paska

Foarte bine facut, efecte speciale deosebite, nu degeaba a castigat la Cannes. Cel mai mult mi-a placut atentia la micile detalii. Un film sensibil, plin de emotie, o lume fantastica, in care un barbat primeste doua bilete la un bal si o invita pe fata de care e indragostit. Nimic special pana acum, problema e ca el nu are cap, si desi ceilalti nu fac nici un gest ca i-ar deranja treaba asta, el este foarte complexat si decide sa isi cumpere unul. Conteaza foarte mult cum te prezinti in fata celui ce iti place. Dar oare o sa gaseasca un cap care sa i se potriveasca perfect?!

Daca v-a placut acest film, va recomand si Chacun son cinema - parerea despre filme a catorva dintre cei mai buni regizori de pe tot mapamondul comansata in jur de 5 minute. Sunt cateva filmulete care m-au impresionat profund.

L-as recomanda fanilor prozei fantastice a lui Eliade. Mie mi-a placut, nu stiu cum ati adormit voi la el.

Cam slabut pentru asteptarile ridicate de "distributia de zile mari". Nu mi-a trezit vreo emotie neasteptata. Cam comercial e si eticheta mea.

Ca orice film al lui Almodovar ramai socat de comportamentul personajelor, la final nemaistiind cum sa categorisesti ceea ce au facut, ca bun sau rau. Mie mi-a fost greu sa il judec pe Benigno, chiar il compatimeam in final.

Un film despre natura duala a femeii, cand calda si iubitoare, cand vulcanica si sadica. Ideea de a folosi doua actrite pentru a ilustra cele doua laturi ale femeii mi s-a parut geniala. Un film exceptional, daca Freud nu a reusit sa inteleaga femeia, Bunuel a reusit.

Nu e pentru oricine, mai degraba pentru cei intr-adevar pasionati de cinema. O colectie despre ce inseamna filmul pentru mai multi regizori. Mi-au placut enorm cateva bucati, le-as putea eticheta superbe. Nu as putea sa le povestesc pe toate aici, insa la unele dintre ele am simtit nevoia sa pun pauza si sa meditez la cele vazute. Merita vazut, il recomand din toata inima.

Si mie mi-a placut mult filmul asta, intr-adevar e cea mai originala poveste de dragoste. La fel ca si in Primavara, vara, etc, ce-mi place la Kim Ki-duk este zgarcenia dialogurilor. El lasa ca mimica, gesturile actorilor, modul de a filma, peisajele superbe sa spuna o buna parte din poveste, rezultatul fiind mult mai intens, lasandu-te cu un sentiment de exaltare dupa vizionarea unui astfel de film.

Un film plin de nostalgie despre o iubire pierduta si zadarnicia de a invia lucrurile apuse, despre cum iti pleci capul in fata realitatii vietii. In plus, natura din background, interpretarea actorilor, prezentarea unei burghezii decadente in plin declin fac din acest film unul din cele mai reusite filme ale lui Mikhalkov. Eu i-as da un 10/10, fara a exagera.