizări!

Si mie mi-a placut acest film, mai ales, ca vazand poza cu ursuletul si necitind recenzia filmului, neluand seama la avertizarea celei care mi-a vandut biletul, am intrat in sala de cinema cu 3 copii dupa mine. In timpul rularii filmului, acestia radeau pe infundate si se uitau vinovati la mine, iar eu, pe furis, aruncam cate o privire dupa vreo replica deocheata sau cand dl. Ted fuma marijuana! Va dati seama ce stres am avut timp de jumatate de ora. Dar apoi, uitandu-ma prin sala, am vazut ca aceasta era plina de adolescenti care se simteau minunat, iar copiii de 10 ani cu care eram aveau aceeasi relaxare si cunoastere despre cam tot ce arata filmul. Raul era deja facut, asa ca m-am relaxat si eu si astfel s-a spart gheata pe randul pe care ne aflam. Pana la urma, filmul se adreseaza tuturor persoanelor cu simtul umorului, indiferent de varsta! Imi pare rau ca m-am luat dupa o poza. Eu credeam ca ursuletul e inocent si, nicidecum altfel. Prin urmare, abordarea filmului mi s-a parut noua prin alegerea unui 'plush' ca prieten de 'prostioare' ale unui adult inca infantil. Filmul mi s-a parut foarte dragut, iar personajele foarte simpatice. Nu dauneaza nimanui, insa tot nerecomandat celor sub 12 ani as spune.

Nu degeaba a avut 8 nominalizari la Oscar, si nu degeaba il lauda toti pe Cristopher Waltz, care a si castigat statueta glorioasa! Mie una nu imi place QT deoarece filmele sale sunt prea violente. Desi acesta face parte din aceeasi estetica a violentei caracteristica lui QT, acest film pot sa spun ca l-as revedea fiindca are multe plusuri fata de alte filme ale lui: povestea atat de tragica a evreilor in timpul celui de-al doilea razboi mondial, tipologiile create in cadrul acestei povesti despre razboi: evreul insetat de razbunare, americanul dur, nazistul sadic, increzut, spilcuit si viclean, nemilos si crud cu altii, dar atat de las in fata violentei la care poate fi supus el insusi, chiar si tradator, nu in ultimul rand, partizanul (basterds) si spionul. Se spune ca filmul e pura fictiune si nu e un film istoric, insa tabloul general este unul istoric: Franta sub ocupatie nazista, America, aliat, evreii vanati fara mila pe orice teritoriu ocupat de nazisti, germanii iubitori de arta, Italia aliata cu Germania, si multe altele. Toate adunate intra in ecuatia unei parti din istoria omenirii in care violenta a fost impinsa la extrem. Scalparea a cat mai multe capete de nazisti, precum si alte omucideri extrem de detaliate din film redau groaza multor oameni care, din nefericire, au trait acele timpuri! Aceste violente au loc chiar si in zilele noastre, iar QT stie sa prezinte aceste lucruri foarte bine. Desi nu si-a adjudecat toate nominalizarile, filmul, dupa parerea mea, e de nota 10 si de revazut pentru a ne gandi la ceea ce suntem noi, rasa umana!

Un film foarte antrenant, cu multa actiune si cu multe efecte speciale. Cu o intriga complexa, filmul transmite pasiune si emotie, pe langa o tensiune foarte mare. Actorii sunt nemaipomeniti, iar jocul lor tine telespectatorul in fata ecranului aproape fara respiratie.

Trailerul e foarte dragut. Probabil ca filmul e deconectant si e de vizionat la sfarsitul unei saptamani epuizante, unde, traind in Romania, iti ocupi tot timpul cu mult mai multe lucruri decat ar trebui si, unde, mai grav, urgentele pe care le ai, nu pot fi rezolvate in timp util fiindca traficul este un time killer la propriu! Dupa toate astea, o disputa romantica dintre doi agenti americani, te va face sa vezi viata in roz si, poate ca, sa simti ca traiesti si tu la maximum in Romania!

Dragut, mai ales vizionat la IMAX. Copiii, duceti-va sa il vizionati fiindca o sa va incante simtul vazului, desi, cand veti iesi din sala, o sa va ia o usoara ameteala datorita tehnologiei 3D.

Demult am constatat ca umorul american e mult diferit fata de cel romanesc. E posibil ca ei sa fie mult mai relaxati decat noi si sa rada foarte usor la orice deget aratat, oricare ar fi el! Eu nu am ras deloc si am si pierdut vremea uitandu-ma pana la capat! Poate ca o fi un film adresat barbatilor fiindca eu nu am sesizat nici o faza comica, ba mai mult am observat doar cum niste fraieri nu s-au descurcat in Las Vegas care s-au dus sa se distreze si nu au stiut cum s-o faca!

Nu am vazut inca filmul, dar o sa o fac, acum ca am citit ce scrieti voi aici si, mai ales, pentru ca il recomandati. Insa, legat de subiectul acesta cu tocilarii singuratici, ma framanta opozitia des intalnita in filmele americane, de altfel, in viata lor, TOCILAR (bun de nimic, neinteresant, sters, etc.) VERSUS VEDETE (sportivul liceului, lidera de grup Kappa s.a.), precum si faptele ce decurg dintr-o astfel de opozitie nihilista si distrugatoare! Cum adica nu poti fi prieten cu un tocilar? Cum adica sa negi calitatile unui om, judecandu-l dupa faptul ca acesta INVATA?! Cine il judeca, de fapt, PROSTIA si INDOLENTA?! Aceste filme reflecta o realitate pare-se cruda si adanc ancorata in "educatia" dura a ceea ce inseamna viitorul Cetatean American cu Drepturi! De cand e cu drepturi, intreb? Ca daca ma uit la filmele lor de acest gen, INTELIGENTA nu pare a fi la ea acasa! Sper sa nu fie si la noi astfel de lupte intre cei ce invata si cei care doar se spoiesc!

Ce m-a interesat si doresc sa subliniez aici sunt viciile pe care oamenii si le transmit surogatelor: scena cu asa-zisa 'conectare' in loc de droguri, joint-uri si altele. In schimb, curios e faptul ca filmului ii lipseste sexul sau, ma rog, scenele de dragoste, nici un pupic si nici o aluzie la vreo intimitate. Te uiti si te infioara privirile reci ale surogatelor, fara suflet si care mai si 'ingheata', punand punct conversatiei neplacute atunci cand utilizatorul, operatorul in filmul in cauza, considera necesar: end of discussion - shut down! La fel, ma intreb ce se intampla cu operatorul care nu are familie si e singur cand moare? Cine ii da 'shut down' surogatului si cine afla ca acesta nu mai are operator? Surogatul ii face funeraliile? Deci, surogatele reprezinta sfarsitul omenirii daca aceasta nu se mai reproduce, nu? Willis e eroul omenirii in acest sens! imi vine totusi o intrebare in minte: de ce s-ar izola oamenii intr-atat si de ce s-ar feri de contacte directe si ar prefera o interfata vesnic tanara si frumoasa, fara a fi capabila, in schimb, de a mai oferi si alte avantaje?! Oricum e interesant si mesajul care il percep, de fapt, si anume, ca noi toti suntem niste surogate actionati de o mana de operatori (vezi scena cu mai multe surogate pastrate ca niste haine de schimb in sifonier) care conduc lumea cu bani si putere si iau deciziile in locul nostru si, mai grav, prin noi si cu acordul nostru. Filmul ia 10 de la mine pentru tot ceea ce transmite!

E multa fictiune in spatele acestei serii cinematografice adaptate si readaptate n ori, care atrage, probabil adolescentii, insa, pana si noi, adultii, poate visam la puterile si simturile extrem de dezvoltate ale lui Wolverine (ce bine ne-ar prinde), dar si mai mult la capacitatea sa de regenerare si intarzierea procesului de imbatranire. Combinatia numelor din film este interesanta prin sonoritate: Magneto, Cyclop, Wolverine, Mystique, toti alcatuiesc prototipul unui om nou, X-MAN, un nou salt al homo sapiens catre evolutie de care se tot vorbeste, de altfel, ca este posibil. X-man este cheia acestei serii care se tot invarteste in usa viitorului: un om nou, pragmatic, mai putin sentimental, rece, calculat si care nu e doritor sa cedeze primul intr-o confruntare, deci, mai indraznet, sigur pe sine si mai puternic. "Eu sunt un X-Man. [...] Cu ei, a ucide este un ultim mijloc de rezolvare a unui conflict. Pentru mine, este natural. Eu accept lumea așa cum este și încerc să dăruiesc mai mult decât primesc. Dacă mă atacă cineva cu sabia, atac și eu cu sabia. e un ultim mijloc de rezolvare a unui conflict. Pentru mine, este natural. Eu accept lumea așa cum este și încerc să dăruiesc mai mult decât primesc. Dacă mă atacă cineva cu sabia, atac și eu cu sabia. Dacă vrea cineva milă, trebuie să îmi arate mai întâi că are milă. [...] Unii oameni au murit luptând... alții rugându-se... unii și-au acceptat soarta... alții și-au blestemat-o... unii m-au implorat să nu-i ucid... majoritatea erau îngroziți. Amănuntele nu contează. Ceea ce este important este faptul că au murit. Balanța trebuie să se echilibreze, plătind tuturor cu aceeași monedă cu care îmi plătesc ei". Wolverine, vol. 2, #1 (Nov. 1988) Cam aceasta e esenta intregii serii si a intregii povesti. Intrebarea este pentru cinefili: ce ne place din acest X-man si ce am dori sa pastram din el in aceasta evolutie a noastra pe Terra.

Foarte interesante combinatiile de culoare, muzica si actiune in acest film. Si cum tocmai albul e pata de culoare din lumea lui Mozart! Un pic de Mozart, un pic de galben, un pic de clape, mai mult negru si din nou Mozart! Originala si ideea scenariului: un pic de nebunie din toate ca sa il definesti pe Mozart! 10 pentru originalitate, 10 pentru prestatia de arte martiale ale lui Jet Li, 10 pentru Freeman, 10 pentru Mozart, 10 pentru dresorul lui Danny!

Ha-ha, Yoshitsune, ce rau/rea esti! Desi nu a fost bine primit acest film, ce ne intereseaza pe noi ce spun criticii! Pentru un film de TV intr-o duminica seara, cred ca e relaxant sa urmaresti un super-erou Hawking! Doi iepuri dintr-o lovitura, ce zici?

Doar uitandu-ma la poze, m-am ingrozit intrebandu-ma daca e un film porno sau nu pe cinemax? La atat se reduce dragostea in secolul nostru? De fapt, unde mai e iubirea in acest secol? Vorbim doar despre sex, tradare si politica ... si atat? Pierdem oare cel mai frumos sentiment al nostru atat de adulat de grecii antici? Daca nu iubim cand suntem tineri si inocenti, atunci cand? Nu mai e loc in viata noastra despre varsta inocentei si iubire neprihanita? Suntem orbi, cruzi si goi???!!! Ma intristeaza astfel de filme care desi redau cruda realitate, nu ii invata nimic pe tineri despre ei insisi!

Nominalizarile la Oscar au fost facute pentru coloana sonora si atat! Din pacate, filmul ar fi avut potential daca replicile actorilor nu ar fi fost ca decupate dintr-un sablon si asamblate intr-un altul de o cu totul alta forma. Aceasta e impresia care mi-a lasat-o acest film la care m-am uitat datorita lui Redford care, si la batranete, ramane tot un dulce! Filmul m-a dezamagit tocmai cand parea ca un rau linistit ce trebuia sa se involbureze datorita precipitarii evenimentelor, insa nu a fost asa! Declaratiile de dragoste pareau exagerate si rupte parca din Casablanca, total nepotrivite pentru subiectul in cauza si pentru personajul Bobby care acum vrea sa fie revolutionara, acum nu mai e fiindca se hotaraste sa plece in America, ba sufera dupa sotul ei 'mort', dar se arunca prea repede in mainile salvatorului Jack, care numai cinic nu e cand joaca poker pe multi bani. Iar acea 'one shot only' n-a mai aparut in veci in film. Singurul care mi-a placut, desi patetic la final prin confesiunea lui fata de Weil cum ca i se retrasese dreptul de a mai fi cetatean american, a fost Joe Volpi. In rest, toate bune si frumoase, dar nu in acest film!

Nu este un film pentru oricine, dar e un film pentru cine doreste sa se deconecteze, in ciuda dramei din "spatele" replicilor. Doua generatii diferite, sau cum ar spune americanii, 'generation gap' stau fata in fata fiecare cu propria dilema dilema existentiala: negarea si nevroza unui sfarsit de cariera versus cautarile si nesiguranta unui inceput de drum profesional! Cam atat. Restul, hachitele recunoscute ale vedetelor si panica marelui Final sunt exceptional interpretate de J. Malkovich, un Mare actor al vremurilor noastre. M-a surprins Colin Hanks si asemanarea lui cu tatal sau. Pana la urma, 'aschia nu sare departe de gard" sau "like father, like son" nothing more or nothing less.

Din moment ce sunt atatea comentarii frumoase despre film, inseamna ca atat regizorul, cat si scenaristul si-au atins obiectivele de a avea audienta foarte bun, ba chiar as spune eu, au reusit mai mult, in a castiga si un auditoriu deosebit de interesat de subiect si inteligent pentru a-l intelege si comenta dupa vizionare asa de aprig cum se vede aici! Oricum ar fi acest film, mie mi se pare ca DiCaprio este un actor excelent care urca in cariera vertiginos dupa rolurile pe care si le alege. In ceea ce-l priveste pe personajul pe care il joaca, e normal ca atunci cand tu creezi sau inventezi ceva, sa te si joci cu acel ceva modificandu-l in permanenta si testandu-l pana la extrem! Cand te joci astfel cu creierul, atunci se vad si consecintele: ori inebunesti, ori depasesti barierele normalului, nemaistiind unde si cand sa te opresti, ori pur si simplu, sistemul cedeaza din cauza supraincarcarii si multe alte variante pe care ni le ofera filmul care, de altfel e lipsit de culoare, tocmai pentru a ne spune ca despre "materie cenusie" e vorba si ca visele reprezinta inca o mare necunoscuta a noastra!!! Mi-a placut si disiparea eroilor din vis deoarece e imposibil sa mori in vis daca nu mori si in realitate. Mie mi se pare ca filmul de fapt se refera la un singur personaj, si anume, Cobb, care se experimenteaza singur prin ceilalti eroi creati anume de el in vise. In fine, scenariul e de Oscar!

EU IL ADOR DOAR PE jOHNNY. "Fereastra deschisa" nu mi-a placut pentru ca desi se doreste a fi un fi de suspans, nu l-am simtit pentru ca era predictibil ca eroul e intr-o dunga! Din pacate, cred ca insusi Depp l-a dat in vileag cam prea repede. Oricum ar fi, eu tot ii iubesc pe Depp si pe Pitt!