razvanfechete

In rezumat: Acest film reprezinta reinventarea cinematografiei intr-o epoca de blockbustere si vinatoare de bani cu filme facute pe computer... De eram io sef pa Oscaruri ii dadeam minim 10, de nu 13! Toata stima, Mr. Tarantino. Si toata stima pentru actorii cvasi-"necunoscuti" care dau clasa "star"-urilor! Jos clopu, ce mai!

Dincolo de chestiunile cu vampiri, filmul este o frumoasa poveste de dragoste, cu actori tineri, frumosi, plini de viata, interesanti... asa cum sper ca este tinara generatie si de la noi din Romania :) Am ramas cu imaginile frumoase, de o calitate si sensibilitate fotografica, cu muzica, cu jocul privirilor si atitudinilor acestor tineri -inc-o data- atit de frumosi din film!

Efecte speciale bunicele, un Daniel Craig pe care-l prefer lui Pierce Brosnan, insa firul epic este subtire. De fapt, la ce sa ma fi asteptat de la 007, in afara de actiune la quintal? :-)

Romania are atitia tigani si cred ca putini dintre noi cunosc cit de cit viata, cultura, obiceiurile, traditiile acestora... oare de ce am fost invatati sa traim intr-o lume paralela, sa nu traim infratiti cu totii... cine ne-a invrajbit sufletele?

"Little children" este un film gindit foarte bine si realizat cu o precizie de punere in scena la teatru. Multiplele planuri pe care se desfasoara "actiunea" filmului sint foarte minutios disecate si are fiecare o personalitate proprie, puternic creionata. Finalul aduna toti protagonistii cumva intr-un fel de scena comuna, dramatica, aproape tragica. Ce am vazut comun in toate personajele a fost incercarea fiecaruia de a iesi cumva din monotonia vietii curente, de a se trezi cumva la viata. Mi-au placut toate personajele, actorii au fost atit de bine alesi pentru roluri, incit am uitat ca este un film si de multe ori mi s-a parut ca vizionez mai multe piese de teatru in paralel. Recomand acest film tuturor celor carora le plac filmele mai complexe, de analiza a eului, a dorintelor oamenilor, a necunoscutului cu care ne confruntam cind incercam sa iesim din monotonia vietii de zi cu zi..

Un film italian vorbit in engleza, cu toate ingredientele filmelor italiene bune: dragoste, ura, orgolii, umor, intelegere intre oameni la un nivel superior, caractere puternic creionate - toate cu parfum italian autentic si ingenuu. De vazut relaxat, de revazut pentru parfumul si atmosfera familiare si speciale in acelasi timp. Si, bineinteles - pentru un Jean Reno in forma de zile mari, cum de altfel il stim cu totii :)

Paul Giamatti este un suflet deschis... pentru cei ce stiu cu adevarat sa priveasca. Se ofera in fiecare film, de la el invatam in fiecare film cum sa fim oameni, cum sa nu ne ratacim individualitatea. In acest film invatam cum sa fim soimi liberi, cum sa nu murim :-) Un actor de nota maxima, dupa cum si regizorii in care el joaca sint de nota maxima. Bravo!

Sint si momente bune/memorabile in acest film, sint si clipe mai "subtirele"... Ca de obicei, Oscar-ul nu este un barometru personal in ceea ce priveste gusturile proprii asupra filmelor. Faze memorabile: saltul copilului in rahat pentru a obtine un autograf de la actorul preferat, fetita care sta in ploaie pentru a fi acceptata de cei doi baieti in adapostul lor, flash-back-ul de la final, inainte ca Jamal s-o sarute pe fata pe taietura de pe obraz... Clisee: devii dintr-odata mai "bun" in ochii populatiei daca cistigi bani, banii aduc fericirea/izbavirea (tot in viziunea poporului), happy-end-ul cu dansul indian de masa, etc Oare citi sarmani sint pe lumea asta si nu stie nimeni de ei? In final, am ramas cu senzatia de durere si mizerie care razbat din mahalalele sarace ale lumii (oare citi dintre noi stiu cu adevarat ceva despre ele?), dar si cu o impresie de forta care razbate din puterea de supravietuire a omului, din puterea iubirii.