raspopilcarita

După ce ai pierdut două ore din timpul tău liber, ca să nu regreți, uiți, mergi repede să încerci să umpli golul lăsat de o comedie? de necuprins . Cele câteva cascade care ar trebui să te binedispună te fac, de fapt, să fugi, bine că e weekend, Doamne Ferește, să mergi în timpul săptămânii căăăăăă...;

Îmi place deznodământul cu mesaj aspru, sec, extrem de condensat și centrat pe ceea ce ar trebui să reprezinte natura umană a americanului care a creat națiunea însăși . Mesajul ascuns în dialogul personajelor pe final, anume :-...am să merg să lupt, să rup răul de la rădăcină, pentru că așa i-am promis prietenului meu...m-a dat pe spatem nu știu cui îi este adresat dar, hâmmmmmm . Spun despre conținut că este neinspirat din cauza acelor scene cu” zombie ”, scene realizate pentru cretini, nu pot intra în detalii, nu merită . Trădarea, Teresei, face deliciul misoginilor, n-am înțeles o iotă din tot rolul ei, oricât ar fi fost de încercată de soartă, părerea mea, trebuie să fi făcut un minim de efort să rămână alături de prietenii ei oricare ar fi fost deznodământul, o scenă de prost gust . A fost cea mai grețoasă scenă a trădării

Nu-ți poate scăpa ușor, chiar dacă uneori poți ignora, dar nu în condițiile alea, perversitatea cu care se întâmpină unii pe alții, în nou creata societate, veniții proaspăt din adâncul pământului . Deși pe parcursul filmului lucrurile și stările par a se lămuri, este greu să ignori caracterul personajelor și felul în care vor să pună mâna pe putere chiar și în captivitate, oamenii, de data asta atât de tineri . Deși tratate științific, stările care-i cuprind pe oameni în spații închise, te fac să simți fiorii constrângerii, de orice fel ar fi . Complicitatea la care se supun cei slabi în fața unora mai abili ori mai puternici, cu aptitudini fizice menite să trezească respectul celor ușor de convertit . Captivitatea chinuitoare este surprinsă de Wes Bell mult mai tolerată la captivii tineri față de cei maturi, maturii par a dezvolta o agresivitate ucigașă în starea de constrângere, față de cum ne este ilustrată în filmul ăsta . Îmi place felul pueril de a trata conviețuirea, înțelegerea copilărească pe care par a o manifesta dominanții într-un grup restrâns, cum se împart atribuțiile sociale între membrii pe verticală, cum sunt recunoscute abilitățile fizice ale unora și exploatate cum maximum de eficiență posibilă...; Dar, cel așează pe unul în fruntea unui grup este greu de ilustrat știindu-se clar că imaginea de ansamblu a unui grup este foarte anevoios de surprins și, după cum se pare, Thomas, este un personaj extrem de fals în filmul ăsta . Oare din cauza fricii, a fugii continue, a stării anxioase pe care o dezvoltă permanent, mie nu-mi părea deloc curios ci doar, complice și misterios .

Nu vreau să spun absolut deloc că ar fi un film excelent ci, doar fiindcă sunt impresionat de mulțimea detaliilor care privesc socialul, așezat într-o zonă a remarcabilului scop al omului cu dorinți de siguranță(!) . Filmul este așezat confortabil în sala de scaune a producțiilor Sci-Fi, mulțimea elementelor și a informațiilor venite din sfera laboratoarelor de știință abundă și te poartă printre vise și dorinți atât de puerile că, după vizionare, ți se face și rușine să recunoști că anumite abilități ți s-ar potrivi și ție, și oricui . Aveam o anumită viziune despre mișcarea care susține înființarea butoanelor publice și stradale de avertizare și alarmare în caz de vilolență domestică . Cred că sunt mulți cei care știu despre ce vorbesc, de aceea spun că, lumea aceea nu e departe, eu susțin asemenea acțiuni, numai să fie implementate . În rest, mă bucur pentru inițiativa producătorilor care fac notă bună în a ilustra păstrarea influenței omenești în absolut orice creație a științei și, afirmația eroilor filmului, precum că, acțiunile noastre ne definesc sunt...Salutare ! Așa este . Asta nu poate fi încă schimbat, o demonstrează istoria de mii de ani a existenței vieții demonstrate științific pe pământ . Deci, poverile științifice puse pe umerii diverșilor agenți sunt apă de ploaie față de abilitățile reale pe care le poate dezvolta omul pur doar trăind și, luptând pentru a supraviețui, reușind în acțiunile sale . Îmi place nespus abordarea directă a producătorilor în ceea ce privește mersul firesc al vieții și care, cu părere de rău spun, nu trebuie deranjat prea mult, doare !

”Vinovatul fără vină vrea ca să se facă lumină” . Filmul, noimă n-are, dar reușește să ilustreze dur contextul în care ceea ce unora li se pare anormal, este de fapt foarte normal, la ce te poți aștepta . Noțiunile dramatice nu lipsesc din povestirile populare rusești, sunt împânzite de tot felul de nelegiuiri duse până la absurd, ca aceasta. Felul în care oamenii se echivalează valoric cu niște lucruri de nimic, în descrierea filmului, este o poveste rusească tipică . Moravurile și felul vertical în care schimbă atitudinea omului, răutatea viscerală, abuzul în general legat de aceasta, sunt comune oricărei societăți moderne, lumea s-a stricat de tot, era rău, și a rămas la fel de rău...Pe scurt, un adevărat coșmar !

Jumătatea de întrebare e așa pentru că, mulți știu asta, viața reală prin comparație e clădită din refugii . Hahahaa, o femeie, dar și un bărbat, la un moment dat se satură, asta e, se satură . Când se umple masa se satură, adoua zi se schimbă meniul, dar masa tot plină trebuie să fie, dacă nu mai e așa halucinează și începe să fascineze, la fel cu toatele . Acesta este omul descris de pasăre, omul, pasăre de om, Birdmaaaaaan ! Cu trecerea anilor, chiorâm ! Cu trecerea anilor, devenim obezi ! Cu trecerea anilor, surzim ! Cu trecerea anilor, asta e , ne transformăm ! Ne naștem cum o știm cu toții și, amuzant, suntem taaaare proști, devenim prin învățare și exercițiu ceva de neimaginat, dar îmbătrânim și, asta e, ne întoarcem la condiția primă, suntem taaaare proști, asta e, unii rămân în întreaga lor exitență ca la început, dar unii suferă transformări pe care nu le bagă în seamă, îi copleșesc mai apoi și aleg să retrăiască începutul, nu se mai poate . Ești sau devii : Birdman ! Avem cu toții drepturi, trăim după legi, supraviețuim unor șocuri care ne marchează viața voluntar, cu știința și voința noastră, toate le alegem dar, ce trist, nu le discernem . Pe tot parcursul filmului, am avut de ales, am vut de ales între o piesă faină de teatru, și una candidă de film sforăitor, până la final n-am reușit să le îmbin, dar, a fost un moment care m-a urmărit timp de aproape două ore, starea actorului, oricum, personajul trebuia să fie un bou, n-a prea reușit dar s-a străduit din răsputeri, faza cu chiloțeala și apariția pe twitter a fost amuzantă și nu prea . Dar, starea actorului, oscilândă și căutătoare, a fost strivitor de convingătoare, a încercat ăsta timp de 2 ore și a demonstrat că universurile create de om sunt la fel de fascinante ca, asta e așa de adevărat, cele reale, cunoscute doar prin telescop că, de asta avem nevoie spre a ne descoperi acele universuri, interioare, de un telescop . Suntem și ne exprimăm în funcție de cum alegem noi să fie imaginea noastră percepută lăuntric, de noi înșine, s-a dus mirajul, critica cea mai cumplită de acolo vine și nu de la cei care ne văd cu aceleași simțuri în care nu avem încredere nici noi, nici ei, nimeni . Frumos tablou ! Deși plin de reacții firești, de acum, omenești, tabloul înfățișează zbateri pe care noi hainii, le observăm mereu, le criticăm, le exagerăm, le transformăm și gata, mergem mai departe, din viață scapă cine poate . Actul sinuciderii, descris de Riggan, are nevoie de două persoane, una trebuie să supraviețuiască, dar dacă cealaltă persoană este închipuită, adevărul moare, ce facem atunci, ce a făcut Riggan, ce a vrut să ilustreze prin actul său Keaton, în nici-un caz că e o eroare,...! Îmi place Birdman, așa prost cum e, îmi place !

Povestea este una veche, o găsesc ușor asemănătoare cu epopeea ”Dune” . Povestea pare să ilustreze aceeași revoltătoare aversiune a fraților unul față de altul, aceeași mușcătoare rivalitate între diferitele familii înrudite pe cale regală, cale care, pe noi românii, a început să ne scoată din sărite . O mamă, venită din timpuri străvechi, descoperă că, odraslele ei sunt cea mai jalnică întruchipare a nobleții aflată la putere . Descrierea celor trei mari moștenitori te înfioară, unul era slinos și bolnăvicios, parcă, dus cu pluta, și-și dorea nespus să devină ”ȘEFU ”, celălalt, parcă prea îngrijit, întruchipa demența ce-i cuprinde pe unii care, aflați în vârful muntelui, se cred stăpânii lumii, discernământul lor îndoielnic nu reușește să mai cuprindă-n balanță ” binele și răul” . Și, parcă spre a închide cercul nebunilor, ni se relevă și o soră, o soră de o parșivenie imaculată, fără scrupule . În toată povestea asta, Jupiter, renăscută dintr-un asasinat odios, se întruchipează-n trupul personajului cel mai neverosimil cu putință de pe pământ, un fel de ” Aurora ” , a poveștilor de dragoste . Deși-n Dune casele imperiale formate din frați , veri, nepoți neamuri cu toții, erau deja-n război, aici, se pare, Mama supremă și-a dat seama cât de odioase sunt progeniturile ei și-și pregătește o revenire spectaculoasă din morți, ca o curățire supremă din cele rele . Povestea este destul de moralistă, dacă ne gândim la ce fel de oameni vor puterea în zilele noastre, asemănarea este critică, universală, plină de exemple dure . În cele din urmă pot să spun că, n-am înțeles prea bine ce a vrut cu adevărat, Jupiter ! Și-a strunit familia, a oprit producția acelui elixir odios, extras din trupurile muritorilor fără (...), și-a regăsit dragostea pierdută-n negurile vremii, și-a redobândit influența asupra planetei care-i scăpase printre degete, am observat că-i făcea o plăcere deosebită să trăiască în umbra moravurilor familiale, ale vieții printre muritori, oameni cu educație populară . Pe cine a învins ea, în cele din urmă ?

Aci am două păreri, una despre film și, așa e mai bine, una despre premiera care m-a amuzat, a avut un farmec aparte, iată de ce : Entuziasmat de discuțiile avute cu mulți dintre prietenii mei, am decis să merg singur, eram ferm convins că, povestea este una răsuflată rău, scrisă de o femeie a cărei imaginație poate da personajelor o identitate dintre cele mai false, pentru că asta e, toate, dar absolut toate personajele au o identitate falsă, demnă de bancurile care circulau nu demult pri cercurile universitare, ceva la genul( Hai să-ți spun un banc: - O tipă, studentă la litere, în anul 1ori 2, 3, nu contează, bla, bla, bla...clișeu, așa începeau toate, cu studenta de la litere, nu știu de ce ...). Mă rog, amuzat de toate acestea la un loc, merg la premieră și, cuminte, încep să observ, undeva, în locuri retrase, în sala inundată de lumină, fix șase persoane mature, în toată sala, restul scaunelor erau ocupate de tineri înfierbântați, dar ce era mai curios că, deși intrarea era restricționată anumitor categorii de vârste, în sală erau o mulțime de puștoaice cu vârste cuprinse între 11, exact, 11 și 19 ani, astea din urmă erau în număr copleșitor de mare, oare ce căutau acolo . Diferența o făcea doar modul în care, cu toții se exprimau, sexagenarii purtau discuții calme cu priviri pline de subânțelesuri tainice, arătând ușor cu arătătorul spre tinerii(ele) care chicoteau de nu-ți mai puteai stăpânii zâmbetul . Toată lumea, se părea, știa la ce fel de film venise, am înțeles atunci că ăsta este filmul unei noi generații, un film care avea să ilustreze subliniat, cloaca în care ne zbatem și natural, locul de joacă pe care și-l doresc, mai nou, fetele, dar nu numai ele . Proporțiile erotice pe care le cuprinde desfășurarea filmului, nu pot fi descrise oricum, pentru unii greu de înțeles, deși sunt practicanți, pentru alții, de vis, din vis, de peste tot... Gata, am decis, filmul ăsta marchează în mod clar începutul unei noi ere, o eră a erotismului cel mai afirmativ, care nu mai are nevoie de prezentări, ci de o descriere în desfășurare spre a putea fi identificat, ficat, ficat, ficat , hai, Dragii Mmmmei, da-ți-o pă față, fără menajamente, deja ați subliniat ce vreți...

Deși filmul este înfățișat ca o ilustrare de basm a unei lumi în care, încă o dată, răul etern, prin ființe la început nevinovate, vrea să pună stăpânire pe voința celor care, trecători prin lumea asta, vor să creadă cu încăpățânare că au o lume a lor, deci : - Despre ce vorbim ? Filmul, fără prea multe introduceri, ne aruncă în vâltoarea vieții unuia care la început, inocent a fost, dragostea i-a fost furată, a ales după aceea să dea o notă personală desfășurării evenimentelor și să lupte cu un rău izvorât chiar din dragostea sa . Astfel, inocenta Malkin, are șansa să avertizeze de o manieră aproape răutăcioasă că, nici în moarte nu o să ierte răul care i s-a făcut, ci, bântuind, caracterul său o să viețuiască chiar și sub forma unui duh viețile oamenilor, în film, pe a fostului iubit . Da, este o poveste frumoasă, ce contează existența celorlalte mii de pe piața de profil, are și asta un deznodământ fericit, chiar dacă numai parțial . Vreau să spun că nu am înțeles prea bine care este treaba cu dragostea tânărului Tom . Tomiță, mi se pare mie, face o alegere destul de improbabilă, vis-a-vis, de caracterul personajului pe care filmul îl implementează privitorului de orice vârstă . Deși tataie-i sugerează să nu se supună regululor vieții, acesta-l privește perplex și, nici-o reacție, poate doar închipuirea noastră ulterioară să mai completeze cumva, în rest, ce sp spun , incertitudine totală . Deci, Tom, băiete, dute și ia fata, n-o lăsa pradă...;

Sunt surprins de o manieră agresivă, de geniul lui Clint Eastwood, dar și de povestea impresionantă a lui Chris Kyle . Deși, momentan, nu cred că pot spune ceva contra acestui film, pot face însă un fel de comentariu puțin șocat despre această poveste . Jason a fost uimit de povestea soldatului(sunt și detalii), eu însă sunt surprins și de felul în care Clint alege, a ales să ilustreze o poveste sub forma unei povești începute sub umbrela protectoare a convingerilor familiale ale unor părinți crescuți și ei, la rându” lor, sub o formă de stres, dată moștenire unor copii, într-o manieră deosebit de fină, dar a ales, în același timp, să o lase și puțin neterminată, astfel încât nimeni să nu aibă vreo șansă, să se lege de rațiunile religioase și culturale ale valorilor familiilor americane dintre anii ”60-”70 . Deși am fost izbit fățiș de anumite insinuări violente la adresa familiei, scena în care tatăl Kyle scoate cureaua, o așează pe masă, și începe educația fiilor săi, arătându-le clar care o să fie scopul lor în viață , m-a lăsat fără prea multe comentarii . Tinerii par curajoși în fața gestului tatălui lor, dar noi știm cam despre ce este vorba(no comment), punct atins . Geniul regizoral al lui Clint a început din acest puct să ilustreze într-o poveste cețoasă simboluri, simboluri cu trimitere către toate machetele noastre culturale, către toate schemele mentale ale tuturor locuitorilor planetei, la toate nivelurile de înțelepciune, el comunică chiar și cu proștii, absolut faimoasă ilustrarea caracterului lui Chris ! Ascunse după paravanul filmului stau și scenele în care ne sunt prezentate simbolurile religioase ale războiului de un anume tip, cine sunt cei care beneficiază de pe urma lui, cine sunt cei care profită în mod mizerabil de continuarea lui, cine suferă cumplit dureri sfîșietoare pe timpul desfășurării, cum reușesc forțe dincolo de înțelegerea omului de rând să angreneze în desfășurarea ostilităților , oameni de o moralitate covârșitoare, și cum reușesc aceștia să-și pună amprenta pozitivă, în încercarea de a obloji rănile celor implicați(într-un fel sau altul). Reușește magistral să reliefeze spre înțelegerea oricui ”moaca” ticălosului ilustru, a ticălosului ce investește irațional în( deși este reprobabilă judecata în sine) suferință, că numai despre asta e vorba pe tot parcursul filmului . Începe cu suferinți lăuntrice, menite să marcheze și să lustruiască caractere, continuă cu suferinți ce ies spre exterior sub forma unor zvârcoliri și teama de identitate, pune la zid suferința-n dragoste, ce ne macină mai mult de jumătate din viață pe absolut toți locuitorii planetei, și termină cu acea surprinzătoare trecere în neființă a unui om care oricum alesese să moară pentru și în numele semenilor săi pe câmpul de luptă, la război . Serviciul militar activ nu a fost niciodată mai bine ilustrat ca în povestea asta, asta este povestea celui care alege, dintr-un motiv sau altul, să-și pună la picioarele lumii, întreaga sa existență și tot viitorul oricare ar fi el . Dăruirea de sine și altruismul nu lasă loc de comentarii vreunui dobitoc cu sufletul negru, să spună ceva urât despre un film ce nu face altceva decât să ne arate cât am pierdut, la unii, și câte daruri ne-au fost făcute fără să știm, de către semenii noștrii cei mai necunoscuți . Titlurile obținute, bunurile dobândite, lucrurile învățate, moștenirile de orice fel,...nu înseamnă nimic în fața sentimentului de dragoste generalizată a semenilor tăi, la sfârșitul oricărei vieți, a oricui ...N-am reușit să fac o ilustrare completă a motivului stârnirii mele, și oricât aș lă-lă-iiii eu aici, un final n-aș găsi,...oricum...genială punere în scenă, incredibilă reușita lui Clint ;

Cine se poate îndoi de măiestria maeştrilor circului , îi cunosc pe ăştia cu toată copilăria mea , acum sunt puţini mâine sunt mulţi îi vezi pretutindeni dar este penurie de ei . Specatcolul de circ este magic şi nu doar prin numerele incredibile de acrobaţii cât prin farmecul personajelor transfigurate , ascunse sub tone de farduri şi machiaje , costume şi decoruri fabuloase , ai putea crede că ţin cu tot dinadinsul să-ţi înşele acuitatea vizuală ; Uneori reuşesc ! Filmul ăsta vrea să transforme magicul numerelor de circ într-un spectacol planetar desăvârşit cu toate ingredientele care stau la îndemâna operatorilor de film şi se pare că au din ce în ce mai multe disponibilităţi , de recuzite se ocupă cele câteva zeci de milioane de dolari puse în joc pentru realizarea specatcolului de circ cinematografic . Distribuţia filmului este incredibilă şi începe şi de această dată cu maestrul transformărilor diabolice , Depp , actorul şi-a făcut un obicei din a transforma lumea într-o scenă în care magicul se confundă cu efemerul iar realul din viaţa noatră ne omoară fără să-i pese , numerele de excepţie ale devoratorului de scenă nu uimesc doar prin scenele propuse ci prin evoluţia sa uimitoare , adaptându-se uimitor unei lumi secundare existente doar cu ajutorul minţii de care suntem atât de siguri uneori . Fantasmagorie sau nu spectacolul este desăvârşit iar superlativ este un termen depăşit pentru al putea folosi în descrierea producţiei ai cărei actori sunt desăvârşiţi . Au cu ce aş putea spune , dar sunt buni şi ei asta este clar . Mai este o mulţime de timp până la premieră şi deja a surescitat media vizionărilor , foarte mulţi sunt cei care spun că va fi un spectacol reuşit marca Depp . Judecând după ce am văzut până acum nu am să notez filmul ăsta , mai aştept deoarece finalul filmului este încă o necunoscută pentru toată lumea , nimeni încă nu-şi poate face o opinie clară despre tot spectacolul care deja incinde minţile lumii ;

E limpede, femeia vrea să demonstreze că poate, nu e nimic injust . Dramaticul temei situațiilor create vine din întrebarea : - ce se fac ele , femeile, bunele luptătoare și curajoase(...), atunci când cad în mâna inamicului. Până la urmă , asta este sugestia stranie pe care o face subliminal ipoteticul scenelor ” colegiale” dintre con-dormitoriști . ”Șantierul” antrenamentelor cadeților nu arată nici pe departe ce poate face un soldat departe de țara sa, în prezența femeilor nevinovate, posesoare a unor instrumente de moravuri care-i inspiră ”click” pe cei cu ” Suck my dick !” . Măi, luate din aproape în aproape, comportamentele ieșite din comun ale militarilor cuceritori sunt legendare pentru cei care înțeleg istoria și nu o judecă . Este știut faptul că încă din atichitate, militarii tuturor forțelor cuceritoare și-au facut poftele și cu bărbați atunci când femeile au reușit să fugă din calea ” dick-ului” năvălitorilor . O femeie soldat, căzută în mâinile inamicilor este...n-aș vrea să fiu într-o astfel de piele . Mi se face milă doar gândindu-mă . Cum să facă față vaginul unei ” suck my dick” atunci când cade-n mâinile inamicilor . Nu , e clar, politicile ultimilor ani pot da femeii același rol de infirmieră în spatele frontului, ca și până acum, nu are rost să o mai...ar fi atât de trist. Armatele societății moderne încearcă să fasoneze cât poate rolul femeii în armată , dar e doar un fason, situația reală, mi-e greu să cred că poate fi acceptată în situații ceva mai evidente. În rest , ce să mai spun: ” O comedie haioasă și atât! ”, lupta dintre femei și bărbați se dă la umbra societății moderne, protejate de legi clare care să le apere, acestea-și pot ilustra verbal fantasmele, atât .

Ruki, e de belea, influența fatală a personajului lui , deși este ușor animată, aduce o lumină destul de modernistă întregii povești, dar fiecare personaj are rolul său în întraga poveste . Poveste ce încă de la început face din Ava un monstru fără simțuri deși, mă îndoiesc că nu ar avea și ea un mesaj al ei, pe lângă cel al lui Nancy, personaj ce pregătește o ieșire din scenă atât de fulminantă și fermă . Mai, mai să-ți vină să crezi că este o poveste de dragoste , dar de unde . Ilustrarea de povești inerte, suculente , halucinante era stilul lui Tarantino, dar se pare că și acest Frank este siderat de genul ăsta de personaje . Filmul este o înșiruire de secvențe care ilustrează stări , motivații, ipostaze, oameni, cărturării, gingășii energizante, eh, lucruri d”astea care zac în unii oameni fără a fi împărtășite ne-mplinindu-se sorocu” . Așteptarea lui Ruki, ascuns în spatele protejaților săi transformă percepția privitorului în ceva cu care se poate judeca , dar irealul te trage de picioare , nu te lasă, te fixează bine-n banca ta . Reacțiile agresive sunt native la unii oameni, de aceea personajele sunt înfricoșătoare și parcă, buhuhu, demonice , asaltate de armate de draci care nu au o soartă bine conturată, adică, ceva de ce o fi o fi (Johnny) . Biata Sally, ce moarte cumplită poate lovi uneori pe cei fără vină . Povestea asta nu mă împinge deloc spre o comparație pertinentă între episoade, au pe undeva unele (...), dar nu-ți dau voie să faci comparații deoarece tocmai despre asta este vorba-n serie ” Omul, nu se naște la soroc împreună cu caracterul său, aci și-l formează, pe pamânt, între semenii săi , monștrii ăștia sunt extrași de cuvinte , din sufletele hăituite ale lumii întregi . Personaje malefice ireale, de cartier ...

Viitorul , moartea , trecutul , naşterea , viaţa şi toate cele legate de firea care atestă existenţa şi efemeritatea lucrurilor fizice , a naturii însăşi sunt o mare temă pentru mine şi mulţi dintre prietenii mei . Industria filmului prin tot felul de căi caută să stoarcă tot felul de scenarii cu exemple şi informaţii din lumea cea mai reală a omului căruia îi sunt dedicate toate aceste poveşti menite , până la urmă , să-i umple timpul . Povestea asta '' Men in Black '' mă duce cu mintea în tot felul de ipostaze , atunci când mă trezesc din visare , mă buşeşte râsul de naivitatea de care dăm dovadă în faţa necunoscutului timp . Negrul hainelor , la anumiţi oameni , este asociat cu ocupaţia lor funebră ori deosebit de serioasă sau oficială în cazul smoking-urilor , aici reflectă instituţia care se ocupă de cele mai bizare lucruri (spunem noi) . Plecând de la aventurile celor doi agenţi din primele două serii ajungem într-o a treia serie care abordează o temă ce nu are nici-o treabă cu sensul avansat de film în prima şi a doua serie şi filmul (al treilea) a picat prost , într-o vreme , în care pe unii chiar îi bulversează subiectul (posibilitatea reântâlnirii în timp cu anumite persoane ori revenirea , în caz de necesitate , la vremuri de restrişte ori ca să avertizeze asupra anumitor aspecte ) . Ăştia chiar avansează o ipoteză prin care se remarcă că unii sunt atât de preocupaţi de această stare încât nu poate fi eliminată şi nici ignorată , posibilitatea care se pare ar trebui să funcţioneze bine , în cazul omului , acesta fiind deja protejat de creatorul lui . Umorul din dialogurile actorilor , care urmăreşte direct tema filmului , este foarte des forţat de limbajul ori caracterul pe care vrea să-l scoată în evidenţă la oameni regizorul . Tema rolului lui K mă cam nelinişteşte şi n-am să fac greşeala de a-mi spune părerea la adresa filmului , am să merg încă o dată şi o să vedem la ce s-a referit K , în legătură cu J şi acele (ciudăţenii , evident) , este un film S.F . doar ! Nu ? ...............''nu ca să moară'' , este o temă a laturi spirituale care- i animă pe oamenii de ştiinţă dat fiind faptul că majoritatea acestor giganţi din ştiinţele lumii mor îngropaţi după un ritual religios atât de evident uneori că te şi miri de ce toată viaţa lor au pus cunoştinţele acumulate în cârca propriilor entităţi biologice dându-se , la marele final , eternităţii diverselor cimitire cu slujbele de rigoare . ( Tema este mult prea profundă ca să o arunc în aer aici şi spun doar că omul , ca întreg , nu ştie încă să răspundă la absolut nici-o întrebare iar atunci când este încolţit recurge la '' exprimarea liberă '' , după caz ) . Ca un final la această pseudo-părere , a mea : Subscriu şi eu la cele spuse de Elizabeth.Edynboorg şi spun că în Etiopia , se presupune , că s-ar fi pierdut urmele chivotului în care a locuit Dumnezeu pe pământ , în vremea lui Moise , după ce poporul ales a înşelat de atâtea ori poruncile celui care ia ales dintre toţi locuitorii pământului : Etiopia , ETIOPIA , etiopia , e-ti-o-pi-a , Eti'opia şi tot aşa că ştiu uniiiii ce vreau să spun ........

Este stiut ca o legenda nu este o poveste simpla traita dintr-o suflare . Legenda se naste din trairi simultane , ale unor personaje ce traiesc activ in spatele unui personaj ce va deveni , in timp , simbol . Hercule, este o scanteie, a ” Legendele Olimpului ” , nu poate fi , in timpul nostru, ilustrat de o premiera de numai doua a ore ori de un super serial cu numai cateva episoade dintre care unul pilot . Desi povestea lui Dwayne vrea sa-si insuseasca si trairile ilustrului ” Olimpic” , face un rol bun , fizic vorbind, personajului ce nu prea mai are nevoie de prezentare . Forma fizica a filmului ne duce in zona tradarilor politice ce, si acum sunt discutabile, ne insotesc vietile chiar si noua , astia . Manipularea artistica a personajului scoate in relief trasaturi omenesti ce se ragasesc in muritorii timpului nostru, sunt momente in care mi-as dori sa pot infatisa , in ganduri proprii, oameni ce de multa vreme nu mai sunt . Sa traiesti loial , sa traiesti avand credinta, sa traiesti avand speranta , ...avand convingeri,...adunand in jurul tau oameni de bine, ...inconjurand lumea cu fapte si prin acestea , ...un roi de concepte sociale insotesc un personaj legendar spre a le arata lor ca , se merita sa traiesti sublim ,...aratand lumii ca puterea nu este o tinta si nici o cale , puterea, este ceva ce se dobandeste spre binele celor pe care ai ocazia sa-i slujesti ori sa le devii erou, chiar daca ei, poate, nu te vor iubi vreodata cum ai dori si, ...pleci, lasand loc altuia mai bun . Hercule a fost, dar a ramas prin atatea povesti si atribute ce, poate, nici-un alt personaj nu le poate oferi , mai sunt, dar nu ca H.

Acesta va fi un blockbuster de 20 , desi unii denigreaza anticipat valoarea filmului cred ca nu va fi mai prejos decat nici-un alt film al suitei de staruri care insotesc productia . Cand privesti distributia filmului nu poti sa nu-ti faci sperante caci la asa roluri valoarea de piata a lui ` The Expendables` este fara indoiala una foarte mare . Cine ar fi nebun sa bage atatia bani intr-un film fara viitor . Asta va face fara indoiala inconjurul lumii inca de la premiera . Astaptam surpriza sa ne putem spune parerile ;

Este limpede, personajul cel mai controversat al povestii nu este altul decat acest mediocru, invins de viata mediocra, trait in mediocritatea-i senila, Seligman . Joe, ar putea fi descrisa ca , personajul de film care, manata de niste anume avataruri ale copilariei alege, sa traiasca o viata experimentala si , singura hotaraste , ce anume este important pentru ea in viata si ce nu , ne-lasandu-se atrasa-n parti de nici-o alta influenta a altor semeni, decat poate , de acea prietena a copilariei ei . Privita in ansamblu, viata lui Joe, este o alegere, asta si-a dorit, nu este condamnabila , poate doar trist, trist pentru ca ar fi putut face alte lucruri dar , cine este in masura sa stabileasca asta intr-un atare context, fata era halucinata de puterea sexualitatii ei si, altceva nimic . Desi inceputul primei parti a seriei parea o descriere a copilariei lui Joe , sfarsitul contura pe tapet o imagine groaznica a diferentei de mentalitate intre vietuitorii aceluiasi context stradal, social, exclusivist, exemplele pot continua nesfarsit . Realitati crude ne fac sa ne cutremuram cand constatam ca in fiecare din noi se regasesc parti , mici, dar existente , ale frustrarilor lui Joe si , asa cum pare, ale celorlalte personaje . In intreg, am vazut un film ilustrator, nu un film creator de personaje ci , unul inspirat din fierbinteala strazilor , anumitor strazi evident . Povestea lui Seligman este atat de jenanta incat ti se face rau gandind ca , exista , este posibil ca asemenea trairi sa fie prezente in oameni pe care-i cunosti si care mai inspira si incredere . Moartea lui marcheaza sfarsitul unei judecati aplatizate , omul era varza, toata intelepciunea stransa de el in atatia ani nu a putut face fata nici macar unei singure ispite , culmea, in fata unei femei atat de crunt incercata de viata, atat de dezamagita de ea si de oameni, care nu gasise nimic relevant pentru ea in intreaga-i existenta, femeie tradata nu doar de soarta si viata-i complicata , tradata chiar si de propriu-i trup, umilita in intregime de feminitatea ei . Adevarat, chiar este un film genial !

Este limpede, personajul cel mai controversat al povestii nu este altul decat acest mediocru, invins de viata mediocra, trait in mediocritatea-i senila, Seligman . Joe, ar putea fi descrisa ca , personajul de film care, manata de niste anume avataruri ale copilariei alege, sa traiasca o viata experimentala si , singura hotaraste , ce anume este important pentru ea in viata si ce nu , ne-lasandu-se atrasa-n parti de nici-o alta influenta a altor semeni, decat poate , de acea prietena a copilariei ei . Privita in ansamblu, viata lui Joe, este o alegere, asta si-a dorit, nu este condamnabila , poate doar trist, trist pentru ca ar fi putut face alte lucruri dar , cine este in masura sa stabileasca asta intr-un atare context, fata era halucinata de puterea sexualitatii ei si, altceva nimic . Desi inceputul primei parti a seriei parea o descriere a copilariei lui Joe , sfarsitul contura pe tapet o imagine groaznica a diferentei de mentalitate intre vietuitorii aceluiasi context stradal, social, exclusivist, exemplele pot continua nesfarsit . Realitati crude ne fac sa ne cutremuram cand constatam ca in fiecare din noi se regasesc parti , mici, dar existente , ale frustrarilor lui Joe si , asa cum pare, ale celorlalte personaje . In intreg, am vazut un film ilustrator, nu un film creator de personaje ci , unul inspirat din fierbinteala strazilor , anumitor strazi evident . Povestea lui Seligman este atat de jenanta incat ti se face rau gandind ca , exista , este posibil ca asemenea trairi sa fie prezente in oameni pe care-i cunosti si care mai inspira si incredere . Moartea lui marcheaza sfarsitul unei judecati aplatizate , omul era varza, toata intelepciunea stransa de el in atatia ani nu a putut face fata nici macar unei singure ispite , culmea, in fata unei femei atat de crunt incercata de viata, atat de dezamagita de ea si de oameni, care nu gasise nimic relevant pentru ea in intreaga-i existenta, femeie tradata nu doar de soarta si viata-i complicata , tradata chiar si de propriu-i trup, umilita in intregime de feminitatea ei . Adevarat, chiar este un film genial !

Desi , organizata comercial , adaptarea povestii la lumina sentimentelor celor mai omenesti , cum ar fi minciuna-n dragoste , face deliciul telenovelelor . Nevinovatia fiintelor cu puteri dincolo de intelegerea omeneasca este reprobabila , spun eu , cine stie ce poate o astfel de inchipuire a mintii omenesti . Se spune ca cele mai puternice plasmuiri ale mintii vin dintr-o legatura mai veche a omului cu lumea magica a nemuririi primelor fiinte care au populat pamantul si , dupa cum se spune , comunicarea lor cu noi , aduce un soi de echilibru mental , celor mai sensibile firi , care sunt capabile de asemenea comunicari . Povestea ce insoteste fiecare fiinta supraomeneasca , multi neaga asta , transforma omul si-l implica intr-un soi de lupta , personajele incluse de om in mii de ani(cum ar fi aceasta Aurora), dau o lumina aparte vietii acestuia , desi , ce trist , nu recunoaste aceasta . Nu tot omul , evident ! Imi place , Maleficent , inocenta tineretii ei fragile si totusi atat de puternice , face fata cu greu tradarii omenesti , putinei rezistente a omului in fata avantajelor proprii si a proastei intelegeri a vietii , atunci cand se afla la ananghie . Din perspectiva mea : Ce fel de prost , ar da o clipa de comunicare sufleteasca cu o fiinta dincolo de inchipuire , doar ca sa devina un parlit de rege ? Povestea asta atinge apogeul in momentul in care Maleficent descopera ca o iubeste pe Aurora , mult mai mult decat si-ar fi putut inchipui ca ar putea fi capabila si astfel , surprinsa , dragostea lui M, pentru tanarul si saracul din popor , indulceste finalul povestii cu dragostea pentru fiinta cea mai pura , fiica celui mai ticalos tradator , care-si da dragostea pentru un regat pe care oricum il va pierde prin moarte . Parerea mea este ca schimbarea povestii , cu toate acele amanunte , face o lumina amuzanta in mintea celor care cred ca imaginatia omului este finita . Din perspectiva corbului , povestea , ar putea fi si mai spectaculoasa , lumea animala si comunicarea imposibila a omului cu aceasta nu este un mister pentru nimeni . Ce-ar fi ?

Ce-o fi cu tatuajul ăla de.a stârnit atâta interes în jurul acestei poveşti . sau este ardoarea simţită de profitorii de la Hollywood care simt mirosul banilor în preajma unei poveşti cam spumoase de dragoste cam ciudată , cum ne place nouă şi nonconformistă cum le place lor s-arate cu degetul câtre cei care mai au un pic de inimă . Mulţi zic sufletului : - Dispari , că nu exişti ; Şi ăştia au sărit repede să ilustreze lumii că se poate domne' şi nu e deloc chiar aşa de ciudat . Cunoscându-l pe Daniel Craig din filmele cu supergangsteri pe care nu de mult le-am savurat , precis , v-a face şi din povestea asta o sală pentru acrobaţii dintre cele mai spectaculoase , săruturi dintre cele mai languroase şi mai ''macho'' cum le plac nordicilor (dar şi nouă) , ăştia se dau în vânt după pasiune . Dacă toţi cei prezentaţi pentru scena asta îşi vor da silinţa precis vor face eo ceva şi vor umbla pe acolo pe la milioanele de dolari pentru a crea o poveste atât de trucată că-ţi va fi greu să mai faci diferenţa între ce e real şi ce e natural . Abia aştept să mai văd ce ''mumuieli'' pline de patos , pentru a-şi arăta virilitatea , o să mai facă stimabilul (...) ;