A.

Spunem poveşti vechi. În arhaisme, în esenţe. În cerc le spunem, după cum toate sunt. Cine are ochi de văzut, sa-l vadă (filmul) !

Dar ce bun film! Cam atat pot spune, restul fiind pentru fiecare in parte. Bun si crunt film. Cu fiori. Ma intreb daca sunt de recunoastere, fiorii acestia. Nu-mi doresc. Defel.

Ce-o fi cautand atata carne intr-un film cu oameni care iubesc? Si apoi, povestea este mai mult decat previzibila, imaginea nu depaseste linia de mijloc, interpretarea nu se evidentiaza. Singura frumusete pe care am vazut-o in acest film a fost muzica. In rest, mediocritate.

Sunt doua posibilitati: ori am luat eu ceva cand am vizionat filmul, ori Kaurismaki cand l-a facut. Totusi, tind sa o cred pe a treia. Cea a lui Frank.

Cum stie Krzysztof Kieslowski sa se apropie de oameni ! Si cat de mult este pentru om, cu omul (iar aceasta se poate observa si in celelalte filme ale sale, si in cuvintele sale - rostite sau scrise - , si in privirea sa, in gest). Cata rabdare pentru om si cata speranta !

Filmul acesta m-a intors acasa, in satul meu, in vremile vechi ale copilariei, jocului si povestilor. M-a intors in "a fi roman", ceva ce rar mai intalnesti astazi. M-a intors spre izvorul frumusetii si al curatiei. Si dulcele grai moldovenesc, care pentru mine este temelia "acasei"...

"Opreşte trecerea! Ştiu că unde nu e moarte, nu e nici iubire - şi totuşi, Te rog: opreşte, Doamne, ceasornicul cu care ne măsori destrămarea." (L. Blaga)

Mi-a placut ideea filmului, insa realizarea lasa de dorit. Nu exista unitate, in sensul ca secvente bune alterneaza cu altele nereusite, din mai multe puncte de vedere, pe care nu am sa le numesc aici, deoarece nu suntem specialisti.

Emil Loteanu a "facut" filmul in limba romana, numai ca a fost dublat in limba rusa. Catecele bineinteles ca nu aveau cum sa le dubleze. Ar fi fost un sacrilegiu sa faca asta.

desi o sa primesc multe minusuri pentru ce fac acum, as dori sa precizez ca acesta este un mediu-metraj, si nu un scurt-metraj. fapt lipsit de importanta, ar spune unii, dar macar sa stim si noi unde incadram un film, daca tot il comparam cu altele dintr-o anumita categorie. in ce priveste finalul, mie nu mi se pare sec; este o metafora, poate ca mai dificil de inteles.

Un Pinocchio in stil commedia dell'arte se pare ca nu place;altfel nu explic de ce filmul are doar nota 4,6.Mai ales ca interpretarea este buna si cu haz.

"Mat i syn".Am regasit originile lumii acolo.Si ale mele,implicit.Am regasit atmosfera de inainte de a ma naste,cand eu eram mama mamei mele ,iar ea era la randu-i mama mea si copilul meu.

"Europa" vazut intr-o dupa-amiaza ploioasa de toamna tarzie. La finalul filmului nici n-am putut sa-mi dau seama de-am visat, ori a fost aievea totul. Nici acum n-as putea spune, dar imi voi aminti mereu trairea.

Am vazut toate cele 8 episoade pe nerasuflate,daca pot sa zic asa. La unul dintre ele chiar nu mergea nici un fel de subtitrare,in engleza sau in romana,si m-am uitat asa,fara sa inteleg nici un cuvant. Mi-a placut foarte mult,insa am ramas "in aer" la final,cand de fapt nu se termina nimic,si ar fi trebuit sa se mai realizeze si seria a treia,dar se pare ca nu au mai reusit. Pacat.

Ah! Am vazut acest film cand eram copil si m-a fermecat. L-am purtat mereu cu mine (ceea ce s-a intamplat si cu numeroase alte filme si animatii din Cehia,Rusia,Polonia,vazute atunci).Si dupa multi ani am reusit sa il si gasesc. Inca nu l-am revazut,dar pentru mine ramane un film bun,orice as descoperi acum la o a doua vizionare dupa atata timp.

"Am să mă calatoresc", spune Poetul încă de la naştere. Şi astfel trece prin Lume pentru o clipă ce durează veşnic.

ghebala spune "Recomand filmul celora carora la plac filmele de aventuri".As indrazni sa te contrazic,pentru ca Aguirre nu este un film de aventuri,draga,iar eu nu l-as recomanda acelor persoane.Herzog,este adevarat,isi sustine ideile pe baza unei calatorii intr-o lume necunoscuta,insa filmul nu se limiteaza la atat si nici la reconstituirea din punct de vedere istoric.Acestea sunt un pretex si formeaza o conjunctura foarte potrivita pentru a exprima altceva.Fii atent la final,raporteaza acest final la restul filmului si vei gasi cheia.

Stiam povestea, si totusi am privit filmul precum un copil, ce pentru prima data afla istoria celor doi. Atat de curat jocul actorilor, atat de fabuloase lumi se deschid; filmul este de o frumusete stranie, pe care, cel putin eu, nu am mai intalnit-o. Privesti, si intri cu adevarat intr-un basm, privesti, si nu te mai saturi de-atata frumusete neomeneasca.

Probabil ca sunt omul cu cel mai teribil non-simt al umorului, daca "Herz aus glas" este o comedie. Pe Hercule! Pe toti zeii !

Sunt de aceeasi parere cu tine - mediocru. Auzisem atatea despre acest "filmulet" si cred ca am ajuns sa am asteptari prea mari,de-am ramas atat de neplacut surprinsa la final. Este o "moda" acum sa faci acest gen de film, de un realism dus la extrema, fara a tine cont de frumusetea imaginii,de nimic.Si e de ajuns ca sa lasi pe toata lumea cu gura cascata - "E arta!".