MikeWindgren

Un film simpatic. Registrul de umor este destul de divers, iar distributia e de zile mari. Cel mai mult mi-a placut interpretarea lui Peter Falk.

Per ansamblu slabut. Asta daca reusesti sa treci de primele 40 de minute, care sunt de-a dreptul odios de plate. Mai apoi sunt ceva cadre frumoase, scene spectaculoase, insa filmul nu convinge si nu reuseste sa treaca peste kitschomania ce exista la ora actuala in cinematografie. Realizatorii au vrut cu orice pret sa impresioneze, sa faca un film "destept", insa a iesit ceva fortat si siropos, presarat cu filosofii de viata culese de pe wikipedia.

Mi-au placut dinamismul filmului, urmaririle acelea gen "Apocalypto", alte cateva scene tema generala, imaginea in ansamblu si cativa actori. Nu mi-au placut elementele astea contemporane cu care suntem chinuiti in foarte multe filme istorice noi, cu negrii si femei razboinice. Mai sunt si alte inadvertente istorice, e drept ca mai putine decat in alte filme, insa "Centurion" pare sa fie un film care cauta autenticitatea si atunci nu este permisa inovatia pe directia asta.

Cam la nivelul primelor parti, deci slabut. Lipsa de continut e compensata de imagine intr-o oarecare masura, dar tot ai senzatia ca filmul te tampeste: dialoguri stupefiant de redundante, nimicuri spuse cu afectare, filosofii de 2 lei cu bine si rau, prietenie, casa, familie si cu buturuga mica, povesti si mitologii ingramadite si incurcate si, peste toate, diluarea nimicurilor pe vreo 3 ore interminabile.

De ce naiba sa il bage comunistii pe comisarul Moldovan la puscarie? Doar vreme de atatea filme a fost cel mai mare simpatizant al lor! S-a batut cu legionarii, cu nemtii, acuma cu comunistii, cu rusii, ce urmeaza in al 14-lea film cu comisarul Moldovan? O rafuiala cu pdl-istii?

Ca tema seamana cu "Restul e tacere". Probabil e si chestie de gust, insa mie unul mi-a placut foarte mult.

Putini stiu ca acest film este de fapt deschizatorul de drumuri pentru filme gen "Domnului profesor, cu dragoste!". Culmea, aici Sidney Poitier e un elev cu probleme. In rolul profesorului: remarcabilul Glenn Ford, la unul din rolurile exceptionale ale carierei.

De o stupizenie nemaintalnita. Am impresia ca o sa ne tampim de tot cu fiecare an, daca ajungem sa apreciem asemenea ghiveciuri gandite parca de copii repetenti ce incurca epocile, verosimilul cu fictiunea pura si cliseele penibile cu umorul veritabil. Ce mi se pare stupefiant e ca, pe langa nave zburatoare jumatate corabii-jumatate zeppeline, scene si tipare de Matrix, Batman, Charlie's Angels, Codul lui daVinci, costumatii si decoruri anapoda, dar mai ales dialoguri retardoide si niste personaje construite incredibil de cliseistic si prost si interpretate pe masura (chiar de Milla Jovovich si Orlando Bloom), realizatorii s-au straduit sa pastreze firul rosu al cartii lui Dumas. Nu vad ce sens mai are sa mentii linia directoare in conditiile astea, cand "inovatia" e totala, cand la fel de bine mai puteau fi introdusi niste vampiri, niste alieni si niste cowboy in ecuatie, ca numarul de fani cred ca era acelasi. Este cu siguranta cea mai mizerabila ecranizare a "muschetarilor" (la ani lumina de cea cu Michael York, dar si de cele cu Charlie Sheen si Kiefer Sutherland, cu Gene Kelly, cea muta cu Douglas Fairbanks, de versiunea franceze cu Gerard Barray si cu siguranta si de alte ecranizari pe care nu le-am vazut) si unul dintre cele mai cretine filme pe care le-am vazut in viata mea.

De ce nu? Mi-ar placea sa vad odata un film in care dacii si romanii se opresc la Tapae din lupta si se unesc impotriva alienilor, predatorilor si vampirilor. Niste invadatori, dom'le! Oricum, nu ma plang, voiam ceva nou, relaxant si cu doza de sf. Am impresia ca s-a deschis o noua moda in materie, lumea vrea sa vada oameni casapind extraterestri prin diferite perioade istorice.

Am tot citit diverse opinii, mai mult critice, despre ultima realizare a lui Mikhalkov. Probabil eticheta asta de "cel mai scump film rusesc din toate timpurile" aduce mai degraba deservicii receptarii filmului. Asteptarile sunt mari si toata lumea vrea sa fie multumita. Si nu prea e. Nici nu ar avea cum, din moment ce filmul ataca un subiect inca sensibil. Unii critica modul in care e infatisata Armata Rosie, ba cum e portretizat Stalin, nemtii is ori prea umani, in viziunea unora, ori prea inumani, in a altora. Nicicum nu e bine. Poate nici ideea lui Mikhalkov de a-si proiecta creatia ca o continuare a celei din 1994 nu e stralucita. De altfel, cred ca nu e neaparat nevoie sa vezi prima parte ca sa o intelegi pe asta, astfel ca legarea celor doua devine cu atat mai putin necesara. Unele amanunte i-au scapat intr-adevar lui Mikhalkov si e chiar greu de inteles cum de s-a intamplat asta. De exemplu, fetita lui Kotov are in prima parte 6 ani, in timp ce in a doua parte, a carei actiune se desfasoara 5 ani mai tarziu, bate pe la 17-18 ani, nicidecum 11 cat ar trebui sa aiba. Insa dincolo de aceste, pana la urma mici, obiectii, eu spun ca filmul e impresionant. Poate suntem mai obisnuiti cu low-budget-uri de cat ar trebui. "Burnt by the sun 2" este o superproductie pretentioasa. Planurile sunt grandioase, pe de-o parte, dar pe de alta constructia te trece prin toate registrele emotionale. Adica nu e ceva cu care sa fim obisnuiti din filmele americane, cu imagini realizate exceptional din punct de vedere tehnic, insa continut ca pentru copii prosti, si nici cum intalnim in multe filme europene unde interesul se manifesta in jurul dialogului sau al transmiterii ideii. Burnt by the sun 2 este exceptional tocmai pentru ca armonizeaza aceste doua planuri esentiale in constructia unui film de secol 21.

E destul de simpatic, dar, daca umorul de situatie e usor de receptat, de exemplu, mai greu e cu cel de limbaj (cel putin daca nu cunostinte de limba rusa) si o buna parte din doza de umor vine pe aceasta resursa. Probabil e nevoie si de o oarecare familiriazare cu filmele sovietice, altfel filmul acesta nu va placea.

Probabil este un film influent prin revolutionari tehnice, dar este in egala masura si un regal actoricesc. Subiectul e oarecum in ton cu epoca. L-am vazut intr-o varianta reedita, foarte buna, cu imagine de calitate, dar m-a cam iritat muzica de fond, ce avea in mare masura o configuratie prea modernista, deloc in armonie cu orizontul de 1921 al filmului.

Slab spre foarte slab. Subiectul o fi avand conotatii sf, dar cinematografic nu exista nimic sf. De exemplu asa-zisul oras al viitorului e de fapt Tokyo, fara nici un fel de interventii cinematografice. De fapt mergea mult mai bine un teatru radiofonic, nu era nimic diferit pentru spectator. Altfel lung, labartat, static, blazat.

Este impardonabil! Toate filmele lui Elvis pleaca de la 25 de voturi si de la nota 5? Cam asta am dedus eu.

Trebuie musai si obligatoriu sa il vad. Am auzit ca pour les connaisseurs e un film cult. E genul de film pe care si-ar fi dorit sa il faca Fellini, daca ar fi fost mai inspirat.

Un pic cam multa grandilocventa, ce ar putea indeparta cinefilul modern. Cred insa ca acest film ar trebui vazut cu ochii spectatorului de la 1920. Insa desigur ca acesta e un exercitiu dificil. Dar odata realizata aceasta transpunere, satisfactia este garantata. Un alt aspect important al filmului este ca reprezinta genul narativ al filmului mut, dorind probabil sa exprime cat mai fidel continutul transmis de romanul lui Vicente Blasco Ibanez. Asadar, un film mut total diferit de genul "filmului fara inserturi", sau cu inserturi reduse la maxim.

Nu e rau, dar nici incantator. Chiar daca e conventional si impregnat de o viziune modernista asupra trecutului, mi-ar placea sa facem si noi genul acesta de filme, care in Romania a murit complet.

Nu m-a impresionat nici macar la vremea aparitiei lui. "Mult zgomot pentru nimic", cred ca sintagma asta i se potriveste cel mai bine. E drept, straluceste la cateva capitole, resursele cinematografice sunt remarcabile, dar asta nu e suficient ca sa si placa. Sau ca sa imi si placa. Un film nu se face doar cu super buget, decoruri grandioase, super efecte speciale, super desfasurari de forta si figuranti cu nemiluita. Atmosfera de inceput de secol XX mi s-a parut artificiala iar liantul filmului, acea poveste de dragoste, total inexpresiva. Deci la ce bun atat tam-tam, daca segmentele centrale ale filmului sunt "obosite"? Mi se pare si cel mai slab rol al lui DiCaprio, care altfel a facut si roluri bune si foarte bune la viata lui. La polul opus, mi-a placut prestatia lui Kate Winslet.

Toate ca toate, dar eu nu inteleg o chestie! Cum de a divortat sotia personajului lui Bruce Willis? Adica omul asta, avand mereu in minte si in sufletul lui de politist dur dorinta de a o salva, a fost impuscat in primele parti din "Die hard", batut, umplut de sange, s-a batut descult si cu aschii intrate adanc in talpile-i puternic sangerande, a trecut de n ori pe langa moarte, si-a folosit mintea atat de rapid si eficient de fiecare data cand a fost nevoie, pentru ca, nu-i asa, ca sa castigi un razboi ai nevoie si de minte ascutita, a demonstrat de fiecare data un curaj aproape bolnavicios si, de fiecare data, a trebuit sa surmonteze si impotenta alora de prin FBI si a altor politisti, care au sfarsit de fiecare data prin a-l incurca. Singur impotriva tuturor, ca Rapidu'. Nici problema virilitatii nu cred ca se pune, omul fiind de o vitalitate si o rezistenta dezarmante. Si atunci, cum sa te paraseasca o femeie in conditiile astea? Ce trebuie sa faca un barbat pe lumea asta, Doamne-Dumnezeule, ca sa multumeasca o femeie?

Bunicel, dar complet neverosimil. Isi schimba aia fetele intre ei peste noapte? Get serious! Si nevasta aluia nu isi da seama ca e ceva in neregula cu barbatu-so? Doar numai fetele le schimbasera, trupurile erau aceleasi!