don.corleone

O capodopera noir ce pune la dispozitie spectatorului sansa de a contempla asupra unor fiinte manipulate in dorinta de afirmare si orbite de propria importanta si valoare iluzorie. Filmul este o fresca acida a jurnalismului monden si a sow business-ului; o cadere nocturna si nemiloasa in inima Broadway-ului unde personajele circula si se ratacest ca-ntr-un cosmar. Sweet Smell of Success este un film cheie , primul ce pune in evidente brutalitatea emotionala a lumii sow'bussiness-ului, cu o agitatie aparte de sorginte relatiei Lancaster-Curtiz, care exista mereu, chiar daca astazi lucrurile sunt putin "prea politiste". J.J. Hunsecker este un cronicar "cancan" lipsit de moralitate, arogant, sarcastic…un personaj ce are nevoie de a distruge pentru a se afirma. Pe masura ce se straduie sa ajunga la nivelul lui Hunsecker, Falco, va sfarsi intr-o bataie servita de catre un politist corupt…un fel de animal...in ceea ce-l priveste pe Hunsecker, acesta nu isi pierde statutul sau maret, insa va fi pedespsit intr-un alt mod de catre sora sa, ce se elibereaza de sub jugul fraternitatii. 8.5/10...o bijuterie de noir!

Daca filmul este suficient de indepartat de o lectura traditionala a Evangheliilor canonice, aceasta deschidere controversata si polemica, care a fost condamnata in prealabil de catre autoritatile religioase, se abate totusi foarte putin de la mitul crestin, marcand un interogatoriu de gandire dogmatica care inconjoara si hraneste credinta unui numar mare de persoane. Filmul cauta sa surprinda elemente de baza implicate in dezvoltarea mitului crestin, cum ar fi dualitatea minte-corp, misticism, dezvoltarea treptata a unui cult ; creionand in mod paradoxal, ca toate filmele religioase, ideea unui Dumnezeu supranatural si transcendent care coboara intr-o persoana pentru a se adresa altora. Daca intelegi si accepti dimensiunea fantastica a mitologiei crestine, singura diferenta fundamentala apare la nivelul sentimentului primitiv :ceea ce pentru unii este o fictiune si o fantezie , este pentru altii o revelatie si o credinta. In mod simbolic, mitic, departe de aspectele religioase pe care pelicula le transmite la prima vizionare, gasim un film sublim, mai mult spiritual decat religios...

Un thriller psihologic de prima factura cu o tensiune omniprezenta . Marele succes al regizorului este crearea acestei atmosfere grele, sufocante,insuportabile, care te tine incordat pe tot parcursul filmului; cu dialoguri incisive si priviri eminamente sugestive, prin care Mancuso reuseste sa ne implice pe deplin in cadrul anchetei de ultima instanta, a unui om disperat, distrus de pierderea ficei sale. Filmul nu cauta corectitudine politica, cu o justitie echitabila care ar fi castigat mereu la final, ci oscileaza constant intre umanizarea „bestiei” si dorinta de dreptate care nu este aceeasi in ochii tatalui, in ochii polistitului. In acest context, filmul nu tine seama de bunele moravuri si incearca sa ramana cat mai aproape de ceea ce ne face oameni. Pot afirma ca aceasta pelicula frantuzeasca si’a atins in orice caz tina : dezvaluirea intunericul sufletului. 8/10 merita vizionat!

O fierbinte epopee de aventura romantica ; o fresca care, printr’o serie de flashback-uri prinde amploare in schimbari si jocuri de culori. Filmul se dezvolta lent fara ca cineva sa perceapa totusi directia acestuia. O adevarata opera de arta , o sclipire in ochii omului care tese un puzzle interesant , enigmatic si plin de iubire, reconstruind prin amnezia contelui Amasy trecutul acestuia , in fragmente disjuncte, rupte in bucati in memoria sa, filtrate prin dureri si prin efectele morfinei ; oferind astfel spectatorului atat splendoarea exotica a peisajelor cat si senzualitatea cuplului Juliette Binoche/ Ralph Fiennes. Un Oscar binemeritat, care "ma supune" la un 10/10….Nemaipomenit !

Inselatoria si punerea in scena au in comun dorinta de a face crezut ceea ce nu exista. Escrocul se adreseaza victimei,iar regizorul publicului, aruncand escrocheria intr’un labirint de oglinzi . Regatul de iluzii si de manipulari, Cash profita de statutul sau cinematografic pentru a ne confrunta printr’un fals si folosirea falsului; productia fiind destinata in mod unic pentru divertisment indeplinindu’si astfel cu brio misiunea. Deoarece nu exista nicio moralitate printre escroci, se poate permite orice chiar a creea un fals plan, cu niste alternative usor traznite si cu’n glamour oarecum artificial. Un film bun, care readuce pe ecrane spiritul clasic al filmelor frantuzesti de alta data in care Delon si Belmondo faceau furori. 7.5/10 Merita vizionat !

Cand vizionez asemenea filme imi dau seama, cu parere de rau, ca Hollywood'ul se transforma usor, usor intr'o parodie! O negatiei a infrangerii transformatata in victoria historiei. Un spectacol de mare tocana…nu te uiti la un documentar istoric, dar nici la o relansare adevarata…doar o simpla poveste de dragoste cu actori marionete, manipulati de scenaristii nerealisti, in ciuda oricarei logici. Intr’o oarecare ordine de idei, aceasta creatie poate fi inceputul declinului filmelor de razboi americane, un gen din ce in ce mai poluat de toate cliseele pacifiste. Ma abtin de la orice notare in ciuda pasiunii unor asa zisi cinefili.....Asa cum spune "eedy" incercati sa vizionati "Idi i smotri" sau "Voskhozhdeniye"... Iar prin prisma plictiselii create de filmele rusesti, care nu au priza la orine, vizionati si Apocalypse Now, Paths of Glory, Saving Private Ryan, etc.....Adevarate filme de razboi, de un realism remarcabil!!!

Un film realizat cu un duet actoricesc inconfundabil, secvente frumoase, si cu un punct culminant de neoprit… Ma bucur ca exista oameni care s’au deranjat sa critice acest film inca din 1985. Acesta este unul dintre filmele rare, pe care il reascultam, il revedem…si care vine sa ne caute, purtandu’ne peste campurile Africii, contempland impreuna cu noi, lasandu’ne prada sentimentelor prin care ne poarta….un clasic la propriu si la figurat cu o coloana sonora in conformitate cu cadrele. Totul este in termeni de frumusete vizuala , emotie....si de asemea, de destindere a atmosferei. Acest lucru este aproape o pura incantare. Apreciem filmele inteligente….se pot critica, sau se pot inlocui cu banale filme de actiune….insa acele filme nu ne pot alina inimile …nu le pot pazi ! Recomand tuturor….o adevarata capodopera !

Tinker Tailor Soldier Spy debordeaza clasa britanica cu o eleganta desavarsita, care se poate mandri de capacitatea oamenilor sai privind analiza elementelor de proba si lumea din jur. Filmul impusca o eleganta superba cu un ritm extrem de lent, care in tacere, atipeste spectatorul prin amestecuri de culori indolente: maro, gri....situatie amplificata de nuantele de fum, spatiile pline de birouri ocupate de cei mai secretosi, vicleni si nedemni oameni ai Londrei. O minunata piesa britanica de cinema... As putea discuta despre acest film toata ziua si sa'i accentuez pozitiv pozitia pana cand vacile vin acasa....Gary Oldman este genial in rolul lui George Smiley si sunt sigur ca va primi cel putin o nominalizare la Oscar pentru portretizarea realizata.... 8/10...Merita vizionat ;)

Ecranizarea prezinta capodopera lui Tolstoi, o lucrare putin cam stufoasa, nu chiar perfecta, dar pentru un asemenea grad de gigantism visual, pelicula isi castiga virtuos dreptul de a inchide orice gura si lasa de la sine ca rezultatele sa fie admirate si apreciate. Decorurile, costumele, recuzita si ambientul in care actiunea prinde contur, ofera spectatorului posibilitatea unei contemplari clar-obscure plina de autenticitate. Aceasta opera cinematografica expune un realism puternic individualizat aproape in orice moment, cu imagini foarte puternice care se imprima in ochii spectatorului, dar de asemenea si in mintea sa: satele in foc, distruse de proprii sai locuitori (Smolensk), sau Moscova lasata in abandon si jefuita de soldatii francezi. Povestile inimi si apelurile poetice ale dorintei, nu lipsesc din tabloul tolstoian , cu intrigi amoroase, cu asteptari sau dezamagiri survenite in urma numeroaselor batali de pe campurile napoleniene iau amploare simtaminte inexplicabile atat de agonie cat si de extaz. O coloana Sonora impresionanta , la care chiar si cele mai istovitoare clipe ale peliculei sunt obligate "sa se inchine". Se observa prezenta unor anecdote care se scufunda in inima soldatilor unde fiecare are propriul sau crez. Sergei Bondartchouk a luat toate masurile unor peisaje gigantice pentru putea filma vanatorile pitoresti ale Curtii, astfel apare nuantarea unei munci picturale care este de asemenea gasita si in scena magica a mortii Printului Nicolas. Cadrul de masa este compus perfect,iar punerea in scena de teatru de aceasta data, curata spectatorul de toate asteptarile suspecte negative. 8.5/10 o adevarata capodopera

Cu un casting de valoare, pelicula ne arunca in noptile fierbinti din Osaka alaturi de 2 politisti new-yorkezi: Nick si Charlie. Pot afirma ca este un film care foloseste cateva trucuri destul de crude .Bazandu’se pe o poveste adevarata, banala si conventionala, “Black Rain” este scaldata intr’un bazin de clisee occidentale despre Japonia si fantezii care se vehiculeaza prin aceste tinuturi. Astfel, pot afirma ca am vizionat “Black Rain” ca un anti-Yakuza. Totul este inversat. Un american se adapteaza culturii japoneze fiind in cautarea traditiei; in timp ce, pe de alta parte, vedem un stil american intr’o Japonie care si’a pirdut spiritual (cel al vechiilor samurai) intr'o lume moderna. Este esentiala estetica sfarsitului anilor ’80 specifica lui Ridley Scot intr’un mediu nocturn plin de neoane , strazi umede, mici restaurante de taitei , complexe industriale, etc….Tot ce m’a uimit in Blade Runner este acum prezentat in Black Rain facand sa ne bucuram de fiecare detaliu. Personajele apar pe scena destul de caricatural, periajul in vant, care a supraestimat politistul viril , sigur pe el, si care nu face nimic decat sa vorbeasca intr’un argou echilibrat contribuind la punerea in incurcatura lingvistica omologii sai japonezi. 8/10 >> Un “old-school” thriller foarte reusit; relative realist , o ciocnire interesanta a culturilor esteticii anilor ’80.

Un film bun bun din care putem lua aminte …De multe ori aud: ,,Napoleon… mare om; ce noroc, ce soarta “….haide’ti sa fim seriosi ..nu a ajuns pe culmi datorita norocului , a sortie sau a fortelor divine. De cele mai multe ori , asa cum spun si iluminatii deisti, chiar si materialisti (ateii) – ceea ce conteaza pentru om e propria lui ratiune. In aceasta ordine de idei , Napoleon nu a cucerit atatea teritorii pentru ca a avut noroc ,soarta , sau Dumnezei …ci pentru ca a fost un bun strateg . Asa cum ne’am obisnuit cu explicatii , scuzele morale “ nu am avut noroc” sau “ ce soarta rea”, sunt atribuite ori unei cauze neintelese, sau necunoscute din diferite motive morale ce tin de diplomatia persoanei respective, ori asa cum ne comunica si filozofia: rodul este in functie de ratiune. Napoleon a ajuns mare imparat datorita propriei sale ratiuni. Deci, norocul si soarta sunt doar nascociri ale oamenilor slabi…nascociri care la esecuri servesc drept solutie de scapare basma curate prin scuzele “ din pacate n’am avut noroc” sau “ n’am avut soarta” …. Cat despre realizarea lui Yves Simoneau….actorul principal a fost prost distribuit…Clavier are putine trasaturi asemanatoare cu Bonaparte...dar ca regie merita din plin . Per total > 7/10

In viziunea lui Ridley Scott viitorul este unul haotic , sumbru, fara speranta: un spatiu infinit , dar in mod paradoxal din care nu poti evada. Regizorul pune mult accent pe relatiile dintre personaje , aruncandu'le intr'o lume in descompunere , dărăpănată, in care oamenii nu mai cunosc cine sunt cu adevarat. Filmul contureaza o intriga simpla a unui film din anii ‘40…o contemplare clar-obscura; cu o actiune desfasurata in aer liber; in special in intuneric , cu o ploaie neintrerupta care recreaza atmosfera de film noir, introducand un sentiment profund de singuratate. Acest sentiment este accentuat de plamadirea pasajelor lente cu scenele de actiune; simbolurile de stagnare; dificultatile de avansare…toate linistite si bantuite de coloana sonora “by Vangelis”.Deckard (Harrison Ford) este un fel de politest deziluzionat asemanator cu Humhrey Bogart in viitor. “Blade Runner” este de fapt mai mult decat un triller S.F…. un bun film noir, in care eroul se confunda cu detectivii privati din anii ’40. Roy Batty (Rutger Hauer) un personaj cinic , increzator in sine > un android care nu vrea sa moara. Mai presus de toate “Blade Runner” este o meditatie puternica asupra vietii si durata acesteia. 8/10

Chiar si printer filmele care’mi plac intotdeauna exista o anumita cantitate de sentimentalism, care este perfuzat intr’o poveste cu un subiect bizar; cum ar fi sclavia…”Cobra Verde” are un tact diferit , prezentand un act de sclavie amoral; O ipocrizie nu poate fi mai odioasa decat etichetarea semenilor; ajungand sa’ti vinzi aproapele pentru bunuri si servicii. Recent am deplans modul in care Kinski are “prostul obicei” de a juca in majoritatea productiilor rolul de “nebun”; un tip salbatic, susceptibil. 7.5/10 …un film de neuitat cu un “nebun” fantastic

Un film de “propaganda” aparut in timpul celui de’al doilea Razboi Modial, cu o distributie remarcabila: Bogart in prim plan; jucand rolul unui tip dur , dar care nu iasa de sub fusta mamei sale…un adevarat profesionist descoperind fara frica o periculoasa retea de activisti nazisti care doreau a destabiliza Guvernul SUA si de a'si prezenta propriul regim .(regimul celui de'al Treilea Reich). Filmul este tratat ca o comedie, care da intregului lot comic o serioasa doza de suspans . Pelicula a fost prost privita la momentul aparitiei; in primul rand ca a fost lansata a doua zi dupa atacul de la Pearl Harbor… si prin urmare , putini americani au avut inima sa rada sau sa schiteze vreun zabet la un banal subiect cu spioni infiltrati. 7.5/10 …un " mister/comedy " excelent , care merge de minune intr'o seara ploiasa!

In Mamma Roma , putem gasi toate elementele primordiale ale lui Pasolini (religie , copilarie, sex), fara viitoarele provocari in care'si va face simtita prezenta o rara umanitate. Inca din primele sale filme, Paolo Pasolini isi ancoreaza personajele intr’un mediu proletar din orasele italiene. Inainte de toate, in Mamma Roma este prezentat un remarcabil portret al femeii , un portret cu accente aproape biblice: Mamma Roma este o ,,Madona” din zilele noastre, care sufera si indura pentru pasiunile adolescentine ale fiului sau; universul in care evolueaza fosta prostituata fiind trist si mohorat . Fara doar si poate , este cel mai bun rol al Annei Magnani: Mamma Roma este o mama curoajoasa incercand a iesi din propria conditie umana. Pentru a o intruchipa pe Mamma Roma a fost nevoie de o actrita de calitate; plina de senzualitate si generozitate , ea simbolizand femeia italiana in toata splendoarea ei. Nota 9/10

Cu un scenariu foarte inteligent si bine construit, povestea dureaza peste doua ore, in care Jacques Becker ne arata in detaliu modul in care 5 prizonieri inchisi intr’o celula sunt capabili sa organizeze o evadare. Pentru ca povestea sa fie autentica, Jacques Becker ( tatal regizorului Jean Becker ) nu introduce niciun pasaj muzical mentinand tensiunea filmului la un nivel foarte ridicat…lasand astfel spectatorul sa reflecteze asupra faptelor istorice petrecute in ’47. Este ultimul film al lui Becker (care se stinse din viata in acel an) .... pelicula avand o doza de suspans/triller tipica filmelor ”noir hollywoodiene’’...cu actori neprofesionisti, scene lungi, dialoguri relevante , filmul isi asigura un loc primordial in cinematografia franceza. ”Le trou” ramane, dupa mai bine de cincizeci de ani de la lansare, o lucrare majora a cinematografiei franceze …din pacate prea putin cunoscuta ( inca). 8.5/10 …o adevarata capodopera ce nu trebuie pierduta

O adevarata capodopera…insa sa nu’l uitam pe marele actor Hume Cronyn care a cam fost dat la o parte, desi a interpretat uimitor rolul avocatului, dand dovada de manipulare si viclenie. Un alt aspect important al filmului este faptul ca prezinta o parte din proces…un barbat isi joaca propria piele, iar avocatii par sa joace un joc de sah in care destinul unui om este fara importanta. Acest lucru a fost demonstrat in alte filme, si uneori a fost subiectul unui intreg film (Anatomia unei crime, 12 oameni furiosi, Procesul de la Nuremberg, etc) Un film foarte bun …mult mai bun decat remake ‘ul din ’81….sau poate e doar o viziune personala datorita felului in care Tay Garnett abordeaza subiectul : tenta de noir facuta in stilul anilor ’40 ….imbinand mai multe genuri : thriller,drama,crima,suspans…. 8.5/10 o adevarata capodopera

Pot spune ca e o capodopera a genului ...un film de capa si spada cum numai francezii erau in stare sa realizeze... Intr’adevar, zece ani mai devreme George Sidney a pus in scena pentru Metro Golden Mayer prima versiune a nemuritorului comediant Scaramouche…ceea ce multi critici considera ca ar fi capodopera a genului: Scaramouche cu Stewart Granger …”un spadasin celebru al cinematografiei americane”. Punctul forte al regizorului spaniol (Antonio Isasi-Isasmendi) este in primul rand , ca nu construieste un remake versiunii aterioare...scenariul filmului lui Isamendi se inspira de asemenea din romanul lui Sabattini, dar cu mai multa libertate si lejeritate.... 8/10 pentru un film somptuos .....o aventura extraordinara derulata intr'un spatiu feeric..cu cadre si imagini fermecatoare , cauzate de timpul si spatiul in care se petrece actiunea peliculei ( inceputul secolului 18)

Django este si ramane un film cult …o capodopera a westernului spaghetti , din care multi regizori au incercat sa se inspire…insa fara succes …sau cel putin fara farmecul impregnat de Corbucci in aceasta pelicula. Vestul lui Sergio Cobucci nu are nimic de’a face cu cel american…..In prim plan apare o "cloaca" plina de noroi > un sat pustiu in care inca activ a ramas hotelul care serveste drept bar si bordel..unde prostituatele par a fi scapate dintr’un film marca Fellini …. Strainul care soseste in oras intors din razboi…nu are nu are deloc farmecul tineresc al lui “Ringo” (din Stagecoach) ..dimptriva el pare un fel de antreprenor taciturn de pompre funebre , care spre surprinderea mea calatoreste pe jos ( tragand dupa el un sicriu) … De referinta ultima replica a lui Django ‘’ Faca-se voia sa’’ …care se raporteaza la moartea colonelului Jackson ...trimitandu'l pe acesta in lumea celor drepti…insa aceasta ultima replica a filmului poate face referire si la noua viata pe care o incepe eroul alaturi de Maria… 8.5/10 …un western spaghetti foarte reusit .

Un film exceptional care uneste marile talente franceze : copilul rasfatat al cinema-ului francez "Alain Delon" si "Jean Gabin" aflat la a2'a tinerete. Operatiunea de jefuire a casinoului a decurs conform planului, detaliile fiind puse cap la cap de Charles ( Jean Gabin) intr'o maniera cumpatata , "asa cum se facea cand era el tanar", insa noua generatie nu este capapila de asemenea lovituri... Intr'o oarecare ordine de idei , filmul seamana pe alocuri cu The Killing, opera monumentala a lui Kubrick...chiar si finalul care pe cat de surprinzator e , are o doza de ambiguitate.....Ce a facut politia ? a lasat cazul nerezolvat ? cine sunt cei doi indivizi care au dat gres?.... si totusi finalul e de " bon gout " ....eroii au iesit de pe scena "mai saraci" ...sau cel putin fara banii obtinuti din surse murdare....dar n'au intrat dupa gratii 8.5/10 ...o capodopera a cinematografiei franceze ..... P.S> referitor la titrare corcodus, pentru varianta B&W o am eu ....in varianta color sunt cam 15 min taiate ....