Paleasca

Intre filmuletele lui Woody Allen din ultimii ani,care sunt usor superficiale {drept dovada ca le toarna la foc automat},dar placute,usor haioase si cu cate un sambure de miez,asta are o incarcatura aparte,este puternic,are forta,este construit si realizat ireprosabil,intr-un cuvant este un film foarte, foarte bunDespre interpretarea lui Cate Blanchett n-are rost sa mai spun nimic pentru ca ar insemna ca vorbesc in plus..

Scorsese in forma maxima.O bijuterie din stirpea lui "Goodfellas" sau "Casino",bineinteles pe alt subiect,dar maniera de realizare ne releva un acelasi urias,unic Scorsese.Filmul asta ar trebui sa se jeneze,nu sa se mandreasca ca a fost nominalizat la Oscar alaturi de niste productii lipsite de orice valoare,unde "cel mai bun film"a fost unul la care te ia somnul,iar premiul de regie a fost luat de o poveste fara poveste,de un film despre nimic.

Asta-i un film de alt calibru fata de astea pe care le comentam noi aici toata ziua,un film fellinian,plin de simboluri,cu o coloana sonora absolut senzationala,un film care este in sine o adevarata opera de arta.Exceptional !

Nu pot sa inteleg sub nici o forma pentru ce acest film este atat de nominalizat,premiat si apreciat de critica.De la inceput vreau sa spun ca nu este un film prost,e spectaculos vizual,are tensiune,ritm,este bine construit,dar nu este un film valoros,un film care sa se ridice la standardele cerute de un festival si asta deoarece n-are subiect,n-are intriga,n-are profunzime,complexitate,mesaj,n-are nici unul din atributele care sa faca din el un film demn de a fi nominalizat sau premiat.E o poveste simpla,foarte bine realizata din punct de vedere tehnic,despre un accident in spatiu in urma caruia toti membrii unei misiuni pier cu exceptia unuia,mai bine spus uneia,care reuseste sa se salveze.Asta-i tot.Subiectul e simplu,banal chiar.Ca sa nu mai spunem ca tot dialogul,de fapt monologul eroinei e plin de sabloane si platitudini tipic hollyudiene,si ca bineinteles avem parte si de episoade penibil-hilare,cum ar fi cel in care zboara cu stingatorul prin spatiu,sau cel in care fiind pe nava chineza,si nestiind cum s-o porneasca incepe sa spuna ghicitori si sa apese la intamplare pe butoane,evident {se putea atfel?} cu succes.In ceea ce priveste nominalizarea Sandrei Bullock pentru interpretare,nu stiu ce a avut de interpretat?! Una peste alta un film comercial bine facut dar fara veleitati si care va fi uitat foarte repede.

O noua capodopera marca Bertolucci,un film minimalist la prima vedere,dar exrem de profund si emotionant.

Ridley Scott,regizand un scenariu al lui Cormac McCarthy a crezut ca va da lovitura precum fratii Coen cu "No Country for Old Man"dar nu a fost asa.Povestea este oarecum asemanatoare,simpla in esenta:cineva da teapa unui cartel mexican,consecintele{cumplite}suportandu-le altii in timp ce adevaratul vinovat scapa bine merci.Vezi doamne asa e viata,aspra si nedreapta.Ce deranjeaza foarte tare este accentul precumpanitor pus pe dialogurile asa zis psiho-filozofice,ceea ce face ca filmul sa para oarecum livresc.Regia lui Ridley Scott este din punct de vedere tehnic fara cusur ca de obicei,dar ii lipseste acea aura de originalitate,mister,ciudatenie,inventivitate care a facut ca filmul fratilor Coen sa fie atat de bun iar acesta decat putin peste mediocru.

E un film Tarantino 100%,marca inregistrata,are toate atributele care-l definesc pe el ca regizor,dialogurile lui inconfundabile,pastisizarea genurilor care l-au impresionat pe el ca iubitor de cinema,e spectaculos,exploziv,un divertisment de supercalitate,dar din pacate se opreste la nivelul asta,de divertisment.Un film pe care-l urmaresti cu rasuflarea taiata,dar pe care dupa ce se incheie l-ai uitat,nu te mai gandesti deloc la el.E un film bun dar nu valoros,iar in filmografia lui Tarantino,dupa parerea mea ocupa unul din ultimele locuri.

Un film absolut incantator despre care nu vreau sa spun nimic,pentru ca daca as incerca, m-as apuca sa improsc pagina cu superlative,nefiind in stare sa-l analizez la rece. Si asta deoarece dupa un astfel de film esti incarcat de o stare de beatitudine care te face sa plutesti si nu mai ai nici un chef sa gandesti rational,sa te apuci sa-l diseci si sa-ti dai cu parerea despre regie,imagine,jocul actorilor etc.. Pot sa spun dacat atat,ca filmul asta e ca o vraja care-ti umple sufletul de bucurie si incantare.

De departe cel mai bun film pe 2012.Original,intraznet,imaginativ,realizat si jucat impecabil,o superba parabola a conditiei omului.

Daca vrei sa fii original,sa faci experimente, cu montaj indraznet si scenografie sofisticata,neconventionala e ok.poate sa confere un soi de prospetime unei ecranizari dupa o opera literara care a fost adaptata penru ecran de atat de multe ori cum a fost "Anna Karenina".Dar cand faci toate astea si drept rezultat obtii un film superficial,in care personajele sunt abia schitate,iar trairile si dramele lor sunt mai mult ghicite decat infatisate temeinic si adanc,atunci numai e in regula,e deja o bataie de joc la adresa lui Tolstoi si a operei lui literare.Ce n-au inteles autorii acestui film e ca Tolstoi nu poate fi adaptat pentru teatru de revista sau pentru opereta.

Un film banal si sters despre niste evenimente in care americanii au fost mai degraba penibili decat eroici{vezi prabusirea elicopterelor care transportau comandourile trimise pentru salvarea ostaticilor sau refuzul de a extrada un dictator sangeros de care s-au folosit zeci de ani pentru a suge petrolul Iranului}.Un film fara nici un fel de veleitati,facut probabil la comanda pentru a sterge o pagina rusinoasa din istoria lor.

Un "noir" modern,rafinat si stilizat,cu un casting excelent si o coloana sonora superba.Un film care iese din tiparele de la Hollywood datorita infuziei de sange proaspat {regizor danez}.

Un film absolut extraordinar,care la momentul realizari lui anunta imensul talent al poate celui mai inzestrat regizor american la ora actuala(din generatia sa,bineinteles).

Tema nu-i originala,dintotdeauna s-au facut filme despre victimele "star-system"-ului(imi amintesc acum un film al lui Louis Malle de prin anii '60,cu Brigitte Bardot si Marcello Mastroianni,"Vie privée"),insa maniera in care a fost realizat filmul asta este profund personala si antihollywoodiana.Avem,deci,un film de autor,intr-adevar cu o constructie lenta,lipsita de ritm,dar care ascunde sub o fatada aparent banala,profunzimi nebanuite.Tocmai asta mi-a placut,cum un film care la prima vedere nu spune nimic,sa contina totusi atat de mult.Este un film de o simplitate geniala.Cred ca metafora cheie in filmul asta este depersonalizarea protagonistului de catre propria lui masina (bineinteles "Ferrari"),vezi inceputul,vezi insistenta cu care este filmata masina pe tot parcursul filmului si mai ales finalul care semnifica eliberarea si poate salvarea acestuia.

Dupa "Wrestler" Darren Aronofsky ne ofera un alt film exraordinar,de data aceasta despre conditia artistului si chinurile creatiei.Natalie Portman este pur si simplu fabuloasa in rolul asta.

Un film nelinistitor despre intoleranta,fanatism,manipulare,despre ticalosia si abjectia oamenilor care nu se folosesc de religie pentru a face lumea mai buna,ci pentru a-si realiza propriile interese.Spun despre filmul asta ca e nelinistitor pentru ca ridica o intrebare chinuitoare:religia,crestinismul in speta,a dus omenirea inainte,sau a tinut-o mult timp pe loc,in intuneric si ignoranta?

Un eseu despre conditia femeii pe pamant,cu tot ce deriva de aici,sexualitate,maternitate,etc.Un film complex si complicat care,nu datorita dedicatiei de pe generic,are ceva ce-mi aminteste de Tarkovski.

Nea Martin s-a subtiat de tot.Asta-i un "Hitchcock",un "Spellbound",ceva,lipsit de miza si de forta.Pana si muzica zici ca-i de Bernard Herrmann.De cand si-a schimbat fetisul-Di Caprio in locul lui De Niro-Scorsese nu mai e Scorsese.Filmele cu Di Caprio sunt niste bune filme comerciale,pe cand cele cu De Niro erau niste lovituri in plex,niste socuri din care greu iti reveneai.Martin Scorsese e un caz ciudat de artist a carui forta creatoare,odata cu inaintarea in varsta,se dilueaza in loc sa se decanteze.Pacat.

Un film din stirpea lui "Gomorra",foarte bun,foarte puternic,foarte original ca abordare,care prezinta cu acelasi realism frust ca cel de mai sus fenomenul interlop din zilele noastre.

Stiam ca-i tare Haneke,vazusem "Pianista"si "Cache" care mi-au placut,filme interesante,dar pe langa "Das Weisse Band"alea nu erau decat niste simple exercitii de stil.Aici avem de-a face,nu ma feresc s-o spun,cu o capodopera,un film de o comlexitate extraordinara,dens,profund,care dezbate starea unei natiuni(Germania) si implicit pe cea a intregii umanitati.Totul bagat intr-un creuzet-un sat german dinaintea primului razboi mondial-unde au loc fapte,intamplari,ciudatenii si evenimente care odata dezlegate ne explica mersul ulterior in istorie al natiunii germane.Nu mai spun ca din punct de vedere al realizarii propriu-zise,al constructiei,al imaginii,jocul actorilor,montajul,totul este impecabil,fara cusur.Este un film apasator,sumbru(cu toate ca trei sferturi din personaje sunt copii), atmosfera la care contribuie si lipsa muzicii, un film care te bantuie mult timp dupa ce l-ai vazut.