SnowLeopard

1) Prezenta celor doi - Anthony Hopkins si Natalie Portman - constituie clar un atu pentru promovarea acestui film desi e posibil ca rolul lui Hopkins sa fie doar unul episodic atata vreme cat actiunea se petrece in special pe Pamant (cel putin asa am inteles eu). Pe de alta parte, actorul din rolul principal este, practic, un anonim. Probabil ca o data cu acest film se va lansa un nou australian in postura de vedeta care sa cucereasca inimile admiratoarelor :) 2) Marvel Studios este o casa de productie specializata in filmele cu supereroi - vezi Blade, X-Men, Spiderman, Daredevil, Ghost Rider, Iron Man, Elektra si toate sequel-urile lor. Asadar ne asteptam la un film de acelasi gen. 3) Personal, sunt intrigata de prezenta lui Kenneth Branagh in calitate de regizor intrucat este cunoscut mai mult pentru cariera sa actoriceasca si mai putin pentru filmele regizate. Stiu ca este un mare admirator al lui Shakespeare, ca a regizat cateva ecranizari dupa piesele sale si cateva alte filme pe care, de altfel, le-a si produs. Nu ii contest abilitatile regizorale ci doar ma mira prezenta sa intr-un film cu buget urias, care abunda in efecte speciale si care se anunta a fi un blockbuster. Acestea fiind zise, deocamdata bifez optiunea "vreau sa vad" de pe pagina si poate voi reveni cu alte comentarii la momentul potrivit :)

L-am vazut de curand si nu m-a impresionat. Tot entuziasmul initial dat de ideea originala, care ar fi putut lasa loc unor situatii neobisnuite si hilare, s-a dezumflat pe parcurs. Pentru ca subiectul a fost tratat cu superficialitate, mi-am pierdut pe parcurs interesul, m-am detasat de intreaga poveste, ajungand sa imi doresc doar sa se termine. Personajul colectiv, progeniturile, care actioneaza ca o turma molateca si sentimentala, a sfarsit prin a ma irita iar David, un tip simpatic de altfel, se transforma atat de dramatic si rapid dintr-un pierde vara iresponsabil intr-un om serios si sensibil incat pur si simplu nu m-a convins. Remarca utilizatorului triplutriplu "sentimentalisme si profunzimi neverosimile" este cat se poate de corecta.

Intotdeauna l-am apreciat pe regizorul C. Eastwood pentru meticulozitatea cu care isi realizeaza proiectele cinematografice, iar finalul fiecarui film al sau mi-a lasat senzatia unui cerc care se intregeste armonios. Si aici este la fel insa, uneori, prea multa meticulozitate se poate transforma in monotonie. Din punctul meu de vedere, filmul ar fi putut avea cu, sa zicem, jumatate de ora mai putin si subiectul nu ar fi suferit din pricina superficialitatii abordarii. Sunt cateva momente dramatice de maxima intensitate, bine realizate pentru care, de altfel, filmul a si primit nominalizare la Oscar, care insumeaza aproximativ 15 minute iar celelalte 2 ore sunt axate in special pe analiza trairilor sufletesti ale celor 3 personaje principale. Bineinteles ca in fata unei asemenea abordari te implici sufleteste, suferi pentru suferinta lor insa raman, din pacate, si cu senzatia de lentoare monotona.

DACA - esti amator de filme de actiune si suspans - vrei sa vezi un film cu rasturnari, intorsaturi si alte miscari contorsioniste de situatie - esti dispus sa treci cu vederea o serie de exagerari care pe mine (pe mine - zic, poate tu nu vei crede acelasi lucru) m-au facut sa exclam in gand de mai multe ori "eeei... ca-n filme!", ATUNCI PROBABIL CA TE VEI DECLARA MULTUMIT DE ACEST FILM.

Era seara tarziu iar eu butonam telecomanda. M-am bucurat sa gasesc un film care tocmai incepea si despre care nu stiam absolut nimic. Constat cu satisfactie ca in distributie sunt cateva nume sonore ceea ce, de multe ori, iti ofera oarecare garantii ca filmul merita vazut. Si-am stat pana la final, adica undeva in jurul orei 2 insa... n-as vrea sa-l mai vad a doua oara! Intamplarea dramatica de la inceput m-a luat pe nepregatite si mi-a marcat restul vizionarii. Desi autorii incearca pe alocuri sa-i dea filmului si o nota vesela, nu m-au convins sa zambesc. Personajele sunt putine - practic trei pentru ca restul sunt insignifiante. Filmul pare facut cu grija dar parca-i lipseste ceva. Probabil tocmai pentru ca se axeaza doar pe o singura poveste: traiul temporar al lui Alex (Alan Rickman) in prejma celor doua doamne - acea femeie cu probleme speciale (Sigourney Weaver) si vecina sa (Carrie-Anne Moss) - dar si framantarile sufletesti si vindecarea ranilor mai vechi sau mai recente datorita interactiunii dintre cele trei personaje. Faptul c-am stat sa vad un film pana la o ora atat de tarzie in noapte se datoreaza in special interpretarii facute de catre cei trei actori care nu s-au dezis de numele lor sonore. Punct.

Se spune ca prietenii adevarati sunt cei pe care ti-i faci in copilarie. Si probabil asa si este. Filmul prezinta calatoria aventuroasa a celor patru pusti pentru recuperarea corpului unui baiat lovit de tren numai ca, pe parcursul drumului lor, au ocazia sa isi demonstreze loialitatea unul fata de celalalt, sa se confrunte fiecare in parte cu temerile interioare si, pana la urma, sa gaseasca un pic de intelepciune specifica maturitatii. Atmosfera anilor '50 este excelent redata, povestea se deruleaza intr-un cadru natural superb iar muzica intregeste perfect ambianta generala. Este un film la care te poti intoarce oricand cu placere sa-l revezi pentru ca iti va starni zambete dar si emotie, in egala masura.

Acest film este pur si simplu o incantare vizuala. Trezeste amintiri de mult uitate, emotie intensa, iti da motive de introspectie si de meditatie. Nici nu mai stiu de cand n-am mai folosit cuvantul "splendoare" in vreun context dar "splendoare" a fost ceea ce mi-a venit in minte, urmarindu-l. E adevarat, poti face o asociere intre filmul de fata si "2001: A Space Odyssey" in privinta reprezentarii Universului si a crearii acestuia, muzica cu accente clasice, lipsa dialogului in anumite momente, efectele vizuale, starea de pietate indusa. Apoi, te duce cu gandul si la "The Fountain" pentru ca este vorba despre calatoria individului prin viata in cautarea rostului si scopului existentei sale dar si in relatia cu Divinitatea. Insa, pe mine m-a emotionat cel mai mult redarea in amanunt a acelor elemente marunte care infrumuseteaza viata: iarba, soarele, vantul, lumina, umbra, sclipirea...

Intentionam sa vad acest film, atrasa fiind de numele sau imbietor dar si de distributie. Dar am citit asa-zisa "scurta descriere" care, practic, povesteste filmul in intregime si mi-a pierit tot cheful! :((

Ben Affleck nu se face de ras cu acest nou proiect al sau in care este regizor, co-scenarist si detine rolul principal. Filmul te tine in priza, are actiune, suspans dar si o doza de sentimentalism ca sa multumeasca pe toata lumea. Latura cinica din mine (bat-o vina!) ma impinge sa fac o mica observatie si o sa incerc sa fiu cat mai putin explicita pentru a nu strica surpriza celor ce nu au vazut inca filmul. Daca tot s-a scris un bilet, de ce nu s-au trecut informatii suplimentare referitoare la datele de contact?! "Aici sau in alta viata"... Ei na! Serios? Nota 8 si de la mine ;)

Primul lucru pe care il observi este atmosfera ca de documentar de televiziune gen reality, cu camera video care insoteste membrii familiei in mers, penduland intre unul sau altul, cu interpelari pe canapea etc. Apoi, nu poti sa nu remarci aceasta familie neobisnuita, in care o suita de femei ca un cuib de cotofene tapate sunt reunite caricatural sub autoritatea manageriala implacabila a mamei - cotofana sefa. Tatal, rotofei si imbujorat, nu iese in evidenta cu nimic pentru ca si el este, la randu-i, sub papucul cu toc cui al doamnei Alice. Apropo, Melissa Leo e absolut remarcabila in acest rol. La randul sau, Mark Wahlberg e veridic in rolul baiatului simplu si bun, mai mult musculos decat inteligent, boxerul fara de succes in ciuda stradaniilor sale din ultimii 10 ani si dorintei entuziaste a familiei. Insa cel mai impresionant e de departe Christian Bale. Probabil ca nimeni nu se mai indoieste de calitatile extraordinare pe care le are ca actor insa nu poti sa nu fi din nou socat de metamorfoza sa fizica: costeliv, cu inceput de chelie si ochii in fundul capului, sclipind a nebunie sau, mai degraba, din cauza pierderii controlului, isteric, incapabil sa stea locului, devotat in totalitate fratelui mai mic si sansei acestuia de a avea o cariera de succes in box. Asadar, trio-ul central al filmului sunt mama - Alice si cei doi frati: Dicky si Micky Ward. Desi este evident pentru toata lumea - pentru noi, privitorii dar si pentru celelalte personaje din film - ca prezenta celor doi in viata si cariera lui Micky este mai mult daunatoare, acest fapt nu este realizat tocmai de ei insisi. Povestea despre box este doar pretextul pentru a urmari transformarile pe care ei le sufera in timp in a admite acest adevar, ceea ce fac pentru a-l schimba si cum se modifica relatiile lor pe parcurs.

Filmul care isi propune cu mandrie sa vorbeasca despre nimic, abordeaza cu umor inteligent toate acele aspecte marunte si aparent nesemnificative din viata, toate acele nimicuri, care iti "mananca" nervii, te frustreaza sau te fac sa te simti jenat. Desi am vazut serialul asta de cateva ori, am ras cu pofta de fiecare data, constatand cu satisfactie ca problemele cotidiene ale americanului tipic sunt similare cu cele ale romanului de rand.

Dintre toate rolurile lui Russell Crowe, de cel al lui J. Braddock m-am atasat cel mai mult: am suferit pentru toate chinurile prin care a trecut dar m-am si bucurat pentru el, dorindu-mi cu ardoare sa iasa victorios. Un caracter hotarat, devotat in totalitate familiei, care a suportat umilintele saraciei si esecului dar care a fost suficient de puternic incat sa depaseasca toate aceste obstacole si sa redevina un invingator. Este un film exceptional pe care oricine ar trebui sa-l vada macar o data pentru ca este, mai presus de toate, o lectie de viata.

Film pe care l-am vazut cu multi ani in urma si pe care l-am revazut ulterior, cu greu, pentru ca este apasator sa asisti la acea imposibila alegere pe care Sophie a fost totusi nevoita sa o faca, la dorinta fireasca de supravietuire de dinainte si la masca de normalitate pe care incearca sa o poarte, de dupa. Sunt multe de spus despre acest film dar ma voi rezuma doar la urmatoarea, sa-i zicem, confesiune. Mi-am dat seama ca, in fiecare an, apar inevitabil diferite ocazii in care gandul imi zboara catre unele momente din acest film. Iar asta imi confirma, nu ca ar mai fi cazul, valoarea sa exceptionala.

E ciudat cum se modifica percetia o data cu maturizarea. Filmul l-am vazut prima data in adolesenta si am fost foarte impresionata. Acum, nu prea... Totusi, distributia este remarcabila. S-a pus laolalta toata "floarea cea vestita" a Holywood-ului de la acea vreme, ceea ce nu are cum sa te lase indiferent. Apoi, povestea e impresionanta, epica, se intinde de-a lungul generatiilor, insotind schimbarea vremurilor. Are iubire, ura, orgolii, drama, supranatural - cam tot ce vrei. Risc sa spun ca este un fel de telenovela rafinata (nu ma urati pentru sinceritate!)

Anthony Hopkins joaca si in acest film rolul criminalului inteligent, hotarat sa puna la incercare abilitatile profesionale si umane ale tanarului dar ambitiosului procuror intr-un fel de joc de-a soarecele si pisica. Filmul, desi nu unul extraordinar, ramane totusi unul suficient de interesant incat sa-l urmaresti cu atentie pe toata durata sa. Prezenta lui A. Hopkins este, asa cum era de asteptat, una carismatica, dand o "savoare" suplimentara. Sau, daca tot vorbim in termeni gastronomici, e sarea si piperul acestui film... :)

Faceti cunostinta cu Dl. Ripley! Un individ sters, fara bani, fara trecut, fara personalitate, fara carisma, fara stil, fara perspective, fara, fara, fara.... Singurele sale "talente", asa cum recunoaste la un moment dat, sunt sa falsifice semnaturi, sa minta si priceperea de a imita pe oricine. Si desigur ambitia nemasurata, obsesiva de a parveni. Sunt oare aceste abilitati suficiente pentru a-si schimba destinul? Dickie Greenleaf este ceea ce s-ar putea numi un "favorit al soartei", are tot ceea ce lui Ripley ii lipseste. Il primeste pe Tom in mediul sau din comoditate si pentru amuzament dar aceasta miscare se dovedeste a fi una nefasta. Inca un film special, rafinat si subtil din partea lui Anthony Minghella. Un film de nota 10.

Desi sunt o iubitoare a filmelor de animatie, am evitat o vreme sa vad acest film din superficialitate, recunosc - credeam ca dl. Gru este un personaj uratel si anipatic dar cat m-am inselat... Este absolut cuceritor in rautatea lui! Urmarind acest film, am trecut fara sa-mi dau seama de la scepticism la buna dispozitie maxima.

Desi au trecut deja mai bine de 20 de ani de la aparitia acestui film, inca face fata cu brio oricarui film de gen la toate capitole, inclusiv efecte speciale. Povestea este captivanta si consistenta. Filmul are actiune, tensiune, emotie dar si o frumoasa poveste de dragoste iar pe durata celor 2 ore si ceva ale sale nu vei avea timp sa iti lasi mintea sa zboare in alta parte. James Cameron face dovada talentului sau deosebit si in acest proiect, demonstrand inca de pe atunci ca detine reteta succesului in domeniu.

Se spune ca prietenii adevarati sunt cei pe care ti-i faci in copilarie. Si probabil asa si este. Filmul prezinta calatoria aventuroasa a celor patru pusti pentru recuperarea corpului unui baiat lovit de tren numai ca, pe parcursul drumului lor, au ocazia sa isi demonstreze loialitatea unul fata de celalalt, sa se confrunte fiecare in parte cu temerile interioare si, pana la urma, sa gaseasca un pic de intelepciune specifica maturitatii. Atmosfera anilor '50 este excelent redata, povestea se deruleaza intr-un cadru natural superb iar muzica intregeste perfect ambianta generala. Este un film la care te poti intoarce oricand cu placere sa-l revezi pentru ca iti va starni zambete dar si emotie, in egala masura.

OK, toata lumea are dreptate, e o comedie dementiala! Inainte de a o vedea, nu eram in cea mai buna dispozitie. Si cu toate astea, am ras cu lacrimi... N-am vazut filmul pana azi, n-am stiut de el, believe it or not, dar imi pare bine sa zic "uite dom'le o comedie de nota 10!"