A.
Profil nereclamat@a2

Spunem poveşti vechi. În arhaisme, în esenţe. În cerc le spunem, după cum toate sunt. Cine are ochi de văzut, sa-l vadă (filmul) !

Dar ce bun film! Cam atat pot spune, restul fiind pentru fiecare in parte. Bun si crunt film. Cu fiori. Ma intreb daca sunt de recunoastere, fiorii acestia. Nu-mi doresc. Defel.

Ce-o fi cautand atata carne intr-un film cu oameni care iubesc? Si apoi, povestea este mai mult decat previzibila, imaginea nu depaseste linia de mijloc, interpretarea nu se evidentiaza. Singura frumusete pe care am vazut-o in acest film a fost muzica. In rest, mediocritate.

Sunt doua posibilitati: ori am luat eu ceva cand am vizionat filmul, ori Kaurismaki cand l-a facut. Totusi, tind sa o cred pe a treia. Cea a lui Frank.

Cum stie Krzysztof Kieslowski sa se apropie de oameni ! Si cat de mult este pentru om, cu omul (iar aceasta se poate observa si in celelalte filme ale sale, si in cuvintele sale - rostite sau scrise - , si in privirea sa, in gest). Cata rabdare pentru om si cata speranta !

Filmul acesta m-a intors acasa, in satul meu, in vremile vechi ale copilariei, jocului si povestilor. M-a intors in "a fi roman", ceva ce rar mai intalnesti astazi. M-a intors spre izvorul frumusetii si al curatiei. Si dulcele grai moldovenesc, care pentru mine este temelia "acasei"...

"Opreşte trecerea! Ştiu că unde nu e moarte, nu e nici iubire - şi totuşi, Te rog: opreşte, Doamne, ceasornicul cu care ne măsori destrămarea." (L. Blaga)

Mi-a placut ideea filmului, insa realizarea lasa de dorit. Nu exista unitate, in sensul ca secvente bune alterneaza cu altele nereusite, din mai multe puncte de vedere, pe care nu am sa le numesc aici, deoarece nu suntem specialisti.

Emil Loteanu a "facut" filmul in limba romana, numai ca a fost dublat in limba rusa. Catecele bineinteles ca nu aveau cum sa le dubleze. Ar fi fost un sacrilegiu sa faca asta.

desi o sa primesc multe minusuri pentru ce fac acum, as dori sa precizez ca acesta este un mediu-metraj, si nu un scurt-metraj. fapt lipsit de importanta, ar spune unii, dar macar sa stim si noi unde incadram un film, daca tot il comparam cu altele dintr-o anumita categorie. in ce priveste finalul, mie nu mi se pare sec; este o metafora, poate ca mai dificil de inteles.

Un Pinocchio in stil commedia dell'arte se pare ca nu place;altfel nu explic de ce filmul are doar nota 4,6.Mai ales ca interpretarea este buna si cu haz.

"Mat i syn".Am regasit originile lumii acolo.Si ale mele,implicit.Am regasit atmosfera de inainte de a ma naste,cand eu eram mama mamei mele ,iar ea era la randu-i mama mea si copilul meu.

Ah! Am vazut acest film cand eram copil si m-a fermecat. L-am purtat mereu cu mine (ceea ce s-a intamplat si cu numeroase alte filme si animatii din Cehia,Rusia,Polonia,vazute atunci).Si dupa multi ani am reusit sa il si gasesc. Inca nu l-am revazut,dar pentru mine ramane un film bun,orice as descoperi acum la o a doua vizionare dupa atata timp.

"Europa" vazut intr-o dupa-amiaza ploioasa de toamna tarzie. La finalul filmului nici n-am putut sa-mi dau seama de-am visat, ori a fost aievea totul. Nici acum n-as putea spune, dar imi voi aminti mereu trairea.

Am vazut toate cele 8 episoade pe nerasuflate,daca pot sa zic asa. La unul dintre ele chiar nu mergea nici un fel de subtitrare,in engleza sau in romana,si m-am uitat asa,fara sa inteleg nici un cuvant. Mi-a placut foarte mult,insa am ramas "in aer" la final,cand de fapt nu se termina nimic,si ar fi trebuit sa se mai realizeze si seria a treia,dar se pare ca nu au mai reusit. Pacat.

Un film cu fir narativ foarte simplu, si care in loc sa devina monoton, ori siropos, precum ar fi iesit din mainile altora, se transforma usor in poezie, poveste, invatatura...Nu este un film tipic pentru David Lynch, semanand totusi cu "The elephant man", ca finete a mesajului, ca indemn de a fi oameni. O poezie despre om, pentru a fi om.

Probabil ca sunt omul cu cel mai teribil non-simt al umorului, daca "Herz aus glas" este o comedie. Pe Hercule! Pe toti zeii !

Stiam povestea, si totusi am privit filmul precum un copil, ce pentru prima data afla istoria celor doi. Atat de curat jocul actorilor, atat de fabuloase lumi se deschid; filmul este de o frumusete stranie, pe care, cel putin eu, nu am mai intalnit-o. Privesti, si intri cu adevarat intr-un basm, privesti, si nu te mai saturi de-atata frumusete neomeneasca.

ghebala spune "Recomand filmul celora carora la plac filmele de aventuri".As indrazni sa te contrazic,pentru ca Aguirre nu este un film de aventuri,draga,iar eu nu l-as recomanda acelor persoane.Herzog,este adevarat,isi sustine ideile pe baza unei calatorii intr-o lume necunoscuta,insa filmul nu se limiteaza la atat si nici la reconstituirea din punct de vedere istoric.Acestea sunt un pretex si formeaza o conjunctura foarte potrivita pentru a exprima altceva.Fii atent la final,raporteaza acest final la restul filmului si vei gasi cheia.

"Dekalog"..."Dekalog" ,si in mod deosebit Dekalog 1,a avut,iarasi,un impact foarte mare asupra mea.M-au urmarit mult imagini din acest film:tanarul in haina de oaie,copilul intrebandu-si matusa ce este Dumnezeu si raspunsul dat,chiar si muzica lui Preisner.Acum nu am sa zic ceva de genul "mi-a placut Dekalog pentru ca povestile acelor oameni,situatiile,sunt atat de bine gandite".Un film nu ramane in tine pentru ca povestea e bine aleasa ca sa ilustreze ceva,sau din orice alt motiv de genul acesta.Pentru mine este clar faptul ca un film te marcheaza in momentul in care tu regasesti ceva ce te obsedeaza,ce te intereseaza in mod deosebit,ce te framanta(in acel film).Filmul este o oglinda,ca si tot ceea ce se face in celelalte arte,in general. Nu ne emotioneaza nimic mai mult decat regasirea noastra,privirile in oglinda,si adunarea cioburilor care ne-ar putea reface imaginea.Iar aici ma refer la o imagine nu imediat apropiata,ci mai degraba la cea din care venim.La esenta noastra.La urma urmei cred ca orice om cauta,in cursul vietii,sa isi raspunda la cel putin cateva intrebari.Iar cea mai dureroasa,si principala,este "cine sunt eu?". Cine sunt eu?Eu sunt ceea ce m-a emtionat atat de puternic in "Dekalog",printre altele.