Disc03dia

Tarantino in plina glorie! Inglourious Basterds, o satira la adresa celui de-al doilea razboi mondial, o recunoastere a pasivitatii americanilor in fata ororilor petrecute, o imagine despre ceea ce ar fi trebuit ei sa faca si nu au facut, o intruchipare a sperantei avute de multele natiuni care asteptau salvarea divina americana, un grup de soldati sadici, dementi si atat de indrazneti incat il sperie chiar si pe Hitler, capabili sa ia in ras toate crezurile robotilor SS si sa ii umileasca, sa ii ingenuncheze. Daca as fi facut parte din neamul evreilor as fi urmarit acest film cel putin odata pe saptamana cu o satisfactie cinica, mi-as fi pus wallpaper cu un scalp nazist. Legat de tehnicile folosite in film este de remarcat si subliniat ca spre deosebire de alte productii cinematografice avand ca tema al doilea razboi mondial unde toata lumea vorbeste engleza ca nu cumva audienta cu iq redus sa-si puna creierul in miscare si sa citeasca subtitrarea, aici fiecare personaj vorbeste limba lui, franceza, germana, engleza britanica, engleza texana, cu alte cuvinte un film poliglot, chestie cu impact maxim si care ofera autenticitate si credibilitate personajelor. Actorii interpreteaza fara cusur, din pacate Brad Pitt nu se remarca prea mult si asta datorita rolului de asa natura. Scenele lungi fara replica si coloana sonora sunt extrem de profunde si nu-ti permit sa te plictisesti ci dimpotriva. Una peste alta un film minunat, 100% Tarantino Brand, pentru mine personal fara discutii filmul anului. Vizionare placuta

O fasaiala de zile mari, cu scenariu inspirat din succesele Ocean's, Inside Man, The Score si ma trecuse doru chiar si de Prison Break la scena cu "patrunderea" in cladirea cu pricina pe la metrou.

In primul rand nu reusesc sa fac legatura intre filmul propriu-zis si titlul acestuia. In al doilea rand inca din primele 5 minute ale peliculei se comit gafe vizibile, care din nefericire nu se opresc pana la final. Si apoi..se pare ca si vampiri s-au modernizat, adica nu mai dorm in cosciug, stralucesc ca diamantele, stau nestingheriti in razele soarelui, se pot saruta in voie ca sa nu mai vorbim de faptul ca si-au depasit conditia de sugatori de sange uman si li s-au atribuit abilitati asemanatoare cu personajele din x-men. In fond, ei sunt o specie noua: vampiri+mutanti=twilight. Peisajele din film, da, frumoase. Dialogurile dintre cei 2 protagonisti, absolut caraghioase. En fin, noroc ca scapa basma curata (filmul) prin faptul ca publicul tinta sunt adolescentii.

O poveste plina de misticism, de simboluri, o poveste despre viata, despre vise si idealuri, despre pasiune, despre esenta lucrurilor marunte, despre libertate, cu peresonaje sincere si vii, cu un Johnny Depp intr-un rol specific personalitatii sale, Faye Dunaway si Lily Taylor interpretand minunat cele 2 femei chinuite. Iar muzica....muzica e magistrala, atat de maiestru aleasa, atat de bine potrivita cu fiecare scena amplificand intensitatea si accentuand emotivitatea momentului. Un film care-ti da fiori, indiferent de cate ori il vizionezi (desigur, daca aveti de gand sa-l vedeti la un pahar de bere si o punga de seminte cu prieteni, va asigur ca n-o sa simti nici un fior, decat eventual acidul berii ce-si urmeaza cursul natural). Ma bucura tare mult sa vad ca are fani filmul si ca a fost inteles

Bruce Willis cu barba, Robert de Niro intr-un personaj slab, nesigur, frustrat, balbait, John Turturro se zvarcoleste in chinuri de dureri de stomac, Stanley Tucci e evreu, un englezoi cu unghii rosii se agita de zor. Sa ma exprim mai clar, filmul e bunicel, dar nu pentru actorii de calibru care au compus distributia. Nu e de ratat, dar nici nu va asteptati la prea mult

Filme de anticipatie ca V for Vendetta sau ca Equilibrium sau ca The Island, prezinta toate aceeasi idee despre viitor si anume control total, lipsa de libertate. Concluzie: tehnologie avansata = lipsa de libertate din toate punctele de vedere. Legi ca cea promulgata recent (legata de ascultarea telefoanelor, controlul sms-urilor si mail-urilor) sunt primul pas spre un astfel de regim care probabil e singurul deznodamant logic conform evenimentelor la nivel mondial. Partea buna e ca (asa cum s-a vazut si in filme), e doar un regim care va trece, asa cum a trecut si comunismul pentru ca omul nu poate fi tinut in captivitate si intr-un final cand ajunge la limita va infaptui o revolutie. Filmul este bun, nu stralucit, scenele patetice de la sfarsit cam aduc o nota minus, insa le iertam pentru ca interpretarea si scenografia sunt high class.

Trebuie sa recunosc ca dupa "Body of lies" intrasem putin in panica, m-a dezamagit filmul si mai ales Dicaprio. Tocmai de aceea Revolutionary Road a fost o surpriza, o poveste inedita, in care Dicaprio joaca cum stie el mai bine, dand farmec si inteligenta personajului sau. Insa cel mai mult m-a uimit Kate Winslet de la care sincer nu aveam nici o pretentie si nici o asteptare. M-a fascinat sa aflu ce talent se ascundea in ea si mi-a parut rau ca nu a avut ocazia sa se desfasoare pana acum. Mai bine mai tarziu decat niciodata. Filmul e deosebit, cu multe subintelesuri, cu multe concluzii de tras, cu multe de invatat. A se viziona pe post documentar

Citesc stupefiata toate parerile lasate pentru acest film si cu riscul de a jigni jumate din utilizatorii cinemarx, mai ales pe cei care pretind ca au citit si seria Cronicile Vampirilor, fratilor, sunteti pierduti pe vecie, inecati in imbecilitate. Rar ti-e dat sa vezi un film asa prost, dar si mai rar sa vezi impresii mai proaste decat filmul. Sunt revoltata!! Si sunt convinsa ca vorbesc in numele celeilalte jumatati a utilizatorilor Cinemarx, adica jumatatea cinefila si culta

Atat de desavarsit incat nu sti carui aspect sa-i dai atentie mai intai, scenariul, realitatea povestii, regia, interpretarea rolurilor...un film de o asemenea calitate se realizeaza rar. Succesiunea cadrelor temporale aparent fara logica, insa cat se poate de simple, dezvaluie pe rand, lin, toate aspectele vietii lui Edith Piaf si creeaza un efect extraordinar. Marion Cotillard, o adevarata valoare, ruseste sa transpuna pe ecran viata tulburatoare a celebrei artiste.

In ciuda opiniei generale cum ca Alex este un personaj rau, negativ si violent, as indrazni sa afirm ca de fapt el este simplu, un OM. Diferenta dintre el si marea masa este lipsa de ipocrizie si sinceritatea actiunilor sale. Toti oameni sunt violenti. Toti dorim la un moment dat raul unui seaman, ceea ce ne opreste este constiinta, tot o forma de manipulare fina indusa de religie. Prin spalarea creierului n-au facut altceva decat sa-i blocheze instinctul de supravietuire. L-au transformat intr-un miel si apoi l-au aruncat in mijlocul haitei de lupi, ca dovada razbunarile celor pe care i-a ranit intr-un fel sau altul. Nu poti sa intervi impotriva naturii in mod artificial. Omul este tot un animal, un vanator, un luptator, dar superior prin virtutea autocontrolului. Filmul asta e o lectie sociala, fara perdea, fara menajamente, cat se poate de driect, cu scene realiste si incredibil de indraznet, nu pentru vremea la care a fost filmat (adesea subestimata si considerata naiva), ci mai ales in prezent cand ne aflam in apogeul erei manipularii la scara larga. Delicios filmul, vizionare placuta!

Americanii au un talent neintrecut in arta de a strica o poveste frumoasa, de a o face vulgara, de a omite detalii care dau tot farmecul.Filmul e departe de calitatea cartii, actorii sunt prost alesi, cu un joc mediocru, exceptand interpretul lui Nero, care intr-adevar ne ofera imaginea descrisa in carte cu destula precizie. Toata esenta romanului este pierduta, o insulta la adresa literaturii.

Un criminal original, nu din aceia care ucid la comanda sau din motive bine intemeiate, ci acel asasin pasionat, care savureaza cu placere si atentie ultimele clipe ale victimei sale; o minte rece, calculata, fara senimente laice cum ar fi mila fata de semeni. Interesant personajul si bine construit, punctul forte al productiei.

Bizar. Charlie Kane, un personaj de o rara excentricitate, controversat, iubit si urat. Orson Welles a avut o viziune foarte ciudata realizand ceva inca unic in cinematografie, o fabula moderna cu un subiect cat se poate de actual si cu o morala bine conturata. Incerc sa-mi imaginez cum a fost primit acest film la vremea respectiva, ce efect a avut asupra oamenilor.

Superb, James Cagney si Bogart in acelasi film, nu se putea mai frumos, jocuri de cuvinte pline de intelesuri ascunse. O poveste despre infractori realizata chiar in perioada apogelui criminalitatii din State.

Este inspirat dintr-o poveste reala, cea ce ii aduce o nota de dramatism in plus. Pacat ca la sfarsit au facut-o de oaie cum se zice.

Refuz sa cred ca cineva din echipa care a facut prima parte, a contribuit si la partea a doua. Cred ca e cea mai proasta continuare facuta vreodata. Scenariul e previzibil, fara nici o complicatie, cu o intriga rasuflata si cel mai grav cu un joc actoricesc jalnic

Daca Aghata Christie si-ar fi construit personajul pe baza lui David Suchet, nu i-ar fi iesit mai bine. Extraordinara interpretare pana la cele mai mici detalii, iar intirga episoadelor, lipsita de rutina, te face sa-ti pui mintea la contributie

Inteleg ca se vrea foarte erotic filmul asta, insa dupa ce l-am vazut mi-a provocat greata, pur si simplu nu mi-a placut nimic. Asta nu inseamna ca nu e interesant

Pentru cei care nu cunosc, remarcabil la aceasta ecranizare este ca toate replicile sunt identice cu textul original al piesei lui Shakespeare, iar asocierea acestora cu un decor contemporan este ceva deosebit

Nu cred ca exista un film care sa ma fi dezamagit mai tare ca acesta. Asteptam cu nerabdare sa vad ecranizarea unei carti foarte bune, cu un personaje complexe, complicate, misterioase. N-am vazut niciodata un joc mai prost ca cel al lui Michael Caine. Presupun ca John Fowles ca scenarist al peliculei nu a avut nici un cuvant de spus, altfel mi-e greu sa cred ca ar fi acceptat o asemenea batjocura la adresa romanului sau. Scenele asa-zis erotice sunt mai mult decat jalnice, decorul destul de prost, ai zice ca e regizat de ed wood :)