necronom

Cum spune si titlul,Revelations.Unul dintre marii stand-up comedians/social-philosophers, imi permit sa-i spun, care a fost rapus de o boala crunta mult prea devreme.Show-ul prezinta decadenta tragico-comica a deprinderilor sociale care marcheaza inceputurile consumerismului.Un individ cu adevarat stupefiat si suparat pe sistemul socio-politic a vietii din secolul XX.Recomand cu o desebita incredere.

Un redutabil actor, Jeff Bridges, interpretand un depravat care ascende dintr-un donward spiral catre un upward spiral(?), punctand niste trairi mult prea firesti, si in final rational-constructive(evolutie care ma asteptam sa nu-si atinga puncul culminant, dar si-a atins,damn it!), pentru a fi luate in seama.Asteptarile personale, erau cu mult mai mari pentru scenariu si art direction insa, sadly enough,actiunea ce-l inconjoara pe protagonist, sufera teribil de o lipsa acuta de acea depresie aferenta starii.Cu toate astea, decat eternul indragostit lamentabil,Colin Firth,clona cu gene lipsa a lui Cary Grant, George Clooney si redundantul Morgan Freeman,Jeff e cel mai in masura sa fie onorat cu primirea Oscarului.

Pelicula poate fi incadradata fara nici un dubiu in categoria celor mai de seama realizari a cinematografiei din ultimii 40 de ani.Parcurgand cu un spirit analitic intreaga desfasurare a filmului, ma vad pus in rolul unui cinefil ale carui obiectii sunt efectiv anihilate de farmecul lui Amadeus.Tranzitia de la aspectul comic al filmului, catre aspectul tragic a sortii domnului in cauza, se face atat de subtil si de natural incat, triada regizor-scenarist-leading actor, denota o simbioza armonizata perfect.Inca o dovada ca puritatea valorii(chiar daca de multe ori prin valoare se intelege ceva mult prea generalist si necunoscut in profunzime) se naste abia dupa ce creatorul devine o fortareata a viermilor.

"Toate-s vechi si noua toate".Chiar nu inteleg, de ce se tot chinuie casele de productii americane sa scoata comedii de genul celor copycat. In marea lor majoritate si aproape in permanenta , subiectele comediilor romantice sunt exagerat de rasuflate, si imi dau impresia ca pentru 120 min, ma transform din nefericire intr-un veritabil clarvazator ce devine din ce in ce mai dezamagit.I see no point in seeing this movie.

The best in business!Istoria obiectiva a celei mai mari conflagratii mondiale, incepe si se termina cu The World at War.

Este imposibil sa nu te indragostesti pur si simplu de pelicula norvegiana Max Manus.Iata un regizor care, cu ajutor istitutului cinematografic norvegian, reuseste sa dea fiinta unei povestiri verosimile foarte bine documentate si foarte bine articulata.Chiar daca intreaga suita de evenimente graviteaza aproape in permanenta in jurul personajului principal(cum spune si titlul), si celelalte caractere beneficiaza de dialoguri substantiale si fidele spiritului timpului.De laudat e capacitatea scenaristului si regizorului de a nu introduce cascade de clisee ultra-uzitate(nu confundati cu pleonasm), ci doar acelea care sprijina necontenit adevarul(filmul e facut dupa un caz real).ADMIRABIL!

Initial, promite mult dar pe parcurs se scufunda sub propria greutate.Interesant este modul in care se face fidelizarea publicului cu variata cultura iudaica.In opinia mea, epicentrul filmului se caracterizeaza printr-o pseudo-controversa, fapt ce-i confera o inselatoare aura de autenticitate si valoare.Ar fi existat niste puncte mult mai usturatoare legate de mustrarea de constinta a evreilor, care ar fi meritat sa fie exploatate in film.The Believer made me a non-believer in ceea ce priveste aprecierea productiei.

Un adevarat parazit.Un scenariu execrabil, cu un fir al actiunii pentru copiii neexperimentati abia iesiti din puhoiu comunist.Imediat dupa '89, ieseau pe piata o categorie de filme politiste care aduceau in atentie tocmai genul de actiune regasibila in filmul de fata.Protagonistul de fiecare data e un soi de homus-universalis, care in permanenta detine solutia oricarei situatii, numai ca in final, crapa.Mergand pe ideea "culegi ceea ce-ai semanat", personajul principal e pedepsit cum nu se putea mai prostesc.Din nou, vocea vindicativa a publicului are o finalitate fericita.Filmul este un veritabil microb in comparatie cu alte productii de gen, seria Bourne, The Departed, etc.

Well, scenariu este mult prea intuitiv,o marca a filmelor blockbuster.Trailerul=scenariu si cam asta e tot.Adica vezi trailer-ul si percepi intreaga actiune.Cand vine vorba de CGI production design,hmmm...inca n-am gasit un sistem de masura pentru evaluarea sa.Blew me away! Aici castiga mr. Cameron, ca si co-producator si regizor care ocupa rolul unui general a unei armate de creatie.

Sa ne aducem aminte ca nici Kubrick, cu "Odiseea Spatiala 2001", nu a reusit sa obtina premiul oscar pt cel m bun regizor in 1969(cred) si nici macar George Lucas pentru primul(ma rog, partea a treia) Star Wars. Lista ar putea continua cu Terminator 2, Aliens si bineiinteles Matrix.Prin urmare,statistic vorbind cel putin, productia de tip mamut a filmului Avatar nu ar intimida comisia insarcinata cu decernarea premiilor Oscar.Doar ca in anii in care au fost nominalizate filmele de mai sus, contracanditatii triumfatori au inclinat balanta oarecum just in favoarea lor.In situatia de fata,sincer sa fiu, The Hurt Locker, nu ar fi eligilbil pentru premiile Best Director sau Best Motion Picture.Avatar plateste acel "cost al oportunitatii"(concept evolutionst)in ochii multor critici si iubitori de filme.

Filmul descrie cu maiestrie situatia daneza din timpul WW II, insa plot-ul, chiar daca in ansamblu pare foarte coerent, pe alocuri e nitel fortat.Legaturile dintre actiune si reactiune sunt un pic poate prea directe si prea artificiale.In incercarea de a-l face cat mai digerabil, danezii au omis introducerea unor scene care ar fi creat o legatura mai logica intre evenimente.Nu spun ca firul narativ e sacadant, ci doar ca reactiile si concluziile personajelor sunt ceva cam grabite si prea logice, ceea ce denota un grad de artificialitate.Dar una peste alta, productia, scenariul si regia sunt demne de laudat si de pus la loc de cinste.Remarcile mele in cazul de fata merg numai pe ideea de cautare a unui nod in papura, pt.ca in rest, filmul se pliaza aproape perfect peste pasiunile mele cinematografice.

Ce se intampla atunci cand o serie de cuvinte nu pot descrie o stare de spirit indusa artificial?(in spatele fiecarui cliseu se ascunde un adevar).Se apeleaza la un RMN.RMN-ul meu ar fi aratat o exaltanta activitate cerebrala atunci cand priveam filmul.In esenta, asta reuseste sa faca, sa te perturbe pana la nebunie.Una dintre cele mai bune productii din ultimii 10 ani. A compara modul in care a fost transpusa drama Germaniei de est pe ecran, cu modul copilaresc,pueril,trivial, cu care romanii se tot screm sa scoata un film despre "marile" lor refulari, inseamna a fi debil mintal.

Atat de unic si complex in felul sau de a fi! HBO, iti multumesc! Such a pleasure to watch.Oricand poate concura de la egal la egal cu productia Carnivale.

Uneori ma intreb ce ar fi iesit daca Staley Kubrick ar fi colaborat cu Terry Gilliam,ce gen de sarcasm genial ar fi arhitecturat cei doi.Meaning of life si Dr. Strangelove sunt comediile mele preferate(domeniu la care sunt mai mult decat exigent),doar ca prima trateaza un subiect mai taios, dezvoltand o concluzie foarte pertinenta despre adevaratul motiv din spatele starii de bipolaritate a acelor vremuri.

Hai sa-l lasam totusi in categoria comediilor(chiar daca e dupa un caz real).Comportamentul dezinvolt al lui Steve e oarecum anacronic cu perioada belicoasa a anilor 40.

Daca va tenteaza polemica de natura creationista, va sugerez sa consultati argumentul ontologic a lui Anselm.Teorie care e cel putin comica.

Mie chiar mi-a placut.Poate a apus perioada in care JCVD juca doar in filme fara substanta.Personal, cred ca prestatia protagonistului e superioara celei din The Wrestler a lui Mikey Rourke.O surpriza placuta!

O foarte admirabila productie germana ce reuseste, prin elemente deloc complexe, sa traduca in termeni cat mai inteligibili, tranzitia de la stat autoritar-comunist adept al economiei centralizate, catre, un stat-democratic capitalist cu o invioratoare economie de piata.Si mai mult decat atat,despartirea confuzo- nostalgica, a unui zelot al comunismului, de distopia construita de arhitectii unui socialism ineficient si muribund.Erich Honecker would roll in his grave! Se pare ca germanii rezidenti ai RDG-ului, au stiut, de indata ce cortina a cazut, ce sa-si/nu-si insuseasca din renascuta democratie.Ce-i drept,toate acestea sub calauza mult mai puternicii RFG.

In afara de idila ce se infiripa intre Alec Baldwin si Jill Hennese(nu avea nici un rost sa fie introdusa), filmul creioneaza foarte bine atmosfera si autenticitatea procesului de la Nuremberg.Brian Cox face un rol mare interpretandul pe Herman Goering.

Personal, inclin sa cred ca nu.Dar pentru cei neavizati, filmul de fata ipostaziaza un Hitler sedat,disperat,perdant in fata sentimentelor ce prevestesc o moarte iminenta.Ceea ce nu-i prea departe de adevar, insa, intocmai genul acesta de prestatie (umanizarea lui Hitler), a facut ca Bruno Ganz sa nu intre, in categoria celor ce detin oscaruri.Cat despre acuratetea evenimentelor petrecute in film, tin creditez istorisirile veritabile, scrise si argumentate aprioric filmului de fosti functionari ai celui de-al Treilea Reich, cum ar fi,Traudl Junge, Albert Speer, Otto Gunsche, Rochus Misch si cativa altii.Aproape in permanenta, aproximativ in fiecare scena relevanta, observam prezenta personajelor amintite mai sus, in apropierea lui Hitler.Si poate asta ar fi un aspect realist al filmului care nu prea a fost luat in seama, prezenta martorilor,raspunzatori de elaborarea scenariului, aflati in imediata apropiere a furher-ului.Citind declaratiile si cartile a 3 dintre cei expusi,constat ca,din fericire, povestea nu sufera de fabricarea unor elementelor fictive, ci, de un foarte redus numar de artificii intuitive care-si gasesc perfect locul in imaginea muribunda a lui Hitler.La fel cum impatimitii paleontologiei sunt uimiti de precizia cu care au luat forma dinozaurii din Jurassic Park, si cei ai celei mai mari conflagratii mondiale pot nutri acelasi sentiment urmarind Der Untergang.