lizardking
Profil nereclamat@lizardking
jon voight magistral. nu e usor sa joci un red neck si sa-ti iasa! hofman are momente foarte bune ,e credibil, cu toate ca pare ca forteaza uneori.
...din ultimii 10 ani. Incantator! Abia dupa ca am vazut ultimatumul am cumparat si primele doua parti. regizor de zile mari, filmari realiste,fara prostioarele obisnuite de la hollywood, fara femei fatale si musculosi cu 7 dani, cu un mat damon impecabil. unul dintre putinele filme de gen pe care-l poti revedea fara jena. singurul film de gen pe care-l pot pune alaturi este Shooter-ul lui Fuqua.
parerea mea este... freatii cohen se joaca, insa o fac cu un profesionalism de mare clasa. in filmele lor nimic nu este intamplator, asa cum poate parea uneori. semnele sunt la tot pasul, ce lipseste este fie dorinta, fie putinta de a le descifra. In ce priveste filmul comentat aci, e foarte simpla treaba. in general, oamenii sunt ridicoli, daca decupezi actiunile lor si te uiti cu atentie la ele. ce se intampla in acest film? cateva personaje de varsta mijlocie, animate fiecare o o dramoleta pesonala, tot timpul originata intr-o situatie sau o terta persoana, care le vrea raul(!), amestecate intr-o poveste care e atat de amuzanta incat pare neserioasa. actorii sunt magistrali, toti, de altfel n-ai sa vezi la multi regizori atata siguranta si succes in distribuirea rolurilor. cand toata lumea il vedea pe clooney cool, dandy si sexy, coenii il arata usuratec, slabut la cap si din cale-afara de speriat. ca sa nu mai vorbim de bred pitt, supefunny in rolul antrenorului de fitness bine intentionat, dar cretin. frances mc dormand in rolul unei tipe care "se reinventeaza" si finuta tilda swinton in rolul unei sotii adultere. am vazut filmul de cinci-sase ori si inca nu ma satur...
e posibil uneori sa uitam de ce mergem la filme. e de ajuns sa revedem I.B. si ne amintim imediat. Un film care nu trebuie explicat, nu trebuie inteles, nu poate fi povestit fara sa para o prostie/parodie, insa trebuuie vazut, categoric. tarantino 100%, poate cel mai bun film ala acestuia. reservoir dogs e naucitor, pulp fiction ridica stacheta, jackie brown demistifica, kill bill incantator si reverentios, masina mortii un exccelent tribut, dar peste toate inglorious basterds e filmul absolut. nu mai socheaza, nu mai inoveaza, nu mai varsa torente de sange manga, chiar daca le face pe toate. Ii dau un zece din toata inima.
un film realist, cu accente tragice. trebuie sa recunosc ca eu nu am constatat "usoare note de comedie neagra". probabil nu sunt suficient de cinic. pe tot parcursul sau, filmul ne developeaza situatii atat de credibile incat ai senzatia ca urmaresti un documentar. actorii par ca nu interpreteaza, ci se comporta ca oamenii din situatiile respective. chiar si in situatiile in care mai licare speranta gustul infrangerii este atat de prezent incat iti este greu sa admiti asa-zisul triumf al binelui. poate exista iertare, poate exista uitare, insa ambele sunt atat de puternic inconjurate de suferinta incat filmul devine apasator. titlul poate insemna declaratia autoarei. teama de culori poate insemna deseori teama de a accepta multitudinea de nuante, interpretari sau alegeri pe care le facem sau le traim.
initial am vrut sa vad filmul pentru forest withaker. imi amintesc un alt rol memorabil al sau, in "ghost dog:the way of the samurai". dupa primele cadre insa am descoperit filmul. regizorul este la primul film, dupa o cariera de documentarist, dar lucreaza cu actorii ca un mare regizor. filmul e captivant, iti taie rasuflarea. are trama, ritm si o imagine de zile mari. chiar si personajele secundare sunt foarte bine conturate, gratie regizorului si actorilor. din film se desprinde o morala deloc placuta: cu cat esti mai aproape de diavol cu atat esti mai orb. mi-a ramas in minte o replica: you should convinced me! NU E DE AJUNS SA TRAGI SEMNALUL DE ALARMA, TREBUUIE SA INSISTI IN A INLATURA RAUL SAU CONDITIILE DE A SE INSTALA. In realitate personajul lui Mc Avoy nu a existat, este ficitonal.prin urmare replica nu are neaparat corespondenta in realitate. dar daca...
unul dintre cele mai bune filme din isoria cinematografului. e ca o carte buna, trebuie vazut de mai multe ori, are atatea sa ne spuna... javier bardem, ce actor colosal! ce diferenta intre "filozoful" infirm din "mar adentro" si intruchiparea raului din "no country..." dar cati regizori puteau vedea asta?
corespondentul romanesc al acestui film ar fi... "boogie" si numai comparandu-le putem sa vedem nivelul de mahala al culturii autohtone, implicit si al cinematografiei. Diferentele sunt uriase, inclusiv in tematica, insa le putem compara. La noi spalam in chiuveta "instrumentul" si facem bascalie zgomotoasa, la alexander payne filmul are momente dramatice, comedie, ironie si trimiteri fine la intergul ansamblu de conventii/obiceiuri sociale(vezi casatoriile etnice, grasii de la fast food, amabilitatea nedisimulata a serviciilor catre clienti). Diferenta intre tabloid si magazin cultural. Cineva zicea ca n-are ritm, ins nu-i thriller sau road movie, chiar daca uneori sa plimba cu masina! E un film despre angoase, despre dorinte neimplinite, orizonturi nedeslusite, adica despre trairile unui om normal al societatii contemporane. Peripetiile celor doua personaje au o savoare comica-amara inegalabila (un rasu-plansu!), nu au stridente gratuite. Ce sa zic, toti actorii au fost recompensati cu premii si nominalizari la Oascar, Golden Globe si multe altele. Daca n-as fi zgarcit as nota cu zece aceasta capodopera a cinematografului independent. Sfarsitul este deschis oricarei continuari si reuseste sa ofere personajului Miles ceea ce el isi refuzase atata timp: un scop.
bun, de vara. o asemenea poveste putea usor sa rateze, sa devieze in vulgar. filmul reuseste sa pastreze ritmul si interesul, fara sa accentueze prea mult pe emotivitate ieftina. pentru ce s-a dorit e o realizare de calitate. fetele sunt hot, insa nu stridente.
un film tulburator, cu reasturnari de situatie si o intriga care te tine cu sufletul la gura. de remarcat realismul trasnpunerii cinematografice si performantele notabile ale actorilor. Un minus pentru machiaj, deoarece este neconvingator, in special la meryl streep. e o batrana cu o fata asa de intinsa... e un film care necesita momente de reflectie, deoarece e usor a judeca personajul, nai greu de a fi inteles.pana la urma cea mai buna caracterizare a lui esteban este facuta de cine altcineva decat Clara. il recomand tuturor iubitorilor de cinematografie.
o parabola despre razboi, fobie si intoleranta. ciudat cum lumea se schimba sub ochii nostri si noi ramanem incapabili sa reactionam. subiectul filmului este deosebit de interesant si nu-si rateaza actualitatea nicicand.
un shot extras din serial. nu se ridica la imaltimea asteptarilor. cine stie, fara serial poate impresiona, insa a posteriori nu mai inseamna mare lucru.
o poveste comica despre familie si despre lejeritatea cu care ne raportam deseori la situatii neplacute din viata. ne place sa judecam aspru si sa luam decizii bazandu-ne pe impresii vagi sau amintiri distorsionate. walken este imperial.
un film "de vara" , util totusi celor care au nevoie de exemple pentru a-si reconfirma credinta. actorii isi fac bine treaba, sunt credibili.
bestial. once a looser always a looser! o comedie amara despre niste ratati care urmaresc lovitura vietii lor, marele bellini!
peter weir este un regizor foarte zgarcit, doar 13 filme in cariera, insa e foarte generos cand e vorba de calitate. sigur, sunt si exceptii(green card), insa multe dintre filmele sale sunt capodopere. primul film pe care mi-l amintesc este "Picnic at the hanging rock" o reverie pentru mine la acea vreme. truman show e un film tezist fara sa fie agasant. pentru cine n-a inteles inca, suntem condusi din turnurile de televiziune, lucru pe care ni-l recita jim morrison cu aproape de ani inainte, in "an american prayer". actorii sunt minunati, atat carey cat si ed harris parand de neinlocuit.
un film care nu trebuie ratat. cand am vazut filmul eram cam de varsta lui TJ si mi-e greu sa redau emotia traita. jon voight este genial iar faye dunaway numai buna de urat!
bill muray un actor slab???? unul dintre cei mai originali actori, caruia ii reusesc atat comediile cat si dramele, un actor care poate figura in dictionar la definitia ironie amara. filmul este foarte extrem de realist, si spun extrem pentru ca in noua din zece filme cu subiect asemanator personajele s-ar fi "combinat" de zece ori pana la final.un must see!
la zece ani dupa get shorty ma asteptam la un regal. filmul este insa un flop de zile mari. sunt cateva faze tari, travolta e bun in continuare, insa filmului ii lipseste prospetimea. get shorty a fost un fim bun, be cool este slab, ca multe alte sequels. mai rau de atat era greu.
just perfect! un film putin cunoscut si, prin urmare, putin apreciat. primul film al lui ridley scott! ridley este unul dintre cei mai buni regizori din istoria cinematografului si cu acest film isi face o intrare superonorabila.